Decizia nr. 612/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Ionașcu Gelu în Dosarul nr. 325/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.843D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate prin

Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 30 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 325/114/2019, Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Ionașcu Gelu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin textul de lege incriminat nu se oferă garanții constituționale și legale cu privire la reguli de procedură clare. Reclamantul apreciază că trebuie să se prevadă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, în cazul de față nefiind clar dacă și cum se îndeplinește procedura de înmânare a actelor administrative emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

6.

Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate conțin reguli de procedură clare, în acord cu prevederile constituționale și convenționale invocate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că, așa cum rezultă din analiza dispozițiilor

art. 47 din Codul de procedură fiscală , este evident că sunt reglementate cu precizie reguli clare de înmânare a actului administrativ-fiscal pentru fiecare caz în parte.

9.

Mai mult decât atât, este de reținut că, în eventualitatea în care, în practică, se modifică domiciliul fiscal al unui contribuabil, în sensul în care domiciliul său este diferit de sediul social al persoanei fizice/juridice, revine contribuabilului/plătitorului obligația să solicite organului fiscal central modificarea domiciliului fiscal, potrivit

art. 32 din Legea nr. 207/2015 . În caz contrar, contribuabilul în cauză nu poate invoca o neclaritate în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de înmânare a actelor administrativ-fiscale ori vreo încălcare a drepturilor sale procesuale. Este indicată jurisprudența considerată relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv

Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011

și

Decizia nr. 448 din 11 iulie 2019 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora: „(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit

alin. (3)

-

(7) , fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit

alin. (8)

-

(12) , fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit

alin. (13) , iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit

alin. (15)

-

(17 ).“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție. Se mai invocă și

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Din motivarea excepției de neconstituționalitate se poate deduce în mod rezonabil că autorul acesteia a înțeles să invoce și prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional reține că s-a mai pronunțat asupra

soluției legislative criticate, prin raportare la critici similare, prin

Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 29 mai 2020, paragrafele 26-28 și 31-39, constatând că aceasta este constituțională.

15.

Curtea a constatat că, potrivit

art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , actul administrativ fiscal reprezintă „actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat“. Actul administrativ fiscal este acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica și a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești. Această manifestare unilaterală de voință, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime, a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum și asigurarea condițiilor necesare exercitării de către instanțele judecătorești a controlului de legalitate a actului administrativ. În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are drept consecință reglementarea condițiilor de emitere, comunicare, precum și a modalităților de asigurare a opozabilității acestuia.

16.

Astfel, comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanție importantă împotriva arbitrarului și, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoștință a conținutului raportului juridic fiscal care ia naștere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanță și cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice față de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, comunicarea actului administrativ fiscal reprezintă o condiție preliminară pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil. Așa cum este și firesc, regula o constituie comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat. În acest fel se asigură cunoașterea nemijlocită de către partea din raportul juridic fiscal a conținutului raportului juridic născut ca urmare a emiterii actului administrativ fiscal.

17.

Curtea a observat că, în acest sens, sunt și prevederile

art. 48 din Legea nr. 207/2015

care prevăd că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit

art. 47

din actul normativ precitat nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic.

18.

Referitor la modalitățile de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal, Curtea a reținut că, în prezent, acestea sunt reglementate în cuprinsul

art. 47 din Legea nr. 207/2015 , criticat în speță, însă acestea nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată, gradual, o ierarhie a modalităților de comunicare. Astfel, prin

art. 47 din Legea nr. 207/2015

(în redactarea anterioară modificării prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017), legiuitorul a prevăzut în mod concret modalitățile în care pot fi comunicate actele administrativ fiscale, și anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire

[alin. (2)] ; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare [ alin. (3)] ; în cazul în care comunicarea realizată potrivit

alin. (2)

sau

(3) , după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuiește prin publicitate.

19.

Prin urmare, Curtea a constatat că modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal consacrate de

Legea nr. 207/2015

sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, și comunicarea prin publicitate. Curtea a subliniat că, în cazul actelor administrative fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.

20.

Curtea a mai reținut, de asemenea, că

art. 31 din Legea nr. 207/2015

detaliază semnificația domiciliului fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, în funcție de categorii diferite de destinatari ai legii fiscale.

21.

De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 , domiciliul fiscal se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social, prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta, obligație pe care reclamantul din prezenta cauză nu a îndeplinit-o. Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.

22.

Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile criticate din

Legea nr. 207/2015

sunt conforme exigențelor constituționale, îndeplinind condiția de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligația să comunice actul administrativ fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestora la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare; ori, în măsura în care în niciuna dintre modalitățile de mai sus nu este posibilă, comunicarea se realizează prin publicitate.

23.

Curtea a constatat, astfel, că, spre deosebire de reglementarea inițială cuprinsă în

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

și declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, prevederile

art. 47 din Legea nr. 207/2015

nu lasă loc arbitrarului organelor fiscale, acestea putând să recurgă doar în ultimă instanță la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.

24.

De altfel, așa cum a reținut Curtea prin

Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate reprezintă o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile

Codului de procedură fiscală .

25.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție.

26.

Așadar, în ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 1 alin. (5)

în componența sa privind calitatea legii, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, legea fiind clară și previzibilă.

27.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

28.

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale invocate.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionașcu Gelu în Dosarul nr. 325/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.