Decizia nr. 614/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din cuprinsul

notei 3 de la pct. I, lit. A, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Militaru Mirela și alții, în Dosarul nr. 952/88/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.281D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, de fapt, se solicită interpretarea legii de către instanța de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 421/CM din 2 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 952/88/2018, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor din cuprinsul

notei 3 de la pct. I, lit. A, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Militaru Mirela și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva unor acte administrative prin care s-au stabilit drepturi salariale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție , în măsura în care aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că de majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii beneficiază numai personalul contractual TESA și nu întregul personal contractual din cadrul Ministerului Sănătății, chiar dacă acesta din urmă se încadrează la altă anexă a

Legii-cadru nr. 153/2017 , respectiv

anexa nr. II la lege .

6.

Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă arată că se poate reține relevanța

Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019

prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 16 din Constituție

nu au fost încălcate. Or, după cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.

7.

Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

8.

Faptul că, în privința stabilirii salariilor lunare și a acordării de creșteri salariale, legiuitorul a instituit reguli deosebite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu înseamnă că a generat o discriminare, ci că a urmărit crearea unui sistem de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice, eliminând dezechilibrele și disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile din cuprinsul

notei 3 de la pct. I, lit. A, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins: „(3) Personalul contractual din cadrul aparatului Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Muncii și Justiției Sociale, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și din instituțiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, din cadrul aparatului Ministerului Apelor și Pădurilor și Ministerului Justiției, precum și din serviciile Parlamentului, cu excepția celor prevăzuți la pct. 2, precum și cu excepția personalului prevăzut la

cap. II lit. A pct. I subpct. 2.4

din prezenta anexă, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.“

13.

Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate prin

Legea nr. 79/2019

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina prevederile legale menționate în redactarea avută anterior modificărilor, întrucât aceasta continuă să își producă efecte juridice.

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind principiul egalității în drepturi.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate prin

Decizia nr. 675 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, constatând că sunt constituționale.

16.

În ceea ce privește dispozițiile criticate cuprinse în

anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a constatat în paragrafele 29-37 ale deciziei menționate că acestea reglementează, în mod distinct, salarizarea funcționarilor publici din administrația publică centrală, din unitățile teritoriale și salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate.

17.

Curtea a reținut că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, care are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat. Principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea acestuia existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic.

18.

În aplicarea acestor considerente, Curtea a reținut că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli deosebite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile administrativ-teritoriale este justificată, având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile

art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/201 7 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale

art. 6 lit. h) din legea-cadru

consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.

19.

În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în cazul salarizării personalului plătit din fonduri publice, justificate în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de

art. 16 din Constituție .

20.

Cât privește modalitatea de aplicare în concret a

Legii-cadru nr. 153/2017

și încadrarea funcționarilor publici care își exercită raporturile de serviciu în casele județene de asigurări de sănătate în categoria funcționarilor publici din administrația publică centrală sau din administrativ-teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, prin aceeași

Decizie nr. 675 din 15 decembrie 2022 , Curtea a apreciat că aceasta reprezintă o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar, în caz de litigiu, instanței judecătorești, fără a fi de resortul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Militaru Mirela și alții în Dosarul nr. 952/88/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile din cuprinsul

notei 3 de la pct. I, lit. A, capitolul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.