Decizia nr. 268/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (8)

și

(10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de societatea Pakapa Imobiliare - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 8.709/55/2020 al Judecătoriei Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.969D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât critica autoarei privește faptul că instanța de judecată ar putea pronunța soluții diferite ca urmare a unor interpretări distincte ale dispozițiilor criticate. În subsidiar, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil atâta vreme cât autoarea excepției poate formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.709/55/2020, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (8)

și

(10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de societatea Pakapa Imobiliare - S.R.L. din Arad cu prilejul soluționării plângerii formulate de autoarea excepției împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției prin care aceasta a fost sancționată contravențional.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 20

și ale

art. 21 , respectiv deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materie, Curtea Constituțională urmând să constate că există o neconcordanță între cele două texte criticate. Se mai arată că există posibilitatea ca instanțele de judecată sesizate cu soluționarea unor cauze similare să pronunțe soluții contradictorii, încălcându-se astfel dreptul autoarei la un proces echitabil.

6.

Judecătoria Arad - Secția civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (8)

și

(10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din data de 1 februarie 2002, care au următorul cuprins:

„(8)

Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenției se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancțiunii contravenției. În intervalul de la data săvârșirii contravenției până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul. (...)

(10)

Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 4 luni de la data săvârșirii faptei“.

11.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale

art. 21

privind accesul liber la justiție.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia nu motivează pretinsa contrarietate cu dispozițiile

Legii fundamentale . Or, în jurisprudența sa, instanța constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 611 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011,

Decizia nr. 646 din 17 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011,

Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011).

13.

Totodată, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori,

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).

14.

Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepției de neconstituționalitate cu privire la prevederile criticate. Așa fiind, Curtea reține că, date fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispoziției legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Totodată, instanța de control constituțional nu se poate substitui autoarei excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, care, în această ipoteză este inadmisibil.

15.

Așadar, prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (8)

și

(10) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de societatea Pakapa Imobiliare - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 8.709/55/2020 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.