Decizia nr. 301/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, în numele și pentru membrii de sindicat Ioan Aniței ș.a. în Dosarul nr. 574/39/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 216D/2021.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 4 februarie 2025. Prin încheierile ulterioare, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , atunci când a constatat că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, și având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată la termenul stabilit, potrivit

art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , respectiv pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus succesiv amânarea pronunțării pentru datele de 18 februarie 2025, 11 martie 2025, 27 martie 2025, 2 aprilie 2025, 8 aprilie 2025 și 29 mai 2025. La termenul din data de 29 mai 2025, Curtea a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3.

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 574/39/2020, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, în numele și pentru membrii de sindicat Ioan Aniței ș.a. într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ ( Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 78/2017 ).

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit ordonatorului de credite să adauge la lege, stabilind prin ordin condițiile și criteriile acordării majorării de 40% pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, astfel cum aceasta este instituită de dispozițiile

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 . Aceste dispoziții legale se referă la condiții obiective de desfășurare a muncii, incidente în cazul personalului care are în fișa postului sau conform ordinelor și dispozițiilor existente atribuția de a fi planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu. Stabilirea unor tratamente diferențiate între persoane care sunt planificate să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, nu pot fi primite și nu intră în ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalității în drepturi a cetățenilor. De asemenea, o eventuală diferențiere în funcție de natura activităților pentru care este realizată planificarea de asigurare a continuității prin stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite este contrară voinței legiuitorului, având în vedere dispozițiile

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017 . Efortul suplimentar/privațiunile și restrângerea exercitării drepturilor în timpul liber constituie motivul acordării majorării și nu natura activității la care este planificat sau alte condiții. De asemenea, legea stabilește în mod clar sfera personalului beneficiar, sfera care se circumscrie tuturor lucrătorilor care sunt planificați să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, indiferent care sunt atribuțiile specifice. Dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017 , generează incertitudine și neclaritate în privința aplicării dispozițiilor

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017 , categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei neputând anticipa natura condițiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, referitoare la principiul legalității, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , spre exemplu,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 ,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 ,

Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011

și

Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 .

5.

În lumina acestor repere jurisprudențiale, autorul excepției susține că o reglementare ale cărei efecte sunt impredictibile, depinzând de condiții și criterii a căror natură nu poate fi anticipată, așa cum este cea instituită prin

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017 , nu poate fi considerată decât ca fiind contrară exigențelor

art. 1 alin. (5) din Constituție .

6.

Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, deoarece legiuitorul poate da în sarcina puterii executive reglementarea condițiilor de aplicare a normelor legale, în speță, a condițiilor concrete de acordare a dreptului salarial litigios.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, introduse în cuprinsul ordonanței de urgență prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 115/2017

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, care au următorul cuprins: „Condițiile de acordare a majorării prevăzute la alin. (3^1), inclusiv activitățile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, se stabilesc prin ordin al conducătorilor instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională.“

11.

Prevederile

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , la care textul de lege criticat face trimitere, au următorul cuprins: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, beneficiază pentru această perioadă de o majorare de 40% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, acordată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.“

12.

Curtea observă că dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

au avut o aplicabilitate limitată în timp, în cursul anului 2017. Având în vedere însă că aceste dispoziții legale produc efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, în acord cu cele reținute prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 115/2017 .

13.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind separația și echilibrul puterilor statului în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 31

privind dreptul la informație și

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

reprezintă o normă juridică aflată în conexiune logico-juridică cu prevederile

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

care stabilesc o majorare în cuantum fix, de 40% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din cadrul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, pentru perioada în care este planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, majorare acordată în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Dispozițiile

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , criticate în prezenta cauză, deleagă către conducătorii instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională, stabilirea, prin ordin, a condițiilor de acordare a majorării prevăzute de

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , inclusiv a activităților pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice.

15.

Curtea observă că dispozițiile legale criticate reflectă concepția legislativă cu privire la libertatea pe care legiuitorul o dă conducătorilor autorităților administrative vizate, de a stabili prin ordin condițiile de acordare a majorării salariale prevăzute de dispozițiile legale criticate, inclusiv activitățile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în funcție de situațiile concrete pe care le prezintă activitatea în domeniu.

16.

În același timp, Curtea reține că, din perspectiva reglementării competenței conducătorilor instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională de a stabili prin ordin condițiile de acordare a majorării salariale în cuantum fix de 40% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, inclusiv activitățile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, prin prisma elementelor configurate de lege, prevederile legale criticate consacră o soluție legislativă distinctă de cea cuprinsă în normele constatate ca fiind contrare Constituției prin

Decizia Curții Constituționale nr. 318 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, și, respectiv,

Decizia Curții Constituționale nr. 294 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022. În consecință, Curtea constată că, în prezenta cauză, nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reținute în deciziile precitate. În consecință, raportarea criticilor de neonstituționalitate la dispozițiile

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind separația și echilibrul puterilor statului în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 31

privind dreptul la informație și

art. 73 alin. (3) lit. j)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici nu are relevanță în prezenta cauză.

17.

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , Curtea observă că, în realitate, criticile formulate vizează o pretinsă discriminare rezultată din aplicarea dispozițiilor legale criticate, a căror executare s-a realizat prin prevederile

art. 3

și

art. 4 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 78/2017

privind condițiile de acordare a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, precum și activitățile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 29 iunie 2017.

18.

Astfel, referitor la cadrul procesual în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, în numele și pentru mai mulți membri de sindicat, care sunt funcționari publici cu statut special, într-o cauză în care a fost solicitată anularea parțială a

Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 78/2017 , respectiv a

art. 3

și

4 din ordin .

19.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții susțin că pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal există înregistrate dosare al căror obiect îl constituie acordarea majorării salariale în discuție pe care angajatorul a refuzat să o acorde, procedând la discriminarea reclamanților în raport cu alți polițiști (cărora le-a acordat-o), deși toți au îndeplinit condiția prevăzută la

art. 1 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , respectiv au fost planificați să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu.

20.

Astfel cum este menționat în actele (răspunsul la întâmpinare) aflate la Dosarul nr. 574/39/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în fața căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, reclamanții - reprezentați de autorul excepției - sunt ofițeri operativi, care au calitatea de organ de cercetare penală, cărora angajatorul le-a impus să execute serviciul de permanență, dar nu le-a acordat majorarea salarială prevăzută de

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

având în vedere

art. 3

și

art. 4 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 78/2017 , care, în esență, stabilesc activitățile pentru care se acordă majorarea și condițiile acordării acesteia.

21.

Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentință, a respins cererea dedusă judecății, reținând în esență că dispozițiile din

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 78/2017

nu contravin actului cu forță juridică superioară în vederea aplicării și executării căruia au fost emise, având în vedere că în

art. 3

sunt menționate activitățile pentru care se acordă majorarea, iar în

art. 4

condițiile de majorare, iar împrejurarea că prin stabilirea activităților și a condițiilor s-a decis implicit, dar în concret, cu privire la persoanele care beneficiază efectiv de majorare nu constituie un motiv de nelegalitate, întrucât atribuția de stabilire a activității și condițiilor decurge din normele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2017 . Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând recursul formulat împotriva sentinței menționate, a decis respingerea acestuia, reținând, în esență, că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

22.

În aceste condiții, Curtea constată că, în esență, ceea ce a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate este modul de aplicare, de către autoritățile administrației publice, a dispozițiilor legale criticate, și că, în realitate, substanța criticilor formulate nu rezidă în conținutul normativ al textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, ci exclusiv în modul lor de aplicare, concretizată în neacordarea, în anumite cazuri, a majorării de 40% prevăzute de

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 .

23.

În jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 154 din 30 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023, paragraful 40), instanța de contencios constituțional a reținut că aspectele ce țin de aplicarea legii de către autoritățile publice abilitate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate și, în consecință, excedează competenței Curții, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. Soluționarea aspectelor sesizate revine așadar instanțelor judecătorești competente să efectueze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.

24.

În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate vizează, în esență, aspecte referitoare la aplicarea legii, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, în numele și pentru membrii de sindicat Ioan Aniței ș.a. în Dosarul nr. 574/39/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.