Decizia nr. 161/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. w) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, excepție ridicată de Societatea Spin Com Exim - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.458/2/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 446D/2020.

2.

La apelul nominal se prezintă domnul avocat Constantin Dădălău, pentru autoarea excepției, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că reprezentantul autoarei excepției a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și o serie de înscrisuri.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia și arată că, în esență, textul criticat instituie o discriminare între diferiții actori de pe piața importurilor de echipamente electrice și electronice, întrucât instituie o contribuție suplimentară în cazul constatării de diferențe între cantitățile de echipamente electrice și electronice importate și cele raportate ca fiind introduse pe piață, în condițiile în care nu există o obligație sau o contribuție de bază pentru cantitățile de echipamente electrice și electronice importate. Se apreciază că obligația de plată prevăzută de textul criticat este instituită cu titlu de sancțiune, deși este denumită contribuție suplimentară, în condițiile în care nu este instituită o contribuție de bază. De

asemenea, se susține că textul criticat nu respectă exigențele de claritate și predictibilitate a legii, întrucât, în litigiu, a fost nevoie de realizarea unei expertize tehnice pentru a se stabili cum ar trebui să se aplice dispozițiile criticate la situația de fapt. Nu în ultimul rând, reprezentantul autoarei realizează o prezentare a cadrului legislativ relevant în materie și a situației de fapt din litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția.

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază, în principal, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii. Pe fondul excepției, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată. Se arată că norma juridică relevă preocuparea legiuitorului pentru stabilirea regimului juridic al veniturilor din care este compus Fondul pentru mediu și se referă la o contribuție pentru diferențele dintre cantitățile de echipamente electrice și electronice corespunzătoare obligațiilor anuale de colectare și cele constatate ca fiind efectiv colectate. Se precizează că norma nu este discriminatorie, se aplică tuturor situațiilor edictate de ipoteza acesteia, iar discriminarea nu se poate raporta la situațiile diferite la care face referire autoarea excepției.

5.

Reprezentantul autoarei excepției solicită acordarea cuvântului în replică, ocazie cu care precizează că în cauză sunt incidente prevederile legale ce vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și 31 decembrie 2019, perioada în care contribuția este percepută pentru diferențele dintre cantitățile de echipamente electrice și electronice constatate prin control și cele declarate. Se arată că abia din anul 2020 s-a introdus contribuția la care face referire reprezentantul Ministerului Public.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 4 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.458/2/2019, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) lit. w) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Spin Com Exim - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrativ-fiscale, prin care a fost stabilită obligația autoarei excepției de a plăti, printre altele, contribuția prevăzută de textul de lege criticat.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că textul criticat instituie o contribuție suplimentară la Fondul pentru mediu în cazul în care Administrația Fondului pentru Mediu constată diferențe între cantitățile de echipamente electrice și electronice importate de operatorii economici față de cele raportate de aceștia, deși legiuitorul nu stabilește o obligație de plată de bază. Se mai arată că textul criticat instituie o contribuție suplimentară pentru operatorii economici care nu își îndeplinesc obligația de declarare în termen a cantității de echipamente electrice și electronice introduse pe piața națională, în condițiile în care declararea în termen nu presupune nicio contribuție. Tratamentul egal ar presupune ca legea să impună o contribuție de bază, a cărei nerespectare să creeze obligația plății unei amenzi, precum și a contribuției suplimentare și a eventualelor accesorii. Prin urmare, textul criticat, care stabilește că încălcarea unei obligații conduce la nașterea unei obligații complet noi de plată, a unei taxe inexistente pentru restul subiecților de drept, care derulează același tip de activități comerciale, este discriminatoriu.

8.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția invocată.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. În acest sens, a invocat jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi și noțiunea de discriminare, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.

11.

Guvernul reține că textul criticat reglementează o contribuție pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de echipamente electrice și electronice corespunzătoare obligațiilor anuale de colectare și cantitățile efectiv colectate, contribuție obligatorie pentru operatorii economici în activitatea cărora se constată o diferență. Astfel, nu se poate vorbi despre o situație analoagă între operatorii economici în a căror activitate se constată o diferență între cantitățile de deșeuri și cei în a căror activitate nu se constată o astfel de diferență.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autoarei excepției și cele ale procurorului, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art . 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. w) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 30 decembrie 2005. Având în vedere criticile de neconstituționalitate ale autoarei excepției, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. w) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, care au următorul conținut:

(1)

Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din (...) w) o contribuție în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională echipamente electrice și electronice, astfel:

1.

de la data de 1 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2019, pentru diferența dintre cantitățile de echipamente electrice și electronice declarate ca fiind introduse pe piața națională și cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind introduse pe piața națională;.

15.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia susține că textul criticat instituie o contribuție suplimentară la Fondul pentru mediu în cazul în care Administrația Fondului pentru Mediu constată diferențe între cantitățile de echipamente electrice și electronice importate de operatorii economici față de cele constatate ca fiind introduse pe piață de aceștia, deși legiuitorul nu stabilește o obligație de plată de bază. În aceste condiții, autoarea excepției invocă o pretinsă discriminare între operatorii economici în a căror activitate se constată o diferență între cantitățile de echipamente electrice și electronice importate față de cantitățile de echipamente constatate ca fiind introduse pe piață de aceștia și acei operatori economici în a căror activitate nu se constată o astfel de diferență.

17.

Curtea reține că Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului și pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului și schimbărilor climatice ( art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 ). Potrivit dispozițiilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 , Fondul pentru mediu este constituit din: contribuția datorată de persoanele care vând deșeuri; taxa datorată de operatorii economici deținători de surse staționare pentru emisiile de poluanți în atmosferă; contribuția datorată de proprietarii sau administratorii de depozite pentru deșeurile municipale, deșeuri din construcții și desființări; contribuția datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere, și care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje; contribuția datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională substanțe clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu; contribuția datorată de administratorul, respectiv proprietarul pădurii, pentru vânzarea masei lemnoase și/sau a materialelor lemnoase obținute, contribuția datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională anvelope noi și/sau uzate destinate reutilizării; contribuția datorată de gestionarii fondurilor de vânătoare pentru gestionarea acestora; donații, sponsorizări, asistență financiară din partea persoanelor fizice sau juridice române ori străine și a organizațiilor sau organismelor internaționale; sumele încasate din restituirea finanțărilor acordate și accesoriile aferente acestora; sumele încasate de la manifestări organizate în beneficiul Fondului pentru mediu; taxe pentru emiterea avizelor, acordurilor și a autorizațiilor de mediu; dobânzi și penalități de orice fel datorate de către debitorii Fondului pentru mediu; contribuția datorată de unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de reducere a cantităților de deșeuri eliminate prin depozitare din deșeurile municipale; ecotaxa datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională pungi de transport; taxe datorate de către operatorii economici care introduc pe piața națională uleiuri, pe bază minerală, semisintetice, sintetice, cu sau fără adaosuri; sumele datorate de operatorul sau operatorul de aeronave pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă; suma reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziționate; sumele virate potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2011 ; contribuția datorată de operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje, respectiv de gestionare a anvelopelor uzate; contribuția datorată de operatorii economici care desfășoară activități de colectare/valorificare/salubrizare de deșeuri; contribuția datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională echipamente electrice și electronice, precum și baterii și acumulatori portabili.

18.

În ceea ce privește contribuția prevăzută de textul criticat, Curtea arată că aceasta este una dintre taxele care asigură venitul Fondului pentru mediu și a fost introdusă prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 30 iunie 2016 și aprobată prin

Legea nr. 96/2018

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2016

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2018. În preambulul

Ordonanței de urgență nr. 39/2016

se arată că „deșeurile de echipamente electrice și electronice reprezintă unul dintre domeniile-țintă care trebuie reglementate, iar, ca o consecință imediată a neadoptării măsurilor stabilite prin prezentul act normativ, sunt afectate, pe de o parte, interesele și obiectivele politicii de mediu privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, precum și a sănătății umane, iar, pe de altă parte, îndeplinirea condiționalității ex-ante 6.2 pentru Programul operațional Infrastructură mare 2014-2020“.

19.

Curtea învederează că legiuitorul are competența de a introduce o astfel de contribuție la Fondul pentru mediu precum cea criticată, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 293 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 31 iulie 2014, paragraful 24, și

Decizia nr. 251 din 27 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 4 august 2023, paragraful 21), legiuitorul ordinar poate să stabilească politica fiscală pe care o consideră necesară, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“, astfel cum prevede și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49). În acest sens, Curtea arată că, prin

Decizia nr. 174 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 30 iulie 2020, paragraful 24, a reținut că impunerea unei taxe/unei contribuții este o modalitate prin care este adusă la îndeplinire obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legal adecvat pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, revenind atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice îndatorirea de a proteja și de a ameliora mediul înconjurător, fără ca prin această măsură să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

20.

În continuare, instanța de contencios constituțional reține că modul de stabilire a contribuției prevăzute de textul criticat se regăsește în

anexa nr. 5 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 , care face referire la categoriile de echipamente prevăzute în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2015 , și aceasta este în cuantum de 5 lei, respectiv 20 de lei per kilogram de deșeuri de echipamente electrice și electronice, în funcție de categoria de echipamente. În acest context, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2015

prevede măsuri pentru protejarea mediului și a sănătății populației prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice, prin reducerea efectelor globale ale utilizării resurselor și prin îmbunătățirea eficienței utilizării acestor resurse ( art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2015 ).

21.

Curtea constată că această contribuție este un remediu de drept fiscal, care are rolul de a remedia consecințele juridice rezultate dintr-o declarare inexactă a cantității de echipamente electrice și electronice puse pe piața națională de operatorii economici.

22.

Luând în considerare elementele de mai sus, Curtea reține că textul criticat are ca scop conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, a sănătății umane, prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice. Obligația de plată a contribuției instituite de textul criticat revine tuturor operatorilor economici în a căror activitate se constată existența unei diferențe între cantitatea de echipamente electrice și electronice importate față de cantitățile de echipamente constatate ca fiind introduse pe piață de operatorii economici.

23.

În acest context, Curtea reamintește că, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie justificându-se doar atunci când pentru situații similare se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea

Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1176 din 13 decembrie 2004). Curtea Constituțională a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept“ ( Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului ( Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012). În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61).

24.

Raportând considerentele de principiu mai sus enunțate la textul dedus controlului de constituționalitate, Curtea reține că, în cazul de față, prevederile legale criticate se aplică tuturor operatorilor economici aflați în aceeași situație juridică, astfel încât încălcarea principiului egalității în fața legii nu poate fi reținută.

25.

Referitor la nemulțumirea autoarei excepției cu privire la modalitatea de stabilire a contribuțiilor la Fondul pentru mediu, instanța de contencios constituțional observă că maniera în care legiuitorul a reglementat contribuția datorată de operatorii economici care importă echipamente electrice și electronice este în acord cu scopul urmărit de acesta, respectiv conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, a sănătății umane, prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice, și respectă principiul egalității în drepturi. Este firesc ca legiuitorul să instituie obligația de a plăti o contribuție/o taxă la Fondul pentru mediu în cazul în care un operator economic introduce pe piața națională un număr mai mare de echipamente electrice și electronice, întrucât crește impactul asupra mediului înconjurător și sunt generate mai multe deșeuri de echipamente electrice și electronice.

26.

De asemenea, Curtea subliniază că modificările legislative aduse aliniază legislația din România cu legislația europeană în domeniul gestionării deșeurilor (Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice) și implementează unele instrumente economice foarte importante pentru modernizarea gestionării deșeurilor din România.

27.

Cu privire la solicitarea autoarei excepției de neconstituționalitate de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție

din perspectiva exigențelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii, Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața Curții Constituționale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 332 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019, paragraful 31, și

Decizia nr. 272 din 23 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013).

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Spin Com Exim - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.458/2/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. w) pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.