Decizia nr. 223/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 76/2002 16 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă
Are ca temei 1
- Legea nr. 76/2002 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia-Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Excepția a fost ridicată de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.471/63/2016 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 700D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că este apanajul legiuitorului să decidă cazurile generale de acordare a indemnizației de șomaj, respectiv al judecătorului să aprecieze dacă o anumită situație se încadrează sau nu în aceste dispoziții legale, legiuitorul aflându-se în imposibilitatea de a reglementa în mod detaliat în cadrul unei legi toate situațiile particulare care ar putea intra sub incidența dispoziției generale. De asemenea, judecătorul constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru a completa dispozițiile legale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.471/63/2016, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Excepția a fost ridicată de Cornelia Flori într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a dreptului la indemnizația de șomaj.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002
sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5) , ale
art. 16 ,
47
și ale
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție . În acest sens arată că sintagma „le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor“ nu este suficient de clară, întrucât nu explică în lege ce motive de încetare a contractului de muncă sunt neimputabile salariaților. Aceste motive sunt clarificate doar în
normele metodologice
de aplicare a
6.
De asemenea, situații în esență similare, precum încetarea de drept a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată ca urmare a faptului că o persoană care a ocupat funcția didactică de asistent universitar nu a obținut în termenul prevăzut de lege titlul de doctor, pe de o parte, și încetarea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată prin concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, pe de altă parte, sunt tratate deosebit din punctul de vedere al dreptului la indemnizația de șomaj. Diferențele dintre caracterele juridice specifice ale situației de fapt reglementate legal și caracterele juridice ale situației de fapt nereglementate legal nu sunt suficient de consistente pentru a justifica un tratament diferit.
7.
Întrucât nu rezultă în mod clar dacă ipoteza încetării de drept a contractului de muncă prevăzută de
art. 362 alin. (3)
și
(4) din Legea educației naționale nr. 1/2011
reprezintă o cauză de încetare a contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, care dă dreptul la indemnizație de șomaj, nefiind prevăzută în
art. 17 din Legea nr. 76/2002
și nici în
normele metodologice
de aplicare a
Legii nr. 76/2002 , aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 174/2002 , deși este o situație similară din punct de vedere juridic cu necorespunderea profesională, se încalcă dreptul la ajutor de șomaj.
8.
Totodată, autoarea excepției învederează că indicarea situațiilor în care raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile angajaților se face prin
norme metodologice
aprobate prin hotărâre a Guvernului, inferioară unei legi organice, și nu prin lege, astfel că se încalcă
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție , potrivit căruia protecția socială se reglementează prin legi organice.
9.
Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că este rolul legiuitorului să aprecieze în exclusivitate care sunt situațiile care permit acordarea indemnizației de șomaj, iar aceste cazuri pot fi reglementate de o manieră generală, situație în care îi revine instanței de judecată rolul de a interpreta legea în raport cu fiecare situație de fapt incidentă în speța în care este sesizată. Legiuitorul are dreptul să reglementeze care sunt cazurile de încetare din motive neimputabile angajaților, iar instanța de judecată are dreptul să interpreteze legea la cazurile deduse judecății.
Articolul 73
alin. (3) lit. p) din Constituție
prevede că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin legi organice, fără ca prin regim general să se înțeleagă toate cazurile specifice de încetare a raporturilor de muncă, care ar fi neimputabile angajaților și care ar conduce deci la acordarea indemnizației de șomaj. Or, explicarea situațiilor în care se consideră că raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile se face în
normele metodologice
aprobate prin
hotărâre
a Guvernului, tocmai pentru că există o multitudine de astfel de cazuri, unele care nu pot fi prevăzute de legiuitorul primar, iar adoptarea de norme metodologice este mult mai facilă și ar fi deci în interesul salariaților ca procesul de reglementare a unor asemenea cazuri să fie mult mai rapid și mai flexibil. Hotărârile Guvernului nu pot fi supuse controlului Curții Constituționale în privința încălcării, dar pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ, nefiind deci în afara cenzurii unei instanțe.
10.
În consecință, nu se poate susține că o eventuală discriminare nu ar putea fi reparată prin niciun mijloc legal sau că s-ar încălca și accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Curtea Constituțională a reținut în
Decizia nr. 217 din 15 mai 2003
că motivele încetării contractului individual de muncă și cele ale neîncadrării în muncă, dacă acestea sunt sau nu sunt imputabile persoanei care solicită acordarea indemnizației de șomaj, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative sau speciale pentru ca persoana respectivă să poată fi încadrată în categoria șomerilor și pentru a putea beneficia de indemnizație de șomaj, sunt împrejurări de fapt ale căror cercetare și stabilire intră în competența autorităților cu atribuții în legătură cu aplicarea
Legii nr. 76/2002 , iar în caz de conflict, în competența instanțelor judecătorești, urmând ca, în baza situației de fapt corect stabilite, să aplice în mod corespunzător dispozițiile
11.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează doar dispozițiile
art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 , astfel că doar acestea vor constitui obiect al controlului de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
–
Articolul 17
alin. (1) lit. a):
„În vederea stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj, șomerii prevăzuți la
art. 16 lit. a)
sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situații: a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;“.
15.
Autoarea excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din
Constituție :
art. 1 alin. (5)
privind obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 16
privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,
art. 47
referitor la nivelul de trai și
art. 73 alin. (3) lit. p)
privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 16
și
17 din Legea nr. 76/2002
reglementează categoriile de beneficiari ai prevederilor acestei legi, articolul de lege supus controlului de constituționalitate stabilind una dintre categoriile de situații care dau dreptul șomerilor prevăzuți la
art. 16 lit. a)
la obținerea indemnizației de șomaj, respectiv cea în care raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile salariaților.
17.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât nu precizează care sunt acele situații în care se poate considera că încetarea raportului de muncă a avut loc din motive neimputabile salariatului.
18.
Față de această critică, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a reținut însă și că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau
Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin
Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională a reținut că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109).
19.
Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, Curtea apreciază că reglementarea criticată, deși nu conține în cuprinsul său o enumerare a situațiilor care constituie o încetare a raportului de muncă din motive neimputabile salariatului, întrunește cerințele de claritate și previzibilitate a legii. Astfel, Curtea observă că dispozițiile
art. 5 din normele metodologice
de aplicare a
Legii nr. 76/2002 , aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 174/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, enumeră motivele neimputabile, în sensul
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 , astfel că persoanele interesate pot, printr-o interpretare coroborată a dispozițiilor legale, să cunoască dacă se află sau nu într-o situație care le permite obținerea dreptului la indemnizația de șomaj.
Constituția
nu interzice, ci, din contră, permite Guvernului, prin prevederile
art. 108 alin. (2) , să emită hotărâri pentru organizarea executării legilor.
20.
O astfel de reglementare nu este contrară nici
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție , așa cum susține autoarea excepției, întrucât dispozițiile
art. 5 din Normele metodologice
de aplicare a
nu stabilesc prin ele însele cauze de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu, ci doar enumeră, în scop clarificator, care sunt acele situații care pot fi considerate ca nefiind imputabile salariatului, în sensul
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 , făcând trimitere însă la acte normative în care sunt reglementate la nivel primar aceste situații.
21.
În ceea ce privește criticile raportate la
art. 16
și
47 din Constituție , Curtea reține că acestea pun în discuție, în realitate, o problemă de interpretare a legii, respectiv dacă
art. 362 alin. (3)
și
(4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, poate fi interpretat sau nu ca o cauză de încetare a raportului de muncă din motive neimputabile salariatului. Invocând prevederile constituționale ale
art. 16
și
47 , autoarea excepției pledează în favoarea interpretării acestor dispoziții de lege ca reprezentând un caz de desfacere a contractului de muncă din motive neimputabile salariatului. Or, Curtea reține, pe de o parte, că dispozițiile
art. 362 alin. (3)
și
(4) din Legea nr. 1/2011
nu constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, că, așa cum a statuat și prin
Decizia nr. 217 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, motivele încetării contractului individual de muncă și cele ale neîncadrării în muncă, dacă acestea sunt sau nu sunt imputabile persoanei care solicită acordarea indemnizației de șomaj, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative sau speciale, pentru ca persoana respectivă să poată fi încadrată în categoria șomerilor și să poată beneficia de indemnizație de șomaj, sunt împrejurări de fapt ale căror cercetare și stabilire intră în competența autorităților cu atribuții în legătură cu aplicarea
Legii nr. 76/2002 , iar în caz de conflict, în competența instanțelor judecătorești, urmând ca, în baza situației de fapt corect stabilite, să aplice în mod corespunzător dispozițiile Legii nr. 76/2002 .
22.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.471/63/2016 al Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile
art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.