Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 182/2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 3 , ale art. 92 alin. 3 și ale art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865

prezumat în vigoare

Data actului
8 aprilie 2025
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1125 din 5 decembrie 2025
Citează
6 acte
Structură
3 articole · 14.056 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 alin. 3 , ale

art. 92 alin. 3

și ale

art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Ioan Purice în Dosarul nr. 1.759/288/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.808D/2020

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Mihai-Romulus Balint din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la termenele de judecată din 25 februarie 2025 și 27 martie 2025, având în vedere cererile formulate de autorul excepției, Curtea a acordat, pentru asigurarea dreptului la apărare, un nou termen de judecată pentru data de 8 aprilie 2025.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate care solicită admiterea acesteia și constatarea neconstituționalității dispozițiilor criticate în raport cu exigențele constituționale referitoare la comunicarea efectivă a actelor de procedură. În acest sens susține, în esență, că în cauză hotărârea pronunțată în căile extraordinare de atac a fost comunicată prin afișare pe ușa imobilului, ceea ce pune la îndoială efectivitatea comunicării actului de procedură, astfel încât să permită părții interesate în exercitarea unei căi de atac să ia cunoștință de conținutul hotărârii comunicate. Apreciază că dreptul la informare și dreptul la apărare nu au fost respectate prin raportarea doar la comunicarea formală a unui act procedural, în condițiile în care se poate face dovada că partea nu a avut cunoștință de act.

5.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că motivarea acesteia vizează, în realitate, împrejurări de fapt ale speței, implicând interpretarea și aplicarea normelor criticate de către instanța judecătorească. Pe fond pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere

Decizia nr. 109 din 5 martie 2013 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.759/288/2014, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 alin. 3 , ale

art. 92 alin. 3

și ale

art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 . Excepția a fost invocată de Ioan Purice într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagmele „prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia“, „sau care, în mod obișnuit, primește corespondența“ și „ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe“ din cuprinsul dispozițiilor legale criticate sunt neconstituționale, deoarece lipsa, pe procesul-verbal întocmit de factorul poștal, a semnăturii persoanei căreia i se comunică actul procedural prin poștă oferă posibilitatea agentului procedural de a menționa în dovada comunicării ipoteza cea mai convenabilă acestuia fără posibilitatea destinatarului de a răsturna cele consemnate. Comunicarea fără semnătura destinatarului sau a celui care locuiește cu destinatarul este nelegală și ineficientă pentru că nu îl asigură pe destinatar de luarea la cunoștință a actului procedural.

8.

Totodată, dispozițiile legale criticate generează o discriminare între părțile litigante și încalcă, în același timp, și convențiile internaționale la care România este parte.

9.

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 86 alin. 3 , ale

art. 92 alin. 3

și ale

art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins:

–

Articolul 86

alin. 3 : „În cazul în care comunicarea potrivit

alin. 1

nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.“;

–

Articolul 92

alin. 3 : „Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate.“;

–

Articolul 100

alin. 1 pct. 4 : „Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: (...) 4. numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe;“.

14.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în

art. 15 alin. (1)

privind universalitatea,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă,

art. 51

- Dreptul de petiționare și

art. 148 alin. (2)

privind integrarea în Uniunea Europeană.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că legiuitorul, instituind, cu titlu de regulă, în

art. 86 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

comunicarea cererilor și a actelor de procedură prin agenții procedurali sau alți salariați ai instanței emitente ori celei în circumscripția căreia se află cel căruia i se comunică actul a avut în vedere exclusiv situația în care o asemenea comunicare se face prin înmânarea respectivelor acte personal titularului sau unei alte persoane legitimate, având același domiciliu sau reședință. Imposibilitatea de realizare a procedurii de comunicare, în maniera la care se referă textul legal, impune și legitimează utilizarea procedurii de comunicare prevăzute de

art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă , prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Conform

art. 93 alin. (4^1) din Regulamentul

de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, astfel cum a fost introdus prin

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/2011

pentru modificarea și completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 august 2011, dovezile de îndeplinire a procedurilor și comunicărilor efectuate prin telefon, telegraf, fax, poștă electronică ori prin alte mijloace de comunicare, primite de grefierul de ședință sau de persoana care le-a transmis, se depun la dosar în formă scrisă, imediat ce au fost recepționate.

16.

Referitor la dispozițiile

art. 92 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 , Curtea reține că acestea constituie o excepție de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de

art. 92 alin. 1

din același Cod, comunicarea către persoanele îndreptățite să primească actul de procedură menționate în text fiind operantă numai în situațiile în care destinatarul nu se află la domiciliu. Totodată, potrivit

alin. 4 al art. 92 , comunicarea prin afișare este operantă numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește să semneze adeverința de primire ori, în cazul în care negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptățite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă. Aceste excepții nu sunt de natură să afecteze vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 1.131 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 703 din 21 octombrie 2010).

17.

În continuare, Curtea constată că textul

art. 100 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

indică elementele pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură, iar lipsa din cuprinsul procesului-verbal a mențiunii de la

pct. 4

referitoare la numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicare și dacă actul de procedură a fost afișat pe ușa locuinței atrage sancțiunea nulității actului.

18.

Potrivit

art. 100 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 , procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură dobândește forță probantă și face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Actul este încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură în exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, în numele autorității publice.

19.

Așa fiind, comunicarea tuturor actelor de procedură are scopul de a asigura dreptul fiecărei părți de a avea un proces echitabil, de a-și susține cauza în aceleași condiții. Dispozițiile legale criticate conțin suficiente garanții menite să ocrotească și să garanteze accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil sub aspectul legalității procedurii de comunicare a actelor de procedură.

20.

Celelalte aspecte învederate de autorul excepției vizează modul de aplicare a dispozițiilor de lege atacate de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea cauzei, respectiv cea ierarhic superioară în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Purice în Dosarul nr. 1.759/288/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 86 alin. 3 , ale

art. 92 alin. 3

și ale

art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru MARIAN ENACHE,
în temeiul
art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.