Decizia nr. 674/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 470 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Macarie Adrian în Dosarul nr. 7.665/197/2018 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.098D/2019.

2.

Dezbaterile au avut loc la data de 5 noiembrie 2024, cu participarea autorului excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 7.665/197/2018, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 470 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Macarie Adrian într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât permit stabilirea unui impozit referitor la autoturisme exclusiv în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, fără să țină cont de vechimea și/sau tipul mașinii, ajungându-se practic la diferențe uriașe între cei care au un autoturism cu capacitatea cilindrică sub 1.600 cmc și cei care au un autoturism care are capacitatea cilindrică peste 1.600 cmc. Se ajunge, astfel, la o situație discriminatorie.

5.

Un al doilea considerent pentru care se apreciază că prevederile legale contestate sunt neconstituționale se referă la faptul că impozitul auto este calculat și se face venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde își are reședința proprietarul autoturismului, în condițiile în care acesta nu este deductibil fiscal din veniturile nete realizate de plătitorul acestuia. Astfel, în situația unui angajat care realizează venituri numai din salarii acest impozit trebuie plătit din salariul net obținut de către acesta, reprezentând, astfel, un supraimpozit pe veniturile nete obținute de acesta, fără a exista posibilitatea deducerii acestuia din veniturile brute obținute.

6.

Mai mult decât atât, în situația în care impozitul nu este plătit la timp se aplică majorări de întârziere care vor fi plătite tot din veniturile nete obținute de contribuabil, putându-se ajunge la executarea silită a debitorului pentru neplata impozitului pe un bun proprietate personală.

7.

Acest lucru încalcă prevederile constituționale și aduce atingere proprietății private, având în vedere că bunul pentru care o persoană este obligată să plătească, în fiecare an, respectivul impozit îi aparține și a fost achiziționat în mod legal.

8.

Tribunalul Brașov - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că din analiza dispozițiilor constituționale ale

art. 56

și

139

rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor, cu respectarea următoarelor criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare.

9.

Valoarea impozabilă a mijloacelor de transport se stabilește după criterii diferite, în funcție de categoria din care face parte respectivul autovehicul: autovehicule comune, autovehicule grele, remorci, semiremorci, rulote, mijloace de transport pe apă, iar în cazul autovehiculelor comune, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul prevăzut la

alin. (2) al art. 470 din Codul fiscal .

10.

Or, egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situații similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică. Se constată că prevederile legale criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența acestora, astfel că respectivele chestiuni menționate de autorul excepției prin prisma cărora s-ar deduce o presupusă discriminare nu sunt întemeiate, iar în ceea ce privește datorarea impozitului pe mijloacele de transport, în general, acestea sunt aspecte care se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului de a stabili contribuțiile financiare.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 470 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, potrivit cărora:

(1)

Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.

(2)

În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Nr.

crt.

Mijloace de transport cu tracțiune mecanică

Lei/200 cmc sau fracțiune din aceasta

I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cmc sau fracțiune din aceasta)

1

Motociclete, tricicluri, cvadricicluri și autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cmc inclusiv

8

2

Motociclete, tricicluri și cvadricicluri cu capacitatea cilindrică de peste 1.600 cmc

9

3

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cmc și 2.000 cmc inclusiv

18

4

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cmc și 2.600 cmc inclusiv

72

5

Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cmc și 3.000 cmc inclusiv

144

6

Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cmc

290

7

Autobuze, autocare, microbuze

24

8

Alte vehicule cu tracțiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv

30

9

Tractoare înmatriculate

18

II. Vehicule înregistrate

1

Vehicule cu capacitate cilindrică

lei/200 cmc

1.1

Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cmc

2-4

1.2

Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cmc

4-6

2

Vehicule fără capacitate cilindrică evidențiată

50-150 lei/an

(...).

15.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi, în

art. 21

- Accesul liber la justiție, în

art. 24

- Dreptul la apărare, în

art. 44 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul de proprietate privată și în

art. 56 alin. (2)

privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 46 din 12 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, a statuat că soluția legislativă potrivit căreia calcularea taxei asupra mijloacelor de transport se face prin aplicarea unei cote fixe în raport cu aceeași bază de impozitare se aplică uniform tuturor contribuabililor care se află în situația stabilită de ipoteza normei, fără să instituie discriminări sau privilegii pe criterii arbitrare. Pentru a garanta principiul egalității în materie fiscală, legiuitorul are obligația constituțională de așezare justă a sarcinilor fiscale, or, dispozițiile

art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003

atestă caracterul echitabil și proporțional al taxei stabilite, care se aplică tuturor contribuabililor, fără deosebiri de tratament juridic. Așadar, soluția legislativă criticată este în deplină concordanță cu dispozițiile

art. 16 alin. (1)

și

(2)

și cu cele ale

art. 56 din Constituție .

17.

În continuare, Curtea a observat că autoarea excepției din dosarul respectiv era nemulțumită, în realitate, de criteriile tehnice avute în vedere de legiuitor la stabilirea impozitelor, cum ar fi vechimea autoturismului, capacitatea cilindrică etc. În legătură cu aceste aspecte, Curtea a statuat că, atât timp cât prin reglementarea criticată nu se contravine principiilor proporționalității și echității în materie fiscală, instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța asupra criteriilor alese de legiuitor pentru stabilirea impozitelor, acesta fiind suveran să decidă cu privire la aceste elemente (a se vedea, în acest sens, prin

Decizia nr. 249 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008).

18.

De asemenea, tot prin

Decizia nr. 249 din 6 martie 2008 , Curtea a statuat -în ceea ce privește susținerea potrivit căreia așezarea unui impozit asupra mijloacelor de transport ar constitui o restrângere a dreptului de proprietate - că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) din Constituție , legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. Datoria fiecărui cetățean de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice nu poate fi privită ca o expropriere, așa cum susține autorul excepției, ci ca una ce derivă din prevederile

art. 56 alin. (1) din Constituție . În acest sens, trebuie avut în vedere că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, venituri prin care statul va fi în măsură să își îndeplinească îndatoririle constituționale față de cetățeni, inclusiv pe acelea de a asigura un nivel de trai decent ori de a crea condițiile necesare creșterii calității vieții, la care face trimitere autorul excepției.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv prin raportare la

art. 44 din Constituție .

20.

În ceea ce privește

art. 21

și

24 din Constituție , Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

21.

Distinct de acestea, Curtea constată că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate dorește și modificarea textului criticat, în sensul introducerii deductibilității fiscale din veniturile nete realizate de plătitorul acestuia pentru impozitul pe autovehicule. Față de acestea, având în vedere

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, precum și

art. 61 alin. (1) din Constituție , în virtutea căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, Curtea reține că aceste critici excedează controlului de constituționalitate.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Macarie Adrian în Dosarul nr. 7.665/197/2018 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 470 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.