Decizia nr. 210/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Mariana Manoilă în Dosarul nr. 3.667/97/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 111D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții, sens în care menționează, spre exemplu,

Decizia nr. 227 din 23 aprilie 2024

sau

Decizia nr. 427 din 29 septembrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.667/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Mariana Manoilă într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în cadrul unei acțiuni de asigurări sociale cu privire la recalcularea pensiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate trebuie să asigure aplicabilitatea legii, și nu ambiguitatea acesteia, respectiv să oblige judecătorii să se supună unor interpretări limitative și ambigue pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin interpretările date unor texte de lege, sintagme, chestiuni de drept sau întrebări prejudiciale. Interpretarea unitară dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție este pentru legi, iar nu pentru chestiuni de drept. Prevederile legale criticate limitează dreptul de apreciere a fondului cauzei trimițând la „lămurire“ în vederea soluționării pe fond a cauzei respective, la obligativitatea interpretărilor date de instanța supremă care este de natură a interfera cu judecarea proceselor de către celelalte instanțe de judecată și, respectiv, de către judecătorii din sistemul judiciar care nu intră în componența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

6.

Prin obligativitatea aplicării deciziilor luate de instanța supremă în soluționarea unor chestiuni de drept se încalcă

art. 1 din Constituție , în interpretarea unitară pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o dă în chestiunile de drept, și nu în cadrul legilor, observându-se imixtiunea acestei instanțe în judecarea cauzelor ce au ca obiect recalcularea pensiilor, de vreme ce pensiile reprezintă un segment juridico-social de strictă specialitate, care este dat spre competența secțiilor specializate în asigurări sociale ale instanțelor judecătorești.

7.

Autoarea apreciază că interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor dosare ce au ca obiect pensiile ar trebui să fie limitate, întrucât nu pot fi aplicate unor categorii de persoane care au drepturile de pensie deja stabilite în baza unor acte normative care au operat în timp și ale căror efecte se prelungesc pe perioada vieții, cât timp instanța supremă nu judecă litigii privind drepturi de pensie în nicio cale de atac.

8.

Se menționează, în susținerea celor arătate,

Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

9.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Curtea observă că prevederile legale criticate au fost modificate prin

art. I pct. 64 din Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Având în vedere critica formulată, precum și data

Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1307 din 6 decembrie 2018, la care face referire autoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă , în redactarea anterioară modificării aduse prin

Legea nr. 310/2018 , dispoziții legale care au următorul cuprins: „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind principiul statului de drept și principiul legalității,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 124

- Înfăptuirea justiției și în

art. 126 alin. (1)

și

(3)

privind instanțele judecătorești.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 191 din 6 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023, paragrafele 19-22, Curtea a constatat constituționalitatea competenței instanțelor de a solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluționarea pe fond a cauzelor și cu privire la care judecătorii, în cursul judecății, consideră că este necesar să solicite concursul instanței supreme, care să tranșeze cu titlu definitiv problema în discuție. Curtea a reținut că această nouă competență a instanței supreme a fost reglementată prin

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

în scopul prevenirii apariției jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale, prin oferirea de soluții care se impun cu forță obligatorie atât instanței care a solicitat pronunțarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât și celorlalte instanțe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor.

16.

De asemenea, Curtea Constituțională a mai arătat că analiza instanței supreme poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii și riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanțe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanței supreme să statueze într-o manieră care să clarifice și să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanțelor din țară. Funcția preventivă și unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiție, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigență a statului de drept izvorâtă din prevederile

art. 21 din Legea fundamentală , dar și din cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanțe le-ar putea da aceleiași problematici, iar părțile din proces beneficiază de certitudinea previzibilității dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură și respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, procesele urmând să fie soluționate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanțe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal.

17.

Mai mult, Curtea a statuat că, potrivit textului de lege criticat și în cauza de față, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se impune cu forță obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenței acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluționează, judecătorul își menține prerogativa decizională neștirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absența oricăror influențe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluție bazată exclusiv pe propria argumentare rațională. Interpretarea obligatorie dată de instanța supremă se integrează în esența textului de lege interpretat, explicând înțelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare și evidențiind semnificația corectă a conținutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluții prestabilite pentru situații date, ci permițând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare și aplicare a legii la speță, cu toate celelalte elemente de fapt și de drept pe care judecătorul își va fonda raționamentul care va conduce la soluționarea litigiului.

18.

Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea soluției pronunțate.

19.

În concluzie, competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a pronunța hotărâri prealabile este una de rang constituțional, având în vedere prevederile

art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală , potrivit cărora instanța supremă asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Totodată, prin această atribuție se asigură nu doar dreptul la un proces echitabil și egalitatea de tratament juridic, ci și realizarea caracterului unic și egal al justiției, astfel cum este prevăzut de

art. 124 alin. (2) din Constituție .

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Manoilă în Dosarul nr. 3.667/97/2018 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.