Convenția din 13 noiembrie 2024

Articolul 1

Persoane vizate

1.

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2.

În sensul prezentei convenții,veniturile sau câștigurile realizate de sau printr-o entitate care este tratată ca fiind, în întregime sau în parte transparentă, sau printr-un aranjament care este tratat ca fiind, în întregime sau în parte transparent, din punct de vedere fiscal conform legislației fiscale a oricărui stat contractant, sunt considerate ca fiind veniturile sau câștigurile unui rezident al unui stat contractant, dar numai în măsura în care venitul sau câștigul este considerat, în scopul impozitării de către acel stat, ca fiind venitul sau câștigul unui rezident al acelui stat.

3.

Prezenta convenție nu afectează impozitarea, de către un stat contractant, a rezidenților săi, cu excepția beneficiilor acordate în baza

paragrafului 3 al articolului 7 ,

paragrafului 2 al articolului 9 ,

paragrafului 2 al articolului 17

și

articolelor 18 ,

19 ,

21 ,

22 ,

23

și

26 .

Articolul 2

Impozite vizate

1.

Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe câștiguri de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităților sale administrativ-teritoriale, subdiviziunilor sale politice sau autorităților sale locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2.

Sunt considerate impozite pe venituri și pe câștiguri de capital toate impozitele stabilite pe venitul total ori pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare.

3.

Impozitele existente asupra cărora se aplică convenția sunt, în special:

a)

în cazul României:

(i)

impozitul pe venit;

(ii)

impozitul pe profit;

(denumite în continuare "impozit român");

b)

în cazul Regatului Unit:

(i)

impozitul pe venit;

(ii)

impozitul pe corporație;

(iii)

impozitul pe câștigurile de capital;

(denumite în continuare "impozit al Regatului Unit").

4.

Convenția se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în mod substanțial similare care sunt stabilite după data semnării convenției, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative care au fost făcute în legislațiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1.

În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere altfel:

a)

expresiile "un stat contractant" și "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Regatul Unit, după cum cere contextul;

b)

termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă, platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane și jurisdicție, în conformitate atât cu legislația sa, cât și cu normele și principiile dreptului internațional;

c)

termenul "Regatul Unit" înseamnă Marea Britanie și Irlanda de Nord, dar atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul și marea teritorială a Marii Britanii și Irlandei de Nord și zonele dincolo de marea teritorială asupra cărora Marea Britanie și Irlanda de Nord exercită drepturi suverane sau jurisdicție în conformitate atât cu legislația lor internă, cât și cu dreptul internațional;

d)

termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate și orice altă asociere de persoane;

e)

termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f)

termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfășurării oricărei activități de afaceri;

g)

expresiile "întreprindere a unui stat contractant" și "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h)

termenul "național" înseamnă:

(i)

în cazul României, orice persoană fizică având cetățenia română în conformitate cu legislația României și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice altă entitate constituită și având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(ii)

în cazul Regatului Unit, orice cetățean britanic sau orice subiect britanic care nu deține cetățenia oricărui alt stat sau teritoriu din Commonwealth, cu condiția ca acesta să aibă dreptul de a locui în Regatul Unit și orice persoană juridică, parteneriat sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Regatul Unit;

i)

expresia "trafic internațional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepția cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant și întreprinderea care exploatează nava sau aeronava nu este o întreprindere a acelui stat;

j)

expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i)

în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii)

în cazul Regatului Unit, comisarii Administrației Vamale și Fiscale a Majestății Sale sau reprezentantul lor autorizat;

k)

expresia "activitate de afaceri" include, de asemenea, prestarea unor servicii profesionale și a altor activități cu caracter independent;

l)

expresia "fond de pensii recunoscut" al unui stat înseamnă o entitate sau un aranjament stabilit în acel stat care este tratat ca o persoană separată în conformitate cu legislația fiscală a acelui stat și:

(i)

care este stabilit și care funcționează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a administra sau pentru a acorda prestații în legătură cu pensionarea și beneficii auxiliare sau incidentale unor persoane fizice și care este astfel reglementat de acel stat sau de una din subdiviziunile sale politice sau autoritățile sale locale sau unitățile sale administrativ-teritoriale; sau

(ii)

care este stabilit și care funcționează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a investi fonduri în beneficiul entităților sau aranjamentelor menționate la

subpunctul (i) .

În cazul în care un aranjament stabilit într-un stat contractant ar constitui un fond de pensii recunoscut conform

subpunctului (i)

sau

(ii)

dacă ar fi tratat ca o persoană separată în conformitate cu legislația fiscală a acelui stat, acesta va fi considerat, în sensul prezentei convenții, ca o persoană separată, tratată ca atare în conformitate cu legislația fiscală a acelui stat și toate activele și veniturile asupra cărora se aplică aranjamentul vor fi tratate ca fiind active deținute și venituri obținute de acea persoană separată, și nu de către o altă persoană.

2.

În ceea ce privește aplicarea convenției în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislației acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenția, orice înțeles pe care îl are în baza legislației fiscale aplicabile în acel stat, prevalând asupra înțelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

Articolul 4

Rezident

1.

În sensul prezentei convenții, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislației acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reședinței sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare, locului său de încorporare sau oricărui alt criteriu de natură similară și include, de asemenea, acel stat și orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuși, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau câștiguri de capital din surse situate în acel stat.

2.

Expresia "rezident al unui stat contractant" include, de asemenea:

a)

un fond de pensii recunoscut stabilit în acel stat; și

b)

o organizație care este stabilită și care funcționează exclusiv pentru scopuri religioase, caritabile, științifice, culturale sau educaționale (sau pentru mai mult de unul din acele scopuri) și care este rezidentă a acelui stat în conformitate cu legislația acestuia, indiferent dacă toate sau o parte din veniturile sau câștigurile ei pot fi scutite de impozit în baza legislației interne a acelui stat.

3.

Când, în conformitate cu prevederile

paragrafului 1 , o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a)

aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b)

dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c)

dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în mod obișnuit în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui național este;

d)

dacă aceasta este național al ambelor state sau nu este național al niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

4.

Când, potrivit prevederilor

paragrafului 1 , o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească de comun acord statul contractant în care această persoană va fi considerată ca fiind rezidentă în sensul convenției, având în vedere locul conducerii sale efective, locul în care este încorporată sau constituită în alt mod și orice alți factori relevanți. În lipsa unui astfel de acord, această persoană nu va avea dreptul la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenție, cu excepția măsurii și a modului în care se poate conveni de către autoritățile competente ale statelor contractante.

Articolul 5

Sediu permanent

1.

În sensul prezentei convenții, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2.

Expresia "sediu permanent" include, în special:

a)

un loc de conducere;

b)

o sucursală;

c)

un birou;

d)

o fabrică;

e)

un atelier; și

f)

o mină, un puț petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3.

Un șantier de construcții sau un proiect de construcții sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.

4.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a)

folosirea de instalații numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d)

menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziții și care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expoziției;

e)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f)

menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g)

menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităților menționate în subparagrafele de la

a)

la

f) , cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5.

Alineatul 4

nu se aplică unui loc fix de afaceri care este utilizat sau menținut de o întreprindere dacă aceeași întreprindere sau o întreprindere aflată în strânsă legătură cu aceasta desfășoară activități de afaceri în același loc sau într-un alt loc în același stat contractant și

a)

acel loc sau alt loc constituie un sediu permanent pentru întreprindere sau pentru întreprinderea aflată în strânsă legătură cu aceasta în conformitate cu prevederile prezentului articol; sau

b)

întreaga activitate care rezultă din combinarea activităților desfășurate de cele două întreprinderi în același loc sau de aceeași întreprindere sau întreprinderi aflate în strânsă legătură în cele două locuri nu are un caracter pregătitor sau auxiliar,

cu condiția ca activitățile de afaceri desfășurate de cele două întreprinderi în același loc sau de aceeași întreprindere sau de întreprinderi aflate în strânsă legătură în cele două locuri să reprezinte funcții complementare care sunt parte a unei operațiuni unitare de afaceri.

6.

În sensul

alineatului 5 , o întreprindere este strâns legată de o întreprindere dacă, pe baza tuturor faptelor și circumstanțelor relevante, una deține controlul asupra celeilalte sau amândouă se află sub controlul acelorași persoane sau întreprinderi. În orice caz, o întreprindere se consideră că este strâns legată de o întreprindere în cazul în care una deține în cealaltă, direct sau indirect, mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce privește beneficiile (sau, în cazul unei societăți, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot și al valorii acțiunilor societății sau din drepturile în ceea ce privește beneficiile aferente titlurilor de participare deținute în societate) sau dacă o persoană sau o altă întreprindere deține în cele două întreprinderi, direct sau indirect, mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce privește beneficiile (sau, în cazul unei societăți, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot și al valorii acțiunilor societății sau din drepturile în ceea ce privește beneficiile aferente titlurilor de participare deținute în societate).

7.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 1

și

2 , atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică

paragraful 6

- acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privința oricăror activități pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activitățile persoanei respective sunt limitate la cele menționate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

8.

O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, un agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite de afaceri.

9.

Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1.

Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Expresia "proprietăți imobiliare" are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultură și în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la plăți variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale navele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică veniturilor obținute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăților imobiliare.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

3

se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi.

Articolul 7

Profiturile din activitatea de afaceri

1.

Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfășoară activitate de afaceri în acest mod, profiturile atribuibile sediului permanent în conformitate cu prevederile

paragrafului 2

pot fi impozitate în acel celălalt stat.

2.

În sensul prezentului articol și al

articolului 21 , profiturile atribuibile în fiecare stat contractant sediului permanent menționat la paragraful 1 sunt profiturile pe care acesta ar fi de așteptat să le obțină, în special din operațiunile sale cu alte părți ale întreprinderii, dacă ar fi fost o întreprindere separată și independentă care desfășoară aceleași activități sau activități similare în condiții identice sau similare, luând în considerare funcțiile îndeplinite, activele utilizate și riscurile asumate de întreprindere prin intermediul sediului permanent și al celorlalte părți ale întreprinderii.

3.

Când, în conformitate cu

paragraful 2 , un stat contractant ajustează profiturile care sunt atribuibile unui sediu permanent al unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante și impozitează în consecință profiturile întreprinderii care au fost supuse impozitării în celălalt stat, celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri, în măsura în care este necesară pentru eliminarea dublei impozitări asupra acestor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.

4.

Când profiturile includ elemente de venit sau de câștiguri de capital care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport naval și aerian

1.

Profiturile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor și aeronavelor în trafic internațional sunt impozabile numai în acel stat.

2.

În sensul prezentului articol, profiturile din exploatarea navelor și aeronavelor în trafic internațional includ:

a)

profiturile din închirierea pe bază nudă a unor nave sau aeronave; și

b)

profiturile din folosirea, întreținerea sau închirierea containerelor (inclusiv a remorcilor și a echipamentelor conexe utilizate la transportul containerelor) folosite pentru transportul bunurilor sau mărfurilor

atunci când o astfel de închiriere sau o astfel de folosire, întreținere sau închiriere, după caz, are legătură cu exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internațional.

3.

Prevederile

paragrafului 1

se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un grup de întreprinderi (pool), la o activitate de afaceri desfășurată în comun sau la o agenție internațională de transport.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1.

Când

a)

o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b)

aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi sau al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare de condiții convenite sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute de fapt datorită acestor condiții pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în consecință.

2.

Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - și impozitează în consecință - profiturile pentru care o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat în cazul în care condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel de ajustări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1.

Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Totuși, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant:

a)

pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

(i)

5 la sută din suma brută a dividendelor, cu excepția celor menționate în

subparagraful a) (ii) ;

(ii)

15 la sută din suma brută a dividendelor atunci când acele dividende sunt plătite din venituri (inclusiv din câștiguri) obținute direct sau indirect din proprietăți imobiliare în sensul

articolului 6

de către un vehicul de investiții care distribuie anual cea mai mare parte din aceste venituri și ale cărui venituri din astfel de proprietăți imobiliare sunt scutite de impozit;

b)

prin derogare de la prevederile

subparagrafului a) , sunt scutite de impozit în acel stat dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:

(i)

o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant și care deține, direct sau indirect, cel puțin 10 la sută din capitalul societății care plătește dividendele [cu excepția cazului în care dividendele sunt plătite de un vehicul de investiții, așa cum este menționat la

subparagraful a) (ii)] , pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an; sau

(ii)

un fond de pensii recunoscut care este rezident al celuilalt stat contractant și care a deținut capitalul societății care plătește dividendele [cu excepția cazului în care dividendele sunt plătite de un vehicul de investiții, așa cum este menționat la

subparagraful a) (ii)] , pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an.

Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3.

Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acțiuni, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și orice alt element care este considerat ca fiind venit din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

4.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo și deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

5.

Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1.

Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și obținute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Totuși, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a dobânzilor.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 2 , dobânzile provenind dintr-un stat contractant și obținute efectiv de un rezident al celuilalt stat sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care aceste dobânzi sunt plătite:

a)

în legătură cu o creanță care rezultă ca urmare a vânzării pe credit a oricăror echipamente, mărfuri sau servicii;

b)

pentru orice împrumut de orice fel acordat de o instituție financiară;

c)

la un fond de pensii recunoscut;

d)

celuilalt stat, unei instituții sau unei agenții a celuilalt stat, unei unități administrativ-teritoriale, subdiviziuni politice sau autorității locale a acestuia sau băncii centrale a celuilalt stat; sau

e)

între societăți, atunci când o societate deține în mod direct cel puțin 25 la sută din capitalul celeilalte societăți pentru cel puțin doi ani înainte de plata dobânzilor sau atunci când ambele societăți sunt deținute de o societate terță care deține în mod direct cel puțin 25 la sută din capitalul celor două societăți menționate mai sus pentru cel puțin doi ani înainte de plata dobânzilor.

4.

Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanță de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de un drept de participare la profiturile debitorului și, în special, veniturile din titluri de stat și veniturile din titluri sau obligațiuni,inclusiv primele și premiile legate de asemenea titluri sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. Termenul nu include niciun element care este tratat ca fiind dividend în baza prevederilor

articolului 10 .

5.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo și creanța în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

6.

Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare de dobânzi și aceste dobânzi sunt suportate de acest sediu permanent, atunci dobânzile se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor plătite depășește, indiferent de motiv, suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1.

Redevențele provenind dintr-un stat contractant și obținute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2.

Totuși, redevențele provenind dintr-un stat contractant sunt,de asemenea,impozabile în acel stat potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 la sută din suma brută a redevențelor.

3.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 2 , redevențele provenind dintr-un stat contractant și deținute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care aceste redevențe sunt plătite între societăți, atunci când o societate deține în mod direct cel puțin 25 la sută din capitalul celeilalte societăți pentru cel puțin doi ani înainte de plata redevențelor sau atunci când ambele societăți sunt deținute de o societate terță care deține în mod direct cel puțin 25 la sută din capitalul celor două societăți menționate mai sus pentru cel puțin doi ani înainte de plata redevențelor.

4.

Termenul "redevențe" folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice fel, primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune), orice brevet, marcă comercială, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu secret ori pentru informații (know-how) referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

5.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevențele este efectiv legat sau este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

6.

Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligația de a plăti redevențele și aceste redevențe sunt suportate de sediul permanent, atunci redevențele se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7.

Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor plătite depășește, indiferent de motiv, suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare menționate la

articolul 6

și situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Câștigurile din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câștiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impozitate în celălalt stat.

3.

Câștigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internațional le obține din înstrăinarea unor asemenea nave sau aeronave sau a proprietăților mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.

4.

Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acțiunilor sau a unor participații comparabile, cum ar fi participațiile deținute într-un parteneriat sau trust, a căror valoare provine în proporție de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la

articolul 6 , situate în celălalt stat, pot fi impozitate în celălalt stat.

5.

Câștigurile din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele menționate la

paragrafele 1 ,

2 ,

3

și

4 , sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Venituri din activitatea salariată

1.

Sub rezerva prevederilor

articolelor 15 ,

17

și

18 , salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remunerații obținute din aceasta pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a)

beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni care începe sau se sfârșește în anul fiscal vizat; și

b)

remunerațiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

c)

remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

3.

Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant, ca membru al echipajului obișnuit al unei nave sau aeronave, pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional, alta decât cea exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate numai în interiorul celuilalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat menționat, cu condiția ca remunerația să fie supusă impozitării în primul stat menționat.

Articolul 15

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plăți similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

Articolul 16

Artiști de spectacol și sportivi

1.

Prin derogare de la prevederile

articolelor 7

și

14 , veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activitățile personale ale acelui rezident desfășurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impozitate în celălalt stat.

2.

Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care acționează în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile

articolelor 7

și

14 , pot fi impozitate în statul contractant în care sunt desfășurate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu se aplică veniturilor obținute din activități exercitate într-un stat contractant de artiști de spectacol sau sportivi dacă vizita în acel stat este în totalitate sau în principal suportată din fondurile publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau ale unităților administrativ- teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităților locale ale acestora. În acest caz, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care artistul de spectacol sau sportivul este rezident.

Articolul 17

Pensii

1.

Sub rezerva prevederilor

paragrafului 2 al articolului 18

pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1

al prezentului articol, plățile efectuate în baza legislației referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 18

Funcții publice

1.

a)

Salariile și alte remunerații similare plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități sau subdiviziuni sau autorități sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, aceste salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat și

(i)

este național al acelui stat; sau

(ii)

nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor

și este supusă impozitării în acel stat pentru astfel de salarii și alte remunerații similare.

2.

a)

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , pensiile și alte remunerații similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unități sau subdiviziuni sau autorități sunt impozabile numai în acel stat.

b)

Totuși, astfel de pensii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezident și cetățean al acelui stat.

3.

Prevederile

articolelor 14 ,

15 ,

16

și

17

se aplică salariilor pensiilor și altor remunerații similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia.

Articolul 19

Studenți și practicanți

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educație sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educației sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

Articolul 20

Alte venituri

1.

Elementele de venit obținute efectiv de un rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții sunt impozabile numai în acel stat.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , când o sumă a unui venit este plătită unui rezident al unui stat contractant din venituri primite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciți care administrează patrimoniile succesorale ale persoanelor decedate și acei administratori ai unui trust, fiduciari sau împuterniciți sunt rezidenți ai celuilalt stat contractant, acea sumă se consideră că provine din aceleași surse și în aceleași proporții ca și veniturile din care este plătită suma respectivă, primite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciți.

Orice impozite plătite de administratorii unui trust, de fiduciari sau de împuterniciți în legătură cu veniturile plătite beneficiarului sunt considerate ca și când ar fi fost plătite de beneficiar.

3.

Prevederile

paragrafului 1

nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare, așa cum sunt definite în

paragraful 2 al articolului 6 , dacă beneficiarul efectiv al unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legat sau este efectiv legată de acest sediu permanent. În această situație se aplică prevederile

articolului 7 .

4.

Când, datorită relațiilor speciale existente între rezidentul menționat la

paragraful 1

și o altă persoană sau între ambii și o terță persoană, suma veniturilor menționate în acel paragraf depășește suma (dacă există vreuna) care ar fi fost convenită între acestea în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a veniturilor va rămâne impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi aplicabile ale prezentei convenții.

Articolul 21

Eliminarea dublei impuneri

S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

1.

În cazul României:

Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impozitate în Regatul Unit, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe veniturile sau pe câștigurile de capital plătite în Regatul Unit.

Totuși, această deducere nu va putea depăși acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în Regatul Unit.

2.

În cazul Regatului Unit:

Sub rezerva prevederilor legislației din Regatul Unit privind deducerea sub formă de credit din impozitul Regatului Unit a impozitului plătibil într-un teritoriu din afara Regatului Unit sau, după caz, privind scutirea de la plata impozitului Regatului Unit a unui dividend obținut dintr-un teritoriu din afara Regatului Unit sau a profiturilor unui sediu permanent situat într-un teritoriu din afara Regatului Unit (care nu afectează principiul general din prezentul paragraf):

a)

impozitul român plătibil în baza legislației din România și în conformitate cu prezenta convenție, fie direct, fie prin deducere, asupra profiturilor, veniturilor sau câștigurilor impozabile obținute din surse situate în România (excluzând cazul unor impozite pe dividende plătibile în legătură cu profiturile din care se plătesc dividendele) se va deduce sub formă de credit din orice impozit al Regatului Unit calculat prin raportare la aceleași profituri, venituri sau câștiguri impozabile în legătură cu care este calculat impozitul român;

b)

un dividend care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăți care este rezidentă a Regatului Unit va fi scutit de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă și sunt îndeplinite condițiile pentru scutire prevăzute de legislația Regatului Unit;

c)

profiturile unui sediu permanent din România al unei societăți care este rezidentă a Regatului Unit vor fi scutite de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă și sunt îndeplinite condițiile pentru scutire prevăzute de legislația Regatului Unit;

d)

în cazul unui dividend care nu este scutit de impozit în baza

subparagrafului b)

de mai sus care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăți care este rezidentă a Regatului Unit și care controlează direct sau indirect cel puțin 10 la sută din drepturile de vot ale societății care plătește dividendul, creditul menționat în

subparagraful a)

de mai sus va trebui, de asemenea, să ia în considerare impozitul român plătibil de societate pentru profiturile sale din care este plătit un astfel de dividend.

În sensul prezentului paragraf, profiturile, veniturile și câștigurile de capital deținute de un rezident al Regatului Unit care pot fi impozitate în România conform prezentei convenții se consideră că provin din surse situate în România.

Articolul 22

Nediscriminarea

1.

Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligație legată de aceasta care este diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidența.

2.

Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceleași activități.

3.

Cu excepția cazului când se aplică prevederile

paragrafului 1 al articolului 9 ,

paragrafului 7 al articolului 11

sau

paragrafului 6 al articolului 12

sau

paragrafului 4 al articolului 20

dobânzile, redevențele și alte plăți efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale întreprinderii, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat.

4.

Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat niciunei impozitări sau obligații legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5.

Nimic din cuprinsul prezentului articol nu va fi interpretat ca obligând vreunul dintre statele contractante să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente în acel stat vreuna dintre deducerile personale, înlesnirile sau reducerile în ceea ce privește impozitarea, pe care le acordă persoanelor fizice care sunt rezidente în acel stat sau cetățenilor săi.

Articolul 23

Procedura amiabilă

1.

Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru aceasta o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația internă a acelor state, să supună cazul său autorității competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenției.

2.

Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația internă a statelor contractante.

3.

Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenției. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenție.

4.

Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor anterioare.

Articolul 24

Schimbul de informații

1.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informații care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau pentru administrarea ori aplicarea legislațiilor interne privitoare la impozitele de orice fel și natură percepute în numele statelor contractante sau al unităților lor administrativ-teritoriale ori al subdiviziunilor lor politice sau al autorităților lor locale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este limitat de

articolele 1

și

2 . Cu toate acestea, schimbul de informații cu privire la TVA și taxele vamale este exclus din sfera de aplicare a prezentului articol.

2.

Orice informație obținută în baza

paragrafului 1

de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în același mod ca informația obținută în baza legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul

paragrafului 1

sau cu supravegherea acțiunilor menționate anterior. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informațiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informații pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislației ambelor state și autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.

3.

Prevederile

paragrafelor 1

și

2

nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligația:

a)

de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b)

de a furniza informații care nu pot fi obținute în baza legislației sau în cadrul practicii administrative obișnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c)

de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

4.

Dacă un stat contractant solicită informații în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informațiilor pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informații pentru scopurile sale fiscale. Obligația prevăzută în propoziția anterioară este supusă limitărilor prevăzute de

paragraful 3 , însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes național față de informațiile respective.

5.

Prevederile

paragrafului 3

nu vor fi interpretate în niciun caz ca permițând unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru faptul că informațiile sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acționează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deținute în cadrul unei persoane.

Articolul 25

Asistență în colectarea impozitelor

1.

Statele contractante își vor acorda reciproc asistență în colectarea creanțelor fiscale. Această asistență nu este limitată de

articolele 1

și

2 . Cu toate acestea, creanțele legate de TVA, taxe vamale și accize sunt excluse din sfera de aplicare a prezentului articol. Autoritățile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol.

2.

Expresia "creanță fiscală" folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel și natură percepute în numele statelor contractante sau al unităților lor administrativ-teritoriale sau subdiviziunilor lor politice sau autorităților lor locale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenții sau oricărui alt instrument la care sunt parte statele contractante, precum și dobânzile, penalitățile administrative și cheltuielile de colectare sau cele privind măsurile asigurătorii legate de o astfel de sumă.

3.

Când o creanță fiscală a unui stat contractant este executorie în baza legislației acelui stat și este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislației acelui stat, acea creanță fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorității competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanța fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislației sale aplicabile în cazul executării silite și colectării propriilor sale impozite, ca și când creanța fiscală ar fi o creanță fiscală a celuilalt stat.

4.

Când o creanță fiscală a unui stat contractant este o creanță în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislației sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanță fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor asigurătorii, la solicitarea autorității competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile asigurătorii cu privire la creanța fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislației sale, ca și când creanța fiscală ar fi o creanță fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanța fiscală nu este executorie în primul stat menționat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.

5.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 3

și

4 , o creanță fiscală acceptată de un stat contractant în sensul

paragrafului 3

sau

4

nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripție sau acordării oricărei priorități aplicabile unei creanțe fiscale în baza legislației acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanță fiscală acceptată de un stat contractant în sensul

paragrafului 3

sau

4

nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanțe fiscale în baza legislației celuilalt stat contractant.

6.

Procedurile legate de existența, valabilitatea sau suma unei creanțe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenția instanțelor judecătorești sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.

7.

Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza

paragrafului 3

sau

4

și înainte ca celălalt stat contractant să colecteze și să transmită respectiva creanță fiscală primului stat menționat, respectiva creanță fiscală încetează să fie:

a)

în cazul unei solicitări făcute în baza

paragrafului 3 , o creanță fiscală a primului stat menționat care este executorie în baza legislației acelui stat și este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislației acelui stat; sau

b)

în cazul unei solicitări făcute în baza

paragrafului 4 , o creanță fiscală a primului stat menționat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislației sale, în vederea asigurării colectării acesteia,

autoritatea competentă a primului stat menționat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt și, în funcție de opțiunea celuilalt stat, primul stat menționat fie își va suspenda, fie își va retrage solicitarea.

8.

Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligația:

a)

de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b)

de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice;

c)

de a asigura asistență în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau asigurătorii, după caz, disponibile în baza legislației sau practicii administrative a acestuia;

d)

de a asigura asistență în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporționată în raport cu beneficiul ce va fi obținut de celălalt stat contractant;

e)

de a asigura asistență dacă acel stat consideră că impozitele cu privire la care este solicitată asistența sunt stabilite contrar principiilor fiscale general acceptate.

Articolul 26

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 27

Dreptul la beneficii

Prin derogare de la celelalte prevederi ale prezentei convenții, un beneficiu prevăzut de prezenta convenție nu va fi acordat cu privire la un element de venit sau câștig de capital atunci când este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante, că obținerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacții care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepția cazului în care se stabilește că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanțe este conformă cu obiectul și scopul prevederilor relevante ale prezentei convenții.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

1.

Fiecare dintre statele contractante notifică celuilalt stat, pe canale diplomatice, îndeplinirea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Convenția va intra în vigoare la data ultimei dintre aceste notificări și, în consecință, va produce efecte:

a)

în România, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor anului în care convenția intră în vigoare;

și

b)

în Regatul Unit:

(i)

cu privire la impozitul pe venituri și impozitul pe câștigurile de capital, pentru fiecare an de impunere care începe în sau după cea de-a șasea zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care prezenta convenție intră în vigoare;

(ii)

cu privire la impozitul pe corporație, pentru orice an financiar care începe în sau după prima zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care prezenta convenție intră în vigoare.

2.

Prin derogare de la prevederile

paragrafului 1 , prevederile

articolului 23

(Procedura amiabilă),

articolului 24

(Schimbul de informații) și

articolului 25

(Asistență în colectarea impozitelor) vor produce efecte de la data la care intră în vigoare prezenta convenție, fără a ține cont de perioada impozabilă la care se referă cazul respectiv.

3.

Convenția

dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și câștiguri în capital, semnată la București la 18 septembrie 1975 ( convenția din 1975 ), nu va mai produce efecte cu privire la orice impozit de la data la care produce efecte prezenta convenție cu privire la acel impozit în conformitate cu prevederile

paragrafului 1 .

Convenția din 1975

își încetează valabilitatea în prima zi după ultima dată la care aceasta a produs efecte cu privire la orice impozit.

4.

Prin derogare de la prevederile

paragrafelor 1

și

3 , o persoană fizică care este îndreptățită la beneficiile

articolului 22 (Profesori și cercetători) din convenția din 1975

la data intrării în vigoare a prezentei convenții va continua să fie îndreptățită la astfel de beneficii până în momentul în care persoana fizică ar fi încetat să fie îndreptățită la astfel de beneficii dacă convenția anterioară ar fi rămas în vigoare.

Articolul 29

Denunțarea

1.

Prezenta convenție va rămâne în vigoare până la denunțarea ei de către unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunța prezenta convenție, pe canele diplomatice, prin transmiterea notificării de denunțare cu cel puțin șase luni înainte de sfârșitul oricărui an calendaristic care începe după expirarea a cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții. În acest caz, prezenta convenție va înceta să producă efecte:

a)

în România, în sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare anului în care este transmisă notificarea de denunțare; și

b)

în Regatul Unit:

(i)

cu privire la impozitul pe venituri și impozitul pe câștigurile de capital, pentru fiecare an de impunere care începe în sau după cea de-a șasea zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care este transmisă notificarea;

(ii)

cu privire la impozitul pe corporație, pentru orice an financiar care începe în sau după prima zi a lunii aprilie imediat următoare datei la care este transmisă notificarea.

Drept care, subsemnații, autorizați în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Londra, în 13 noiembrie 2024, în două exemplare originale, în limbile română și engleză, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Laura Popescu,

ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

Giles Portman,

ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România