Convenția din 13 martie 1987

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit stabilite de un stat contractant sau în numele acestuia, indiferent de modul în care sînt percepute.

2. Sînt considerate impozite pe venit toate impozitelor stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cîștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.

3. Impozitele actuale asupra cărora se aplică convenția sînt următoarele:

a) în ceea ce privește România:

i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice și juridice;

îi) impozitul pe veniturile societăților mixte constituite cu participarea organizațiilor economice române și a unor parteneri străini;

iii) impozitul pe venitul realizat din activități agricole (denumite în continuare impozit român);

b) în ceea ce privește Bangladesh, impozitul pe venit (denumit în continuare impozit bangladesh).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau analoage care se vor stabili după data semnării prezentei convenții și cale se vor adauga sau vor înlocui pe cele existente. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică reciproc orice modificări importante aduse legislației lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă Republica Socialistă România;

b) termenul Bangladesh înseamnă Republica Populara Bangladesh;

c) termenii un stat contractant și celălalt stat contractant indica România sau Bangladesh, după cum cere contextul;

d) termenul persoana înseamnă o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate indica orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca persoana juridică în vederea impozitării;

f) termenii întreprindere a unui stat contractantă și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă indica:

1) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

2) în cazul Bangladesh, Consiliul Național al Veniturilor sau reprezentantul sau autorizat;

h) termenul național înseamnă toate persoanele fizice care poseda naționalitatea sau cetățenia statului contractant respectiv, precum și toate persoanele fizice, societățile de persoane și asociațiile care au statut juridic în baza legilor în vigoare în statul contractant respectiv;

i) expresia trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatate de o întreprindere, care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului cînd nava sau aeronava efectuează transporturi numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant.

2. În ce privește aplicarea convenției de către un stat contractant, orice termen cale nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are în conformitate cu legislația acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenții.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, conform legislației acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, reședinței sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura similară.

2. Cînd, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau fiscal se va rezolva după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de cîte o locuinta permanenta la dispoziția sa în fiecare din ambele state, ea va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state atunci va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidență a statutului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este un național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita, în totalitate sau în parte, activitatea sa.

Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) un depozit prin care o persoană pune la dispoziția altor persoane spații de depozitare; și

g) o mina, un put de extracție a petrolului sau a gazului, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții sau de montaj constituie sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 183 de zile.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii sau expunerii de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii numai în vederea depozitarii sau expunerii;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii numai în vederea prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, ori de a culege informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau pentru activități cu caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru desfășurarea de activități combinate din categoria celor menționate la subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, rezultată din aceasta combinare, să aibă un caracter preparator sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, cînd o persoană, alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6, acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se va considera ca are un sediu permanent în primul stat contractant menționat cu privire la orice activități pe care acea persoana le efectuează pentru întreprindere, dacă acea persoana:

a) are ca activitate obișnuită în acest stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitățile acelei persoane sa nu fie limitate la cele enumerate la paragraful 4 și care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în sensul acelui paragraf; sau

b) nu are ca activitate o astfel de împuternicire, dar dispune în mod obișnuit, în primul stat, de un stoc de produse sau mărfuri, din care livreaza cu regularitate în numele întreprinderii.

6. O întreprindere nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celuilalt stat contractant numai prin faptul ca își exercită activitatea în acel stat prin intermediul unui intermediar, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

7. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activități în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobile

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv veniturile din exploatările agricole ori forestiere) situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Expresia bunuri imobile va fi definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și altor resurse naturale ale solului; navele și aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunurile imobile folosite pentru desfășurarea unei activități de prestări de servicii cu caracter profesional independent.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activități în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activități astfel cum s-a menționat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activități în celălalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor admite la scădere cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrație, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, dar nu vor include cheltuielile care, conform reglementărilor acelui stat, nu sînt admise la scădere întreprinderilor acelui stat.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acel stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi însă de asa natura încît rezultatul sa corespundă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda în alt mod.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispozițiile acestui articol.

Articolul 8

Transporturi navale și aeriene

1. Beneficiile din exploatarea în trafic internațional a aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Beneficiile obținute din exploatarea navelor în trafic internațional pot fi impuse în statul contractant în care se exercită atare activitate, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 50% din impozitul stabilit în alt mod prin legea interna a acelui stat, iar impozitul stabilit în aceste condiții nu va depăși 2,50% din întreaga suma de primit pentru transportul pasagerilor, al poștei, al animalelor și al produselor încărcate în acel stat.

3. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 se aplică, de asemenea, beneficiilor provenind din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și, în oricare din aceste situații, între cele doua întreprinderi se stabilesc sau se impun condiții în relațiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost acele condiții, ar fi fost obținute, dar datorită acelor condiții nu au putut fi obținute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de către o societate rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de dividende pot fi impuse, de asemenea, în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar dacă societatea primitoare este beneficiara efectivă a dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 10% din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiul efectiv este o societate care deține direct cel puțin 10% din capitalul societății plătitoare de dividende;

b) 15% din suma bruta a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Acest paragraf nu va afecta impozitarea societăților cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator, precum și veniturile din alte părți sociale, care sînt asimilate veniturilor din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea plătitoare de dividende. În acest context, beneficiile distribuite de societățile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat în acel stat, sau efectuează în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acțiuni în legătură cu care se plătesc dividendele este efectiv legat de acel sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau art. 14, după caz.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, excepțind situația în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al celuilalt stat sau în măsura în care pachetul de acțiuni în legătură cu care se plătesc dividendele este efectiv legat de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobinzi sînt impozabile, de asemenea, în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobinzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2:

a) dobinzile provenind din România și plătite Guvernului Bangladesh sau Băncii Bangladesh vor fi scutite de impozit în România;

b) dobinzile provenind din Bangladesh și plătite Guvernului din România, Băncii Naționale a Republicii Socialiste România și Băncii Române de Comerț Exterior vor fi scutite de impozit în Bangladesh.

4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanta de orice fel garantate sau nu ipotecar și indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului și, în special, veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni, inclusiv primele și premiile decurgind din aceste efecte publice sau obligațiuni.

Penalitățile pentru plata cu întîrziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează în celălalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo și dacă titlurile de creanta cu privire la care se plătesc dobinzile sînt efectiv legate de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

6. Dobinda se va considera ca provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare a dobinzii, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătește dobinda și aceasta dobinda se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceasta dobinda se va considera ca provine din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont și de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de redevențe sînt impozabile, de asemenea, în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plățile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv a filmelor cinematografice, a oricărui brevet de invenție, marca de fabrica, sau a altor bunuri sau drepturi sau a unui desen sau model, plan, formula sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin aceste redevențe, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat servicii personale cu caracter independent printr-o baza fixa situata acolo, și dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevențele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Se va considera ca redevențele provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare de redevențe, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care s-a creat obligația de a se plati redevențele și plata acestor redevențe este suportată de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau pe care și unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținînd seama de folosirea, concesionarea sau informația pentru care se plătesc, depășește suma asupra căreia s-ar fi convenit de către debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se seama și de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Cistiguri din capital

1. Cistigurile obținute din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, precum și cîștigurile din înstrăinarea acțiunilor unei societăți ale carei active constau în principal în bunuri imobile sînt impozabile în statul în care sînt situate bunurile respective.

2. Cistigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparținînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul efectuării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, sînt impozabile în acel celălalt stat.

3. Cistigurile care provin din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional sau a bunurilor mobile ținînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave vor fi impozitate numai în statul contractant a cărui rezidență este întreprinderea.

4. Cistigurile care provin din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 14

Servicii personale cu caracter independent

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau din alte activități independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat.

Cu toate acestea, în următoarele împrejurări, asemenea venituri pot fi impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă are o baza fixa la dispoziția sa în mod regulat în celălalt stat contractant în scopul desfășurări activității sale; în acest caz se poate impune în celălalt stat contractant numai acea parte a venitului care este atribuibila acelei baze fixe; sau

b) dacă șederea sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care insumate depășesc în total 183 de zile în anul fiscal; sau

c) dacă remunerațiile pentru serviciile șase în celălalt stat contractant obținute de la rezidenți ai acelui stat contractant depășesc o sumă în taka Bangladesh sau în lei românești egala cu 4.000 dolari S.U.A., în anul impozabil, fără a tine seama ca șederea sa în acel stat are loc pe o perioadă sau perioade care insumeaza puțin de 183 de zile în cursul anului fiscal.

2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activități independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Servicii personale dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 și 21, salariile, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd aceasta activitate este exercitată în acel celălalt stat contractant. Dacă activitatea retribuită este exercitată în celălalt stat, remunerația primită din aceasta activitate este impozabilă în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) primitorul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în anul de impunere respectiv; și

b) remunerațiile sînt plătite de sau în numele persoanei care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe cale cel care angajează o are în celălalt stat.

3) Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în internațional de o întreprindere a unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Remunerațiile directorilor și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant calitatea lui de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat contractant.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de profesionist de spectacole cum ar fi artiști le teatru, de cinema, de radio sau televiziune ori interpreți muzicali, precum și de sportivi, din activitățile personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

2. Cînd veniturile privitoare la activitățile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin acestui profesionist de spectacole sau sportiv, ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, aceste venituri sînt impuse în statul contractant în care se desfășoară activitățile profesionistului de spectacole sau sportivului.

3. Veniturile realizate din astfel de activități pot fi, totuși, scutite de impozit în acel stat, dacă activitățile sînt desfășurate în cadrul unui acord cultural încheiat între statele contractante.

Articolul 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități vor fi impuse numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de remunerații vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat care:

i) este un național al acelui stat; sau

îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități va fi impusa numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate producătoare de venituri desfășurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

Articolul 20

Profesori

O persoana fizica care este sau a fost rezident al unui stat contractant imediat înainte de sosire în celălalt stat contractant și care, la invitația unei universități, colegiu, școli sau a altei instituții educaționale similare, recunoscute de autoritatea competentă a acelui celălalt stat contractant, viziteaza acest celălalt stat contractant o perioadă care nu depășește doi ani, numai pentru scopul de a preda sau cerceta sau amindoua, în cadrul unei astfel de instituții educaționale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remunerația primită ca urmare a predării sau cercetării.

Articolul 21

Studenți și stagiari

1. O persoana fizica care este sau a fost imediat înaintea sosirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat menționat numai în calitate de student la o universitate recunoscută, colegiu, școala sau alta instituție educațională similară recunoscută în primul stat menționat sau se afla în acel stat ca practicant în domeniul comercial sau tehnic, pentru o perioadă care nu depășește cinci ani de la data primei sale sosiri în primul stat menționat în legătură cu aceasta vizita, va fi scutită de impozit în primul stat menționat, pentru:

a) toate sumele primite din străinătate în scopul întreținerii, educației sau calificării sale; și

b) orice remunerație primită ca urmare a unei activități retribuite prestate în primul stat menționat în scopul suplimentarii mijloacelor de întreținere.

2. o persoană fizica care a fost rezidență a unui stat contractant imediat înaintea sosirii sale în celălalt stat contractant și este prezenta temporar în acel celălalt stat numai pentru a studia, cerceta sau a se perfectiona, ca urmare a obținerii unei burse sau acordării unui premiu de către o organizație științifică, educațională, de cult sau caritabila sau în baza unui program de asistența tehnica încheiat între guvernele statelor contractante, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat de la data primei sale vizite în acel celălalt stat în legătură cu acea vizita:

a) pentru sumele obținute ca burse, premii; și

b) pentru toate trimiterile din străinătate în scopul întreținerii sale, educației sau calificării.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de locul de unde provin, care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenții, vor fi impuse numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, câte nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenții și care provin din celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

Articolul 23

Evitarea dublei impuneri

1. Cînd un impozit este plătit asupra veniturilor obținute în Bangladesh de un rezident al României, acel impozit va fi dedus din impozitul plătit în România în conformitate cu prevederile legilor de impozite din România.

2. Sub rezerva prevederilor legii de impozite din Bangladesh referitoare la acordarea creditului față de impozitul din Bangladesh a impozitului plătit într-un teritoriu din afară Bangladesh, impozitul asupra venitului plătit în România de către o persoană rezidență în Bangladesh se va acorda ca un credit față de orice impozit din Bangladesh plătibil pentru acele venituri.

3. În sensul prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cîștigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenție, se considera ca provin din surse situate în acel celălalt stat.

4. Independent de prevederile paragrafelor precedente ale acestui articol, dacă se acordă pentru o perioadă de timp scutire de impozit, fie totală fie parțială, asupra oricărui venit, de către unul din statele contractante, atunci celălalt stat contractant va acorda credit pentru impozitul astfel scutit, față de impozitul pentru asemenea venituri plătibil în acel celălalt stat.

Articolul 24

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici un impozit sau alta obligație legată de acesta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și cerințele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație. Aceasta prevedere se va putea, independent de prevederile articolului 1, să se aplice, de asemenea, persoanelor care nu sînt rezidente ale unui sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acestui stat care desfășoară aceleași activități. Aceste prevederi nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant acele deduceri personale, înlesniri sau reduceri la stabilirea impozitului în baza responsabilităților din statul civil sau familial pe care le acorda rezidenților proprii.

3. Cu excepția cazului cînd prevederile art. 9, paragrafului 7 al art. 11, sau paragrafului 6 al art. 12 se aplică dobinzilor, redevențelor și altor plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant în scopul determinării beneficiului impozabil al unei astfel de întreprinderi, se vor putea deduce în aceleași condiții ca și cum acestea ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. Prevederile acestui paragraf nu vor afecta aplicarea legii din Bangladesh referitoare la reducerea la sursa a dobinzilor, redevențelor sau a altor plati ca o condiție pentru deducere.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parțial, deținut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat nici unui impozit sau obligație legată de acesta care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impozitul sau obligațiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice natura sau denumire.

Articolul 25

Procedura amiabila

1. Cînd o persoană apreciază ca măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenție, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului al cărui rezident este sau, dacă cazul sau intra sub incidența prevederilor paragrafului 1 al art. 24, va supune cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima comunicare privind măsura prin care s-a stabilit impunerea care nu este conformă cu prevederile convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația i se pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția. Orice acord realizat se va aduce la îndeplinire independent de termenele limita prevăzute de legislatiile interne ale statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în vederea realizării unei înțelegeri pentru aplicarea prevederilor paragrafelor precedente.

Cînd, pentru a ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb verbal de opinii, un astfel de schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 26

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de prezenta convenție, în măsura în care impozitarea pe care o prevăd nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este influentat de art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret, în aceleași condiții ca și informațiile obținute conform legislației interne a acelui stat, și va fi divulgată numai persoanelor sau autorităților (inclusiv organelor judiciare sau administrative) care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care fac obiectul convenției. Aceste persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informațiile în procesele publice sau în hotărîrile judecătorești.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației proprii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a unuia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a transmite informații care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 27

Agenți diplomatici și funcționari consulari

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenții diplomatici și funcționarii consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea prevederilor acordurilor speciale.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare, iar prevederile acesteia se vor aplica:

a) în România: asupra impozitelor aferente oricărui an de impunere care începe la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor aceluia în care convenția intră în vigoare;

b) în Bangladesh: asupra oricărui an de impunere care începe la sau după 1 iulie al anului calendaristic următor aceluia în care convenția intră în vigoare.

Articolul 29

Denunțarea

1. Prezenta convenție va rămîne în vigoare atita timp cît nu va fi denunțată de unul din statele contractante. Oricare dintre statele contractante poate denunta convenția pe cale diplomatică, transmițînd o nota de denunțare celuilalt stat contractant pînă la 30 iunie a fiecărui an calendaristic începînd cu cel de al V-lea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare. În acest caz, prezenta convenție va inceta să se aplice;

a) în România: cu privire la impozitele aferente oricărui an de impunere care începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic următor aceluia în care s-a transmis nota de denunțare;

b) în Bangladesh: pentru orice an de impunere care începe la sau după 1 iulie al anului calendaristic următor aceluia în care s-a transmis nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, împuterniciți în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Dhaka la 13 martie 1987, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, bangla și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza are precădere.

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Dimitrie Ancuta

Pentru Guvernul

Republicii Populare Bangladesh,

M. Syeduzzaman