Decizia nr. 313/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Cristian Botez în dosarele nr. 438/192/2020/a1 al Judecătoriei Bolintin-Vale și nr. 861/1/2020/a.1.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.644D/2020 și nr. 1.692D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că dosarele au fost conexate în ședința din 15 mai 2025 și se află la al doilea termen de judecată.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul formulează critici ce privesc situația de fapt în care se află acesta, respectiv imposibilitatea de a strânge actele necesare pentru a dovedi veniturile familiei sale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

4.

Prin încheierile din 24 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 438/192/2020/a1 și nr. 861/1/2020/a1.1.1, Judecătoria Bolintin-Vale și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Cristian Botez în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat îi încalcă accesul liber la justiție, deoarece condiționează acordarea ajutorului public judiciar de depunerea de „înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale“. Autorul arată că nu poate depune decât înscrisuri doveditoare cu privire la veniturile sale, fără a avea posibilitatea legală de a depune înscrisuri privind veniturile altei persoane. Arată că nu a avut venituri în ultimii 3 ani și că nu poate depune dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată, potrivit textului criticat. Prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

au semnificația că obligația plății taxelor judiciare de timbru revine exclusiv persoanei care s-a adresat justiției, iar nu altor persoane, ipoteza unei plăți „în solidaritate“ fiind lipsită de suport legal.

6.

Judecătoria Bolintin-Vale și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea condițiilor de acordare a ajutorului public judiciar este prerogativa legiuitorului. Stabilirea unor condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a solicita ajutor.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care are următorul cuprins: „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , așa cum se arată în preambulul său, legiuitorul a transpus în planul legislației interne Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze (a se vedea și

Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009).

13.

Curtea observă că în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

se arată că directiva a cărei transpunere trebuie asigurată prevede standarde minime pentru ca sistemul de asistență judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiție cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde în plan legislativ presupune crearea unor condiții cel puțin identice în plan intern, pentru a nu conduce la apariția unor discriminări între proprii cetățeni și cetățenii celorlalte state membre ori persoane care au domiciliul ori reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru și care ar solicita asistență judiciară în fața instanțelor sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) și (2) din directiva menționată, statele membre acordă asistență judiciară în cazul litigiilor transfrontaliere persoanelor aflate în incapacitate totală sau parțială de a suporta cheltuielile de judecată din cauza situației lor economice, pentru a le garanta accesul efectiv la justiție. Situația economică a unei persoane este evaluată de autoritatea competentă dintr-un stat ținând cont de diferiți factori obiectivi, unul dintre aceștia fiind situația familială, inclusiv sub aspectul evaluării resurselor persoanelor care depind financiar de solicitant.

14.

În sensul acestor prevederi Curtea constată că

art. 4

și

5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

fac referire la acordarea ajutorului public judiciar oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate să facă față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice, fără să pună în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Familia este definită în mod expres, respectiv soțul/soția, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani, aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului. De asemenea, se consideră membru al familiei și persoana care are domiciliul ori reședința comună și se gospodărește împreună cu solicitantul, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani, aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului.

15.

Curtea observă că una dintre condițiile acordării ajutorului public judiciar suportat integral de stat, potrivit

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , este aceea ca venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, să fie sub un anumit nivel, care a cunoscut o evoluție legislativă în timp, fiind stabilit fie printr-o sumă fixă (300 de lei), fie printr-un procent, respectiv 25% din salariul de bază minim brut pe țară. Legiuitorul a avut în vedere atât transpunerea prevederilor directivei anterior referite, cât și obligația de sprijin reciproc pe care o au membrii unei familii.

16.

În acest context, Curtea reține că textul de lege criticat prin care se reglementează obligația mențiunii în cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar a stării materiale a solicitantului și a familiei sale, a obligației atașării înscrisurilor doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și a obligațiilor de întreținere sau de plată pe care le are solicitantul are un dublu scop. Astfel, primul scop urmărit este ca instanța să aprecieze cu privire la situația financiară reală a solicitantului în vederea asigurării accesului său la justiție, iar cel de-al doilea scop urmărit este protecția bugetului alocat de stat acordării ajutorului public judiciar împotriva solicitărilor abuzive. În acest context, textul de lege criticat, care reglementează atât cu privire la conținutul cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, cât și cu privire la dovezile pe care solicitantul trebuie să le depună, nu aduce atingere accesului liber la justiție.

17.

În plus, Curtea observă și prevederile

art. 318 din Codul civil , potrivit cărora fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat, se poate adresa instanței de tutelă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Botez în dosarele nr. 438/192/2020/a1 al Judecătoriei Bolintin-Vale și nr. 861/1/2020/a.1.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bolintin-Vale și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2025.