Decizia nr. 296/2025

Articolul 3

Articolul 63

(...)

(4)

Funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sunt asimilați, ca rang și salarizare, personalului corespunzător din cadrul Parlamentului, beneficiind în mod corespunzător de drepturile acestuia.

III.

Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept

A.

Dosarul nr. 3.048/120/2024 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă

14.

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă cu nr. 3.048/120/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la:

a)

recalcularea salariului lunar raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei și, în subsidiar, raportat la o creștere cu 25% aferentă personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, începând cu 1 octombrie 2022, respectiv cu data încheierii fiecărui contract individual de muncă de către reclamanți cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de experți juriști, și până la data de 17 decembrie 2023, când au încetat contractele individuale de muncă ca urmare a intrării în vigoare a

Legii nr. 393/2023

privind statutul asistentului judecătorului ( Legea nr. 393/2023 ), cu recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și la plata diferențelor salariale cuvenite;

b)

plata despăgubirilor echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță neacordate în anul 2023.

15.

În motivare, reclamanții au susținut că au încheiat contractele individuale de muncă cu Consiliul Superior al Magistraturii pentru posturile de asistent al judecătorului din cadrul Curții de Apel București, începând cu 1 octombrie 2022.

16.

În continuare, au arătat că la stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților prin raportare la salariul aferent funcției de grefier-șef de cabinet a fost luată în considerare valoarea de referință sectorială de 484,18 lei, fără aplicarea majorării de 25%, acordată personalului auxiliar de specialitate, începând cu 1 ianuarie 2018, în baza deciziilor/ordinelor administrative emise de către președintele instanței supreme și președinții curților de apel.

17.

După evocarea

Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016

a Curții Constituționale, reclamanții au subliniat că se impunea salarizarea acestora prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, aplicabilă întreg personalului din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“.

18.

Pârâții Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției au depus întâmpinări prin care au susținut că nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, reclamanții având raporturi juridice contractuale cu Consiliul Superior al Magistraturii în perioada menționată prin acțiunea introductivă.

19.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

20.

În apărare, a susținut că posturile ocupate de reclamanți au fost înființate la data de 1 octombrie 2022, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022 , în perioada în care erau aplicabile dispozițiile

Legii-cadru nr. 153/2017 .

21.

În continuare, a arătat că salariile de bază/indemnizațiile de încadrare ale personalului plătit din fonduri publice nu sunt stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială în actuala reglementare a

Legii-cadru nr. 153/2017 .

22.

Astfel, a menționat că opțiunea legiuitorului a fost în sensul de a stabili salariul lunar al asistentului judecătorului prin asimilare cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 .

23.

În acest context, pârâtul a subliniat că susținerile reclamanților în sensul că indemnizația acestora de 10.178 lei a fost stabilită în baza unei valori de referință sectorială de 484,18 lei sunt lipsite de fundament legal, acest indicator nefiind aplicabil în sistemul de salarizare stabilit prin

Legea-cadru nr. 153/2017 .

24.

Ca atare, pârâtul a apreciat că nu poate fi recalculat retroactiv salariul aflat în plată la nivelul celui din iunie 2017 pentru o funcție înființată în anul 2022, salariul lunar al asistentului judecătorului fiind stabilit prin asimilare cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, conform

Legii-cadru nr. 153/2017 .

25.

În final, a conchis că toți asistenții judecătorului au beneficiat de aceleași drepturi salariale, astfel încât reclamanții nu au suferit un tratament discriminatoriu în cadrul acestei categorii profesionale.

B.

Dosarul nr. 1.442/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă

26.

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă cu nr. 1.442/90/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la:

a)

recalcularea salariului lunar raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei și, în subsidiar, raportat la o creștere cu 25% aferentă personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, începând cu 1 octombrie 2022, respectiv cu data încheierii fiecărui contract individual de muncă de către reclamanți cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de experți juriști, și până la data de 17 decembrie 2023, când au încetat contractele individuale de muncă ca urmare a intrării în vigoare a

Legii nr. 393/2023 , cu recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și la plata diferențelor salariale cuvenite;

b)

plata despăgubirilor echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță neacordate în anul 2023.

27.

În motivare, reclamanții au invocat motive similare cu cele din primul dosar.

28.

Pârâții Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției au depus întâmpinări prin care au susținut că nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, reclamanții având raporturi juridice contractuale cu Consiliul Superior al Magistraturii în perioada menționată prin acțiunea introductivă.

29.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

30.

În motivare, pârâții au formulat apărări similare cu cele din primul dosar.

IV.

Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

31.

Instanțele de trimitere au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 2 alin. (1)

raportat la

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

32.

În acest sens au menționat că pretențiile deduse judecății privesc stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanții având funcția de asistent al judecătorului în cadrul Curții de Apel București, care face parte din familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“.

33.

Au mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

34.

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept invocate.

VI.

Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

35.

Instanțele de trimitere au apreciat că asistenții judecătorului beneficiază de dreptul salarial reprezentat de valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, majorată cu 25%, care se aplică întregii familii ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, având caracter de generalitate, conform

Deciziei nr. 43 din 16 septembrie 2024

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale

36.

Din răspunsurile transmise de instanțele consultate au rezultat două opinii.

37.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că personalului contractual reprezentat de asistentul judecătorului îi sunt aplicabile criteriile de salarizare stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială în perioada anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 393/2023 .

38.

S-a argumentat că analiza

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017

relevă că majorarea drepturilor salariale aferente funcției de grefier-șef cabinet prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei determină, în mod implicit, un alt cuantum al drepturilor salariale pentru categoria de personal a asistentului judecătorului care beneficiază de același nivel de salarizare cu cel al grefierului-șef cabinet. Ca atare, modul de calcul al salariului prevăzut de

Legea-cadru nr. 153/2017

trebuie raportat la drepturile salariale aferente perioadei anterioare intrării în vigoare a acestei legi, luându-se în considerare majorarea de 25%, începând cu 1 august 2016, inclusiv pentru asistenții judecătorului care fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție“.

39.

Într-o altă opinie s-a apreciat că personalului contractual reprezentat de asistentul judecătorului îi sunt aplicabile criteriile de salarizare stabilite exclusiv în baza

Legii-cadru nr. 153/2017

în perioada anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 393/2023 .

40.

S-a argumentat că salariul lunar pentru funcția de asistent al judecătorului a fost stabilit în baza

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

prin asimilare cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 . Or, salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet nu este stabilit prin raportare la valoarea de referință sectorială, motiv pentru care nici salariul de bază al asistentului judecătorului nu poate fi stabilit prin raportare la această valoare.

41.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale

42.

Prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. Instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că, „pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice“.

IX.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

43.

Prin

Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.“

44.

Prin

Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

45.

Judecătorii-raportori au apreciat că salarizarea categoriei de personal experți juriști, respectiv personal contractual - asistent al judecătorului, se realizează prin aplicarea criteriului prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin raportare la momentul înființării acestei categorii de personal.

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție

XI.1.

Asupra admisibilității sesizărilor

46.

Potrivit

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la

art. 1 , completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

47.

Conform

art. 1 alin. (1)

din același act normativ, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“.

48.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:

a)

existența unei cauze aflate în curs de judecată;

b)

completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c)

să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;

d)

chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

49.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor

art. 1 alin. (1)

și

(3) , respectiv ale

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , se constată că problema de drept litigioasă dedusă judecății privește îndreptățirea personalului contractual - asistent al judecătorului (categoria de personal experți juriști) la a-i fi aplicate criteriile de salarizare prin raportare la valoarea de referință sectorială sau sunt incidente prevederile

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la momentul înființării acestei instituții juridice/categorii profesionale.

50.

În consecință, pretențiile deduse judecății vizează drepturi de natură salarială, în sensul

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , în condițiile în care reclamanții au calitatea de personal contractual plătit din fonduri publice.

51.

Cauzele care au ocazionat sesizarea instanței supreme se află pe rolul unor completuri specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale din Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, respectiv din cadrul Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, ca instanțe competente să soluționeze în primă instanță acțiunile formulate de către reclamanți.

52.

Totodată, asupra chestiunii de drept care formează obiectul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile.

53.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății ( Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37;

Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragraful 42).

54.

Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , dat fiind că în preambulul acestei ordonanțe de urgență s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. De asemenea s-a arătat expres că noua soluție legislativă se raportează la „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. În măsura în care prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

nu s-a derogat de la dispozițiile

art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă

în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, acestea rămân așadar aplicabile, ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea în prealabil a unei chestiuni de drept

(Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, paragrafele 62 și 63;

Decizia nr. 60 din 28 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1244 din 11 decembrie 2024, paragraful 56).

55.

Așadar, scopul mecanismului de unificare a practicii judiciare constă în rezolvarea dificultăților reale de interpretare a respectivelor norme juridice, dificultăți care ar putea constitui temeiul unor interpretări divergente și, prin aceasta, al practicii judiciare neunitare, astfel cum s-a reținut și sub imperiul mecanismului reglementat de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

( Decizia nr. 111 din 9 decembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025, paragraful 60).

56.

Această condiție este îndeplinită în cauză întrucât chestiunea de drept supusă analizei este reglementată într-o manieră susceptibilă de interpretări de natură să genereze soluții divergente ale practicii judiciare.

57.

În ceea ce privește condiția dependenței chestiunii de drept cu dezlegarea pe fond a cauzei, ea este de asemenea îndeplinită, textele normative în dezbatere fiind invocate de către reclamanți în justificarea pretențiilor cu care au învestit instanțele.

XI.2.

Asupra fondului sesizărilor

58.

Astfel cum rezultă din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 127/2022

privind înființarea unor posturi de personal contractual în schema de personal a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 22 septembrie 2022, instituția asistentului judecătorului a reprezentat una dintre propunerile de îmbunătățire a activității instanțelor de judecată, fiind considerată modalitatea cea mai potrivită de eficientizare a activității judecătorilor și de îmbunătățire a calității și a randamentului muncii acestora.

59.

Noua categorie profesională a fost consolidată în cadrul sistemului judiciar, din perspectivă legislativă, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022 ( Legea nr. 304/2022 ), în acest sens fiind

art. 150

din acest act normativ, potrivit căruia „(1) În cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor pot funcționa asistenți ai judecătorilor, ale căror statut și atribuții sunt reglementate prin lege specială. (2) Asistentul judecătorului are rolul de a-l sprijini pe judecător în îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor sale judiciare, desfășurându-și activitatea sub îndrumarea și supravegherea judecătorului“.

60.

Prin

art. 150 din Legea nr. 304/2022

a fost introdusă așadar în sistemul judiciar național categoria profesională a asistenților judecătorului, iar prin aceste dispoziții de lege se prevede în termeni expreși posibilitatea funcționării acestora în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și judecătoriilor.

61.

În acest sens, prin

Decizia nr. 522 din 9 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 15 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile

art. 150 din Legea nr. 304/2022

introduc în legislație o nouă profesie juridică, cu precizarea că reglementarea detaliată a acesteia urmează să se realizeze printr-o lege specială, prin elaborarea unui statut profesional corespunzător (paragraful 191).

62.

În acord cu cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, a fost adoptată

Legea nr. 393/2023

privind statutul asistentului judecătorului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1132 din 14 decembrie 2023, care cuprinde dispoziții ce consacră rolul și locul asistentului în cadrul instanțelor judecătorești, recrutarea, formarea profesională inițială și continuă, evaluarea profesională, suspendarea și eliberarea din funcție, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea juridică a acestei categorii de personal.

63.

Anterior legii din anul 2023 a fost însă adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022 , potrivit căreia începând cu data de 1 octombrie 2022 au fost înființate 165 de posturi de experți juriști (cod COR 261903), personal contractual, creându-se astfel un compartiment distinct în cadrul aparatului propriu, în care au fost preluați asistenții judecătorului selectați în proiectul „Optimizarea managementului la nivelul sistemului judiciar. Componenta de instanțe judecătorești“ (cod SIPOCA/MySMIS: 751/129513, Contract de finanțare nr. 435 din 2.10.2019), derulat de Consiliul Superior al Magistraturii.

64.

Astfel, în baza Dispoziției nr. 194 din 30 septembrie 2022 emise de secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu data de 1 octombrie 2022, personalul contractual încadrat pe posturile înființate potrivit

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

a fost preluat în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și a fost numit, pe durată nedeterminată, în funcția de expert jurist (cod COR 261903).

65.

Prin Dispoziția nr. 80 din 30 septembrie 2022 emisă de ordonatorul principal de credite al Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus ca, începând cu data de 1 octombrie 2022, personalul contractual preluat în cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și numit în funcția de expert jurist să beneficieze de un salariu lunar stabilit prin asimilare cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , fără a beneficia de gradații, sporuri, majorări, adaosuri, normă de hrană sau orice alte drepturi prevăzute de lege pentru funcția de grefier-șef cabinet.

66.

În acest sens,

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

dispune:

(1)

Prin derogare de la prevederile

art. 63 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare, salariul lunar al acestei categorii de personal se stabilește prin asimilare cu salariul de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut la

capitolul II nr. crt. 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(2)

Salariul lunar este definit conform

art. 7 lit. e) din capitolul I din Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare (...).“ În concret, potrivit acestui text de lege -

art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 , „salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar

67.

În continuare, același

art. 3 alin. (2)

din ordonanța de urgență analizată prevede că: „Personalul prevăzut la

art. 1

nu beneficiază de gradații, sporuri, majorări, adaosuri, normă de hrană sau orice alte drepturi prevăzute de lege pentru funcția de grefier-șef cabinet.“

68.

În ceea ce privește trimiterea pe care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

o face la

Legea-cadru nr. 153/2017 , trebuie subliniat faptul că acest din urmă act normativ reprezintă cadrul legal pentru salarizarea personalului din sectorul bugetar, având ca scop introducerea unui sistem echitabil și eficient de salarizare (salarii de bază/indemnizații de încadrare a persoanelor plătite din fonduri publice), asigurând o mai mare transparență și predictibilitate în sistemul de salarizare din sectorul bugetar, contribuind la eliminarea discrepanțelor salariale existente între diferitele categorii de personal și permițând o mai bună gestionare a fondurilor publice alocate pentru salarii.

69.

Acest nou sistem de salarizare este diferit de cel reglementat în legislația anterioară privind salarizarea, determinarea cuantumului brut al salariului/indemnizației de bază neavând vreo legătură cu o valoare de referință sectorială, așa cum era concepută modalitatea de stabilire a salariului/indemnizației anterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 .

70.

În acest sens,

art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017

stabilește că: „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică, sunt prevăzute în

anexele nr. I

-

IX

“, iar conform

art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017 :

(1)

Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și

anexelor nr. I-IX , astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite.

(2)

Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în

anexele nr. I-VIII

cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

71.

În acest context normativ, raportat la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării Tribunalului Dâmbovița, utilizând metoda primordială de interpretare a unei norme juridice, aceea gramaticală, precum și metoda sistematică în analiza conținutului

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022 , se poate reține că opțiunea legiuitorului a fost în sensul de a stabili salariul lunar al acestei categorii de personal (asistentul judecătorului) la nivelul salariului de bază al funcției de grefier-șef cabinet, în cuantumul concret prevăzut la

capitolul II nr. crt. 1 din anexa nr. V

la legea salarizării unitare, în perioada de activitate a

Legii-cadru nr. 153/2017 , fiind pe deplin aplicabile dispozițiile generale ale acestui act normativ din perspectiva salarizării. Norma juridică analizată nu face o trimitere abstractă la nivelul de salarizare a unui grefier-șef cabinet, ci trimite direct la cuantumul concret al salariului cuprins într-o altă normă juridică, mai precis nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V

la legea salarizării unitare.

72.

Este adevărat faptul că prin acte administrative ale ordonatorilor de credite s-au recunoscut grefierilor-șefi de cabinet drepturi salariale calculate pe baza unei valori de referință sectorială de 605.225 lei, fără a fi afectate de plafonul și limitările impuse prin prevederile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Însă respectiva recalculare s-a realizat sub imperiul legislației de salarizare anterioare, rămasă încă activă grație normelor tranzitorii ale

Legii-cadru nr. 153/2017

și în considerarea menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a indemnizațiilor brute de încadrare, doar pentru personalul care ocupa aceeași funcție la momentul intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , în condițiile

art. 38 alin. (2) lit. a)

din lege, potrivit căruia „se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții“.

73.

Or, funcția de expert jurist nu exista la momentul intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , fiind reglementată normativ doar începând cu anul 2022. Prin urmare, este firească opțiunea legiuitorului de la momentul anului 2022, de a determina salarizarea noilor posturi înființate în anul 2022, de expert jurist - asistent al judecătorului, prin raportare la prevederile și cuantumul salariilor/indemnizațiilor prevăzute de legea în vigoare la acel moment -

Legea-cadru nr. 153/2017

-, iar nu prin raportare la legislația de salarizare anterioară, aflată încă vremelnic în activitate, prin efectul unor norme tranzitorii.

74.

Ca atare, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

s-a prevăzut salariul expertului jurist la nivelul și cuantumul concret al salariului de bază al funcției de grefier-șef cabinet, astfel cum este prevăzut la

capitolul II nr. crt. 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , iar nu la nivelul salariului aflat în plată al acestei categorii de salariați, majorat ulterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , în temeiul unor norme tranzitorii ale acestui act normativ.

75.

În ceea ce privește cauza ce constituie obiect al sesizării Tribunalului Vâlcea, reclamanții nu își întemeiază pretențiile exclusiv pe norma de drept substanțial, ci invocă o stare de discriminare creată exclusiv prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, valorificând o decizie a Curții Constituționale, respectiv o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

76.

În concret, prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3^1 alin. (1^1)

-

(1^4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, instanța de contencios constituțional a constatat că, „pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice“.

77.

Însă mecanismul prezentat de instanța de contencios constituțional nu poate constitui, în sine, un temei juridic apt să conducă la fundamentarea dreptului pretins, întrucât

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016

a Curții Constituționale a avut în vedere norme cu aplicabilitate generală, cum au fost coeficienții de indexare a salariilor în sistemul bugetar, egalizarea cu nivelul maxim în plată vizând aceeași/același funcție, grad, gradație, vechime în muncă și specialitate, iar nu o situație în care se solicită valorificarea unor drepturi salariale virtuale ce nu fac parte din componentele salariului stabilit de legiuitor pentru o categorie de personal apărută ulterior.

78.

De altfel, astfel cum s-a arătat și în considerentul de la paragraful 78 din

Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: „(...)

Legea-cadru nr. 153/2017 , (...) a integrat dezlegările oferite prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016

a Curții Constituționale în normele de la

art. 6 lit. b)

și

c)

din această lege, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării în salariul maxim aflat în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală).“

79.

Incidența

Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016

a Curții Constituționale, în legătură cu domeniul de aplicare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , a fost dezlegată de instanța supremă în cadrul mecanismelor de unificare, pe cale incidentală, în cuprinsul unor considerente cu valoare decizorie din

Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021.

80.

În acest sens, relevante sunt paragrafele 86 și 88 din această decizie, prin care s-a statuat astfel: „Principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătorești, astfel cum a fost interpretat prin

Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016

și prin

Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea

Legii nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza

Legii-cadru nr. 153/2017 , dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă, ce instituie dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității care, potrivit

art. 6 lit. c)

din lege, se înfăptuiește «prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală». (...) Nu se poate considera că normele care reglementează salarizarea din sistemul justiției ( anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 ) derogă de la dispozițiile cu caracter de principiu inserate în

capitolele I - IV din legea-cadru . Dimpotrivă, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupaționale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse în

art. 6 din legea-cadru , normele interpretându-se în coerența întregii reglementări, în mod coroborat.“

81.

Prin urmare, din aceste considerente rezultă că principiile egalizării și nediscriminării, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016

a Curții Constituționale, au fost integrate în principiile care stau la baza edictării normelor

Legii-cadru nr. 153/2017 , astfel încât principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică stabilit prin lege sau hotărâri judecătorești ce vizează norme cu aplicabilitate generală nu poate fi preluat prin analogie în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza

Legii-cadru nr. 153/2017 , dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă cu dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității.

82.

Totodată, în dezlegarea acestei chestiuni sunt aplicabile mutatis mutandis și dezlegările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conținute în

Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, respectiv: „92. (...) principiul egalității împreună cu principiul nediscriminării nu poate opera împotriva principiului legalității.“

83.

În ceea ce privește mențiunea pe care Tribunalul Vâlcea o face referitor la

Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat în sensul că „soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare“, sesizarea instanței de trimitere trebuie analizată prin raportare la considerentele de la paragrafele 82 și 84 din

Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

(...) Atunci când instanțele judecătorești sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiți destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaște dreptul la respectivele majorări. (...)

Nici dacă reperul de comparație invocat ar fi personalul care își desfășoară activitatea în cadrul unor instanțe/parchete de același grad, invocarea prevederilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

nu este suficientă pentru a justifica, prin ea însăși, soluția egalizării; într-o asemenea situație, instanța este chemată să facă o analiză a legii, în vederea corectei ei aplicări.

84.

În același sens, în considerentele de la paragrafele 148 și 150-152 din

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere următoarele:

În contextul

Legii-cadru nr. 153/2017 , principiul nediscriminării înseamnă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție, iar principiul egalității înseamnă asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă de valoare egală. (...)

Pentru categoria juridică a «personalului care prestează aceeași activitate» se poate observa că legiuitorul a avut în vedere nu numai personalul care desfășoară o activitate identică, ci și personalul care ocupă o «funcție similară», astfel cum o definește la

art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017

- funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă.

Dacă identificarea funcțiilor identice nu ridică nicio dificultate de interpretare, stabilirea «funcțiilor similare» implică însă aplicarea succesivă a criteriilor legale enunțate de

art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 , condițiile normei trebuind a fi întrunite cumulativ.

Astfel, în acest sens, este necesar să se constate că salariații care tind să demonstreze discriminarea și, consecutiv, asigurarea unui tratament salarial egal:

(i) ocupă o funcție de același fel în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice cu salariatul căruia legiuitorul i-a asigurat un tratament salarial preferențial;

(ii) respectiva funcție să implice aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate cu cel care ocupi funcția ce constituie reperul de comparație.

85.

Prin urmare, cum opțiunea legiuitorului nu a fost aceea de a configura dreptul salarial în discuție prin raportare la valoarea de referință sectorială, specifică legislației de salarizare anterioare, ci de a determina cuantumul salariului personalului contractual din speță prin raportare directă la arhitectura și nivelul de retribuție ale noii legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, principiile egalizării și nediscriminării nu pot opera împotriva principiului legalității și nu pot, singure, să fundamenteze acordarea dreptului ce constituie obiect al sesizării în maniera solicitată, persoanele care nu se găsesc în situația premisă a unei dispoziții legale neputând beneficia de aceasta, întrucât principiul egalității nu operează în favoarea lor împotriva sensului și scopului normei.

86.

Pentru aceste motive, în temeiul

art. 521 din Codul de procedură civilă

și al

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizările conexate formulate de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.048/120/2024 și Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.442/90/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2022

privind înființarea unor posturi de personal contractual în schema de personal a Consiliului Superior al Magistraturii, stabilește că:

Salarizarea categoriei de personal experți juriști, respectiv personal contractual - asistent al judecătorului se realizează prin aplicarea criteriului prevăzut de nr. crt. 1 din

capitolul II al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin raportare la momentul înființării acestei categorii de personal.

Obligatorie, potrivit

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2025.