Anexa din 15 aprilie 2026

Capitolul 11 DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU INSTALAȚIILE DE PROPULSIE ELECTRICĂ

Capitolul 18 INSTALAȚIA DE TRATARE A APELOR UZATE DE LA BORD

Capitolul 30

DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU CONSTRUCȚIILE NAVELE ECHIPATE CU SISTEME DE PROPULSIUNE SAU AUXILIARE CARE UTILIZEAZĂ COMBUSTIBILI CU UN PUNCTUL DE APRINDERE DE 55°C SAU MAI MIC

Capitolul 1 GNL

2.1.1.

Sistemul de reținere al GNL

2.1.1.1.

Sistemul de reținere al GNL trebuie să fie separat de încăperile mașinilor sau de alte zone care prezintă un risc ridicat de incendiu.

2.1.1.2.

Rezervoarele de combustibil GNL trebuie să fie amplasate cât mai aproape de axa longitudinală a construcției navale.

2.1.1.3.

Distanța dintre corpul construcției navale și rezervorul de combustibil GNL nu trebuie să fie mai mică de 1,00 m. Dacă rezervoarele de combustibil GNL sunt amplasate:

a)

sub punte, construcția navală trebuie sa aibă un bord dublu și un fund dublu la locația rezervoarelor de combustibil GNL. Lățimea bordului dublu și înălțimea fundului dublu nu trebuie să fie mai mici de 0,60 m.

b)

pe o punte deschisă, distanța nu trebuie să fie mai mică de B/5 față de planurile verticale definite de bordurile construcției navale.

2.1.1.4.

Rezervorul de combustibil GNL trebuie să fie un rezervor independent proiectat în conformitate cu Standardele europene EN 13530-1: 2002, EN 13530-2: 2006, ISO 20421-1:2019, EN 13458-2: 2002, luând în considerare solicitările dinamice, sau Codul IGC (rezervor de tip C). Comisia de inspecție poate accepta alte standarde echivalente ale unuia dintre statele membre.

2.1.1.5.

Racordurile rezervorului trebuie să fie situate deasupra nivelului cel mai înalt al lichidului din rezervoare. Comisia de inspecție poate accepta racorduri situate sub cel mai înalt nivel al lichidului.

2.1.1.6.

Dacă racordurile rezervorului sunt situate sub nivelul cel mai înalt al lichidului din rezervoarele de combustibil GNL, trebuie să fie amplasate sub rezervoare tăvi care îndeplinesc următoarele cerințe:

a)

capacitatea tăvi trebuie să fie suficientă pentru a conține volumul susceptibil de a scăpa în cazul defecțiunii racordului unei tubulaturi;

b)

tava trebuie să fie din oțel inoxidabil adecvat; și

c)

tava trebuie să fie suficient de separată sau izolată de structurile corpului și ale punții, astfel încât structurile corpului sau punții să nu fie expuse la o răcire inadmisibilă în cazul unei scurgeri de GNL.

2.1.1.7.

Sistemul de reținere al GNL trebuie să fie echipat cu o barieră secundară. Nu este necesară nicio barieră secundară pentru sistemele de reținere al GNL pentru care probabilitatea defecțiunii structurale și scurgerii prin bariera primară este extrem de mică și poate fi neglijată.

2.1.1.8.

Dacă bariera secundară a sistemului de reținere al GNL face parte din structura corpului, aceasta poate constitui un perete al încăperii rezervorului, cu condiția să se ia măsurile de precauție necesare împotriva scurgerii lichidului criogenic.

2.1.1.9.

Amplasarea și configurația sistemului de reținere al GNL și a altor echipamente de pe puntea deschisă trebuie să asigure o ventilație suficientă. Trebuie evitată acumularea de GN scurs.

2.1.1.10.

În cazul în care condensul și formarea gheții din cauza suprafețelor reci ale rezervoarelor de combustibil GNL sunt susceptibile să dea naștere la probleme de siguranță sau de funcționare, trebuie luate măsuri preventive sau corective adecvate.

2.1.1.11.

Fiecare rezervor de combustibil GNL trebuie să fie prevăzut cu cel puțin două supape de limitare a presiunii care pot preveni suprapresiunea dacă una dintre supape este blocată din cauza unei defecțiuni, a unei scurgeri sau a întreținerii acesteia.

2.1.1.12.

Dacă o scurgere de combustibil în spațiul sub vid al unui rezervor de combustibil GNL izolat prin vid nu poate fi exclusă, spațiul sub vid trebuie să fie protejat printr-o supapă de limitare a presiunii corespunzătoare. Dacă rezervoarele de combustibil GNL sunt amplasate în încăperi închise sau semiînchise, dispozitivul de reducere a presiunii trebuie racordat la un sistem de ventilare.

2.1.1.13.

Orificiile de degajare a supapelor de limitare a presiunii trebuie să fie amplasate la cel puțin 2,00 m deasupra punții, la o distanță de cel puțin 6,00 m față de încăperile de locuit, zonele destinate pasagerilor și posturile de lucru, în afara magaziei sau a zonei de marfă. Această înălțime poate fi redusă dacă, pe o rază de 1,00 m în jurul orificiului supapei de limitare a presiunii, nu există nici un echipament, nu se efectuează lucrări, panouri care semnalizează această zonă și măsurile corespunzătoare pentru protejarea punții trebuie luate.

2.1.1.14.

Trebuie să fie posibilă golirea în siguranță a rezervoarelor de combustibil GNL, inclusiv atunci când sistemul GNL este oprit.

2.1.1.15.

Trebuie să fie posibilă purjarea gazului și ventilarea rezervoarelor de combustibil GNL, inclusiv a sistemelor de tubulaturi de gaz. Trebuie să fie posibilă efectuarea inertizării cu un gaz inert (de exemplu, azot sau argon) înainte de ventilarea cu aer uscat, pentru a exclude o atmosferă explozivă în rezervoarele de combustibil GNL și în tubulaturile de gaz.

2.1.1.16.

Presiunea și temperatura rezervoarelor de combustibil GNL trebuie menținute în orice moment în limitele lor de proiectare.

2.1.1.17.

Când sistemul GNL este oprit, presiunea din rezervorul de combustibil GNL trebuie menținută sub presiunea maximă de funcționare a rezervorului de combustibil GNL pentru o perioadă de 15 zile. Trebuie avut în vedere că rezervorul de combustibil GNL a fost umplut până la limitele de umplere menționate la 2.1.8 și că construcția navală rămâne în stare de repaus.

2.1.1.18.

Rezervoarele de combustibil GNL trebuie să fie legate la masă la structura construcției navale.

2.1.2.

Sisteme de tubulaturi de GNL și GN

2.1.2.1.

Tubulaturile de GNL și GN care trec prin alte încăperi de mașini sau zone închise nepericuloase ale construcției navale trebuie instalate în tubulaturi cu pereți dubli sau în conducte ventilate.

2.1.2.2.

Tubulaturile de GNL și GN nu trebuie să fie amplasate la mai puțin de:

a)

1,00 m de la bordul construcției navale, și

b)

0,60 m de la fundul construcției navale.

2.1.2.3.

Toate tubulaturile și toate elementele care pot fi izolate de sistemul de GNL prin valvule atunci când sunt umplute cu GNL lichid, trebuie să fie echipate cu supape de limitare a presiunii.

2.1.2.4.

Tubulaturile trebuie să fie legate la masă la structura construcției navale.

2.1.2.5.

Tubulaturile de temperatură joasă trebuie să fie izolate termic de structura adiacentă a corpului, acolo unde este necesar. Trebuie asigurată protecția împotriva contactului accidental.

2.1.2.6.

Presiunea de proiectare a tubulaturilor nu trebuie să fie mai mică de 150% din presiunea maximă de lucru. Presiunea maximă de lucru a tubulaturilor din interiorul incintei nu trebuie să depășească 1000 kPa. Presiunea de proiectare a tubulaturilor sau a conductelor exterioare sistemelor de tubulaturi de gaz nu trebuie să fie mai mică decât presiunea de proiectare a tubulaturilor de gaz interioare.

2.1.2.7.

Tubulaturile de gaz situate în încăperile mașinilor protejate printr-un dispozitiv de închidere de urgență trebuie să fie cât mai departe posibil de instalațiile electrice și rezervoarele care conțin lichide inflamabile.

2.1.3.

Sisteme de drenare

2.1.3.1.

Sistemele de drenare instalate în zonele în care poate fi prezent GNL sau GN:

a)

trebuie să fie independente și separate de sistemele de drenare situate în zonele în care GNL sau GN nu pot fi prezente și

b)

nu trebuie să conducă la pompe situate în zone nepericuloase.

2.1.3.2.

În cazul în care sistemul de reținere a GNL nu necesită o barieră secundară, pentru încăperile rezervoarelor trebuie să fie disponibilă o instalație de drenare adecvată, care nu este conectată la încăperile mașinilor. Trebuie să fie disponibile mijloace de detectare a scurgerilor de GNL.

2.1.3.3.

În cazul în care sistemul de reținere a GNL necesită o barieră secundară, trebuie să fie disponibilă o instalație de drenare adecvată în cazul unor scurgeri în spațiul dintre bariere. Trebuie să existe mijloace de detectare a unor astfel de scurgeri.

2.1.4.

Tăvi

2.1.4.1.

Se vor instala tăvi adecvate în locurile unde scurgerile pot deteriora structura construcției navale sau unde este necesar să se limiteze zona afectată de o deversare.

2.1.5.

Amenajarea intrărilor și a altor deschideri

2.1.5.1.

Intrările și alte deschideri dintr-o zonă nepericuloasă într-o zonă periculoasă sunt permise numai în măsura în care este necesar pentru exploatare.

2.1.5.2.

Intrările și deschiderile care duc într-o zonă nepericuloasă situată la o distanță mai mică sau egală cu 6,00 m de la sistemul de reținere a GNL, sistemul de preparare a gazului sau orificiul unei supape de limitare a presiunii, trebuie să fie echipate cu un sas adecvat.

2.1.5.3.

Sasurile trebuie ventilate printr-un mijloc mecanic care să asigure o suprapresiune față de spațiul periculos adiacent. Ușile trebuie să fie de tip cu închidere automată și nu trebuie să fie echipate de dispozitiv de reținere.

2.1.5.4.

Sasurile trebuie proiectate astfel încât să împiedice scăparea gazului în spații nepericuloase în cazul în care evenimentul cel mai critic are loc în spațiile periculoase izolate prin sas. Evenimentele trebuie să fie evaluate în evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04.

2.1.5.5.

Sasurile trebuie să fie libere de obstacole, să ofere o trecere ușoară și să nu fie utilizate în alte scopuri.

2.1.5.6.

O alarmă vizuală și sonoră trebuie să se declanșeze pe ambele părți ale sasului dacă mai mult de o ușă nu este închisă sau dacă se detectează gaz în sas.

2.1.6.

Sisteme de ventilație

2.1.6.1.

Ventilatoarele utilizate pentru ventilarea zonelor periculoase trebuie să fie de un tip certificat de siguranță.

2.1.6.2.

Motorul electric care antrenează ventilatoarele trebuie să respecte protecția la explozie cerută în zona în care este instalat.

2.1.6.3.

Orice pierdere a capacității de ventilație cerută trebuie să declanșeze o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice alt loc ocupat permanent de personal.

2.1.6.4.

Toate conductele utilizate pentru ventilarea zonelor periculoase trebuie să fie separate de cele utilizate pentru ventilarea zonelor nepericuloase.

2.1.6.5.

Sistemele de ventilație necesare pentru evitarea oricărei atmosfere explozive trebuie să aibă cel puțin două ventilatoare cu alimentare electrică independentă, fiecare având capacitate suficientă.

2.1.6.6.

Aerul pentru ventilarea spațiilor periculoase trebuie să provină din zone nepericuloase.

2.1.6.7.

Aerul pentru ventilarea spațiilor nepericuloase trebuie aspirat din zonele nepericuloase situate la cel puțin 1,50 m de limitele oricărei zone periculoase.

2.1.6.8.

Când conducta de admisie a aerului trece printr-un spațiu periculos, conducta trebuie să fie la suprapresiune în raport cu acest spațiu. Suprapresiune nu este cerută dacă se asigură că gazele nu pot pătrunde în conductă.

Când conducta de evacuare a aerului dintr-un spațiu periculos traversează un spațiu nepericulos, conducta trebuie să fie în depresiune în raport cu acest spațiu. Nu este cerută o depresiune atunci când măsurile structurale pe conductă asigură că gazele nu pot pătrunde în încăpere.

2.1.6.9.

Orificiile de evacuare a aerului din spațiile periculoase trebuie să fie situate într-o zonă deschisă cu un pericol echivalent sau mai mic decât cel din spațiul ventilat.

2.1.6.10.

Orificiile de evacuare a aerului din spațiile nepericuloase trebuie să fie amplasate în afara oricărei zone periculoase.

2.1.6.11.

În încăperile închise, conductele de extracție a aerului trebuie să fie amplasate în partea superioară a acestor încăperi. Intrările de aer trebuie să fie situate în partea de jos.

2.1.7.

Sistemul de alimentare cu GNL

2.1.7.1.

Sistemul de alimentare cu GNL trebuie proiectat astfel încât:

a)

să se evite orice evacuare a gazelor în atmosferă în timpul umplerii rezervoarelor de combustibil GNL, și

b)

să se minimizeze cantitatea de gaz degajată în timpul racordării, debranșării și purjării furtunurilor flexibile.

2.1.7.2.

Stația de alimentare și toate valvulele utilizate pentru alimentare trebuie să fie amplasate pe o punte deschisă, astfel încât să beneficieze de o ventilație naturală suficientă.

2.1.7.3.

Stația de alimentare trebuie să fie amplasată și proiectată astfel încât deteriorarea tubulaturii de gaz să nu provoace deteriorarea sistemului de reținere al GNL al construcției navale.

2.1.7.4.

Trebuie să fie disponibile mijloace adecvate pentru eliberarea presiunii și evacuarea lichidului din tubulaturile de aspirație ale pompei și tubulaturile de alimentare.

2.1.7.5.

Tubulaturile flexibile utilizate pentru alimentarea cu GNL trebuie să fie:

a)

compatibile cu GNL și în special adecvate pentru temperatura GNL și

b)

concepute pentru o presiune de rupere cel puțin egală cu de cinci ori presiunea maximă la care pot fi supuse în timpul alimentării.

2.1.7.6.

Colectorul de alimentare trebuie proiectat astfel încât să reziste la solicitările mecanice normale în timpul alimentării. Racordurile trebuie să fie de tip cu deconectare uscată și prevăzute în plus cu dispozitive adecvate de degajare de urgență uscată.

2.1.7.7.

În timpul operațiunilor de alimentare, trebuie să fie posibilă acționarea valvulei principale de alimentare cu GNL dintr-un post de comandă sigur de la bordul construcției navale.

2.1.7.8.

Tubulaturile de alimentare trebuie să permită inertizarea și degazarea.

2.1.7.9.

Toate componentele sistemului de alimentare trebuie să respecte Standardul european EN 20519: 2022 (de la 5.3 până la 5.7).

2.1.8.

Limitele de umplere a rezervorului de combustibil GNL

2.1.8.1.

Nivelul de GNL din rezervorul de combustibil GNL nu trebuie să depășească limita de umplere de 95% din capacitatea totală la temperatura de referință. Temperatura de referință este temperatura corespunzătoare a presiunii de vapori a combustibilului la presiunea de deschidere a supapelor de suprapresiune.

2.1.8.2.

O curbă limită de umplere pentru temperaturile de umplere cu GNL trebuie determinată conform următoarei formule:

În care :

LL = limita de încărcare, corespunzătoare volumului maxim admisibil de lichid care poate fi încărcat în raport cu volumul rezervorului de combustibil GNL, exprimat în procente;

FL = limita de umplere, exprimată în procente, aici 95%;

roR = densitatea relativă a combustibilului la temperatura de referință;

roL = densitatea relativă a combustibilului la temperatura de încărcare.

2.1.8.3.

Pentru construcțiile navale expuse la înălțimi semnificative ale valurilor sau la mișcări semnificative din cauza exploatării, curba limită de umplere trebuie adaptată în mod corespunzător pe baza evaluării riscurilor menționate la art. 30.04.

2.1.9.

Sistemul de alimentare cu gaz

2.1.9.1.

Sistemul de alimentare cu gaz trebuie să fie proiectat astfel încât să minimizeze consecințele oricărei eliberări de gaz, permițând totodată accesul în siguranță pentru exploatare și inspecție.

2.1.9.2.

Părțile sistemelor de alimentare cu gaz situate în afara încăperii mașinilor sau a încăperilor rezervate pilelor de combustie trebuie să fie proiectate astfel încât o defecțiune a unei bariere să nu poată provoca scurgeri din sistem în zona înconjurătoare, cauzând pericol imediat pentru persoanele de la bord, pentru mediu sau pentru construcția navală.

2.1.9.3.

Intrările și ieșirile rezervoarelor de combustibil GNL trebuie să fie prevăzute cu valvule amplasate cât mai aproape posibil de rezervor.

2.1.9.4.

Sistemul de alimentare cu gaz pentru fiecare motor sau mai multe motoare trebuie să fie echipat cu o valvulă principală pentru combustibil care permite închiderea tubulaturii de alimentare cu combustibil spre consumatori. Valvulele trebuie amplasate cât mai aproape de sistemul de preparare a gazului și, în orice caz, în afara încăperii mașinilor.

Sistemul de alimentare cu gaz al fiecărei încăperi rezervate pilelor de combustie sau un ansamblu de încăperi rezervate pilelor de combustie trebuie să fie echipat cu o valvulă principală de combustibil gazos. Valvulele trebuie amplasate cât mai aproape de sistemul de preparare a gazului și, în orice caz, în afara încăperii rezervate pilelor de combustie.

2.1.9.5.

În cazul unui sistem de propulsie și auxiliar care utilizează un motor cu ardere internă, valvula principală pentru combustibil trebuie să fie acționată:

a)

din interiorul și din exteriorul încăperii mașinilor și

b)

din timonerie.

2.1.9.6.

Prin analogie cu art. 8.05, alin. 7, în cazul unui sistem de propulsie și auxiliar care utilizează pile de combustie, valvula principală de combustibil trebuie să poată fi acționată:

a)

din exterior, în imediata apropiere a încăperii rezervate pilei de combustie;

b)

din interior, dacă este un spațiu rezervat pilelor de combustie menționat la 3.1.1.14.5 și

c)

din timonerie.

2.1.9.7.

Fiecare echipament consumator de gaz trebuie să fie prevăzut cu un ansamblu de valvule cu dublă închidere și purjare pentru a asigura o izolare în siguranță a sistemului de alimentare cu combustibil. Ambele valvule de închidere trebuie să fie de tip închis după defecțiune, în timp ce valvula de ventilare trebuie să fie de tip deschis după defecțiune.

2.1.9.8.

Pentru instalațiile cu mai multe motoare în care pe fiecare motor este montată o valvulă principală separată pentru combustibil și pentru instalațiile cu un singur motor, funcțiile valvulei principale de combustibil și ale valvulei cu dublă închidere și purjare pot fi combinate.

Pentru instalațiile cu un ansamblu de încăperi rezervate pentru pilele de combustie, în care o valvulă principală pentru combustibil distinctă este montată în fiecare încăpere rezervată pilelor de combustie și pentru fiecare pilă de combustie, funcțiile valvulei principale de combustibil și ale valvulei cu dublă închidere și purjare pot fi combinate.

O valvulă de închidere pentru valvulele cu dublă închidere și purjare trebuie să poată fi, de asemenea, comandată manual.

2.1.10.

Oprirea alimentării cu gaz

2.1.10.1.

Dacă alimentarea cu combustibil nu este comutată la motorină înainte de oprire, sistemul de alimentare cu gaz trebuie să fie purjat de la valvula principală de combustibil până la motor și sistemul de evacuare trebuie purjat pentru a elimina orice gaz rezidual care ar putea fi prezent.

2.1.10.2.

În cazul unei opriri de urgență sau unei opriri normale alimentare cu gaz trebuie închisă automat nu mai târziu de:

a)

furnizarea celuilalt combustibil pentru motoarele cu doi combustibili. Nu trebuie să fie posibilă oprirea celuilalt combustibil fără a opri mai întâi sau simultan alimentarea cu gaz a cilindrilor respectivi sau a întregului motor.

b)

sursa de aprindere pentru motoarele monocombustibil. Nu trebuie să fie posibilă oprirea sursei de aprindere fără a opri mai întâi sau simultan alimentarea cu gaz a cilindrilor respectivi sau a întregul motor.

2.1.10.3.

În cazul unui sistem de propulsie sau auxiliar care utilizează pile de combustie, nu trebuie să fie posibilă oprirea sistemului de pile de combustie fără a întrerupe mai întâi sau simultan alimentarea cu gaz.

2.1.11.

Siguranța la incendiu

2.1.11.1.

Generalități

2.1.11.1.1.

În completarea art. 30.08, se aplică prevederile 2.1.11.

2.1.11.1.2.

Pentru protecția împotriva incendiilor, o încăpere sau o incintă care conține sistemul de preparare a gazului sau părți ale acestuia trebuie să fie considerată ca o încăpere de mașini.

2.1.11.2.

Instalația de alarmă de incendiu

2.1.11.2.1.

Doar detectoarele de fum nu sunt suficiente pentru detectarea rapidă a unui incendiu.

2.1.11.2.2.

Instalația de alarmă de incendiu trebuie să poată să identifice individual fiecare detector de incendiu sau declanșarea manuală a alarmei de incendiu.

2.1.11.2.3.

Sistemul de siguranță a gazului trebuie să închidă automat părțile relevante ale sistemului de alimentare cu gaz în caz de detectare a unui incendiu în încăperile care conțin instalații de gaz.

2.1.11.3.

Protecția contra incendiilor

2.1.11.3.1.

Încăperile de locuit, zonele destinate pasagerilor, încăperile mașinilor și căile de evacuare trebuie să fie izolate cu separații de tip A60, când distanța este mai mică de 3,00 m față de rezervoarele de combustibil GNL și stațiile de alimentare situate pe punte.

2.1.11.3.2.

Pereții etanși ai încăperilor rezervoarelor de combustibil GNL și conductele de ventilație care duc la astfel de încăperi situate sub puntea pereților etanși trebuie să fie conforme cu tipul A60. Cu toate acestea, atunci când încăperea se învecinează cu rezervoare, spații goale, încăperi de mașini auxiliare cu risc redus sau fără risc de incendiu, încăperi sanitare și încăperi similare, izolația poate fi redusă la tipul A0.

2.1.11.4.

Prevenirea incendiilor și răcire

2.1.11.4.1.

Trebuie instalat un sistem de pulverizare de apă sub presiune pentru răcire și prevenirea incendiilor pentru a acoperi părțile expuse ale rezervorului(lor) de combustibil GNL situat pe puntea deschisă.

2.1.11.4.2.

Dacă sistemul de pulverizare de apă sub presiune face parte din instalațiile de stingere a incendiilor menționate la art. 13.04 sau la art. 13.05, capacitatea și presiunea pompei de incendiu trebuie să fie suficiente pentru a asigura funcționarea simultană a numărului cerut de hidranți și furtunuri flexibile, precum și a sistemului de pulverizare de apă sub presiune. Legătura dintre sistemul de pulverizare de apă sub presiune și instalațiile de stingere a incendiilor menționate la art. 13.04 sau art. 13.05 trebuie asigurată printr-o supapă de reținere de tip șurub.

2.1.11.4.3.

În cazul în care instalațiile de stingere a incendiilor menționate la art. 13.04 sau la art. 13.05 sunt instalate la bordul unei nave al cărei rezervor de combustibil GNL este amplasat pe o punte deschisă, în instalațiile de stingere a incendiilor trebuie instalate valvule de închidere pentru a izola secțiunile deteriorate ale instalațiilor de stingere a incendiului. Izolarea unei secțiuni a instalației de stingere a incendiilor nu trebuie să împiedice alimentarea cu apă a părții din circuitul de incendiu din aval de secțiunea izolată.

2.1.11.4.4.

Sistemul de pulverizare de apă sub presiune trebuie să acopere și pereții suprastructurilor, cu excepția cazului în care rezervorul este situat la 3,00 m sau mai mult de pereți.

2.1.11.4.5.

Sistemul de pulverizare de apă sub presiune trebuie să fie proiectat să acopere toate zonele specificate mai sus la o rată de aplicare de 10 l/min/mp pentru suprafețele proiectate orizontale și 4 l/min/mp pentru suprafețele verticale.

2.1.11.4.6.

Sistemul de pulverizare de apă sub presiune trebuie să poată fi acționat din timonerie și de pe punte.

2.1.11.4.7.

Trebuie amplasate duze de pulverizare pentru a asigura o distribuție eficientă a apei în întreaga zonă protejată.

2.1.11.5.

Stingerea incendiilor

2.1.11.5.1.

Pe lângă cerințele art. 13.03, în apropierea stației de alimentare trebuie amplasate două stingătoare portabile cu pulbere uscată, cu o capacitate de cel puțin 12 kg. Acestea trebuie să fie adecvate pentru incendiile de Clasa C.

2.1.12.

Motoarele pompelor de gaz de tip scufundat

2.1.12.1.

Motoarele pompelor de gaz de tip scufundat și cablurile lor de alimentare pot fi instalate în sistemele de reținere a GNL. Trebuie luate măsuri pentru ca o alarmă să se declanșeze în cazul unui nivel scăzut al lichidului și ca motoarele să fie oprite automat în cazul unui nivel scăzut-scăzut al lichidului. Oprirea automată poate interveni prin detectarea unei presiunii scăzute de refulare a pompei, consumului scăzut de curent al motorului sau nivelului scăzut al lichidului. Această oprire trebuie să declanșeze o alarmă optică și acustică în timonerie. Motoarele pompelor de gaz trebuie să poată fi izolate de sursa lor de alimentare de energie electrică în timpul operațiunilor de degazare.

2.1.13.

Sisteme de comandă, monitorizare și siguranță

2.1.13.1.

Generalități

2.1.13.1.1.

În completarea art. 30.10, se aplică prevederile de la 2.1.13.

2.1.13.1.2.

Sistemul de alimentare cu gaz trebuie să fie echipat cu propriul sistem de comandă și monitorizare a gazului și propriul sistem de siguranță a gazului. Toate elementele acestor sisteme trebuie să poată fi încercate funcțional.

2.1.13.1.3.

Sistemul de siguranță a gazului trebuie să închidă automat sistemul de alimentare cu gaz în cazul defecțiunii sistemelor esențiale pentru siguranță sau în cazul unor anomalii care pot evolua prea repede pentru a permite o intervenție manuală.

2.1.13.2.

Monitorizarea sistemului de alimentare cu GNL și a sistemului de reținere a GNL

2.1.13.2.1.

Fiecare rezervor de combustibil GNL trebuie să fie echipat cu:

a)

cel puțin două indicatoare a nivelului de lichid dispuse astfel încât să poată fi asigurată întreținerea acestora în fazele de exploatare;

b)

un manometru care permite citirea directă a întregului interval de variație a presiunii operaționale și pe care este indicată clar presiunea maximă de serviciu a rezervorului de combustibil GNL;

c)

o alarmă de nivel ridicat de lichid care funcționează independent de alți indicatori de nivel a lichidului și declanșează o alarmă optică și acustică atunci când este activată și

d)

un senzor suplimentar independent de alarma de nivel ridicat de lichid, care trebuie să acționeze automat valvula principală de alimentare cu GNL pentru a evita atât presiunea excesivă a lichidului în tubulatura de alimentare, cât și pentru a preveni umplerea completă a rezervorului cu lichid.

2.1.13.2.2.

Fiecare tubulatură de refulare a pompei și fiecare racord la mal al gazului în stare lichidă și gazoasă trebuie să fie echipată cu cel puțin un manometru local. Pe tubulatura de refulare a pompei, manometrul trebuie să fie plasat între pompă și prima valvulă. Valoarea admisă a presiunii sau depresiunii trebuie să fie indicată pe fiecare manometru.

2.1.13.2.3.

Sistemul de reținere a GNL și pompa trebuie să fie echipate cu o alarmă de înaltă presiune. Este necesară o alarmă de presiune scăzută dacă este necesară protecția împotriva depresiunii.

2.1.13.2.4.

Trebuie să fie posibilă comanda alimentării de la un post de comandă sigur, departe de stația de alimentare. Presiunea și nivelul rezervorului de combustibil GNL trebuie să fie monitorizate la acest post de comandă. Alarma de preaplin, alarma de presiune înaltă și presiune scăzută și oprirea automată trebuie să fie indicate la acest post de comandă.

2.1.13.2.5.

La postul de comandă trebuie declanșată o alarmă optică și acustică dacă ventilația se oprește în conductele care căptușesc tubulaturile de alimentare.

2.1.13.2.6.

O alarmă optică și acustică și o oprire de urgență trebuie să fie declanșate la postul de comandă dacă se detectează gaz în conductele care căptușesc tubulaturile de alimentare.

2.1.13.2.7.

La bord trebuie să fie disponibile îmbrăcăminte și echipament de protecție adecvate și suficiente pentru operațiunile de alimentare cu combustibil, în conformitate cu manualul de exploatare.

2.1.13.3.

Instalație de alarmă pentru concentrații de gaze

2.1.13.3.1.

Instalația de alarmă pentru concentrații de gaz trebuie să fie proiectată, instalată și încercată în conformitate cu un standard recunoscut, cum ar fi Standardul european EN 60079 29 1: 2020.

2.1.13.3.2.

Detectoarele de gaz fixe trebuie prevăzute pentru:

a)

zonele de conectare, inclusiv rezervoarele de combustibil GNL, racordurile tubulaturilor și primele valvule;

b)

conductele care învelesc tubulaturile de gaz;

c)

încăperile de mașini în care sunt amplasate tubulaturi de gaz, echipamente de gaz sau echipamente consumatoare de gaz;

d)

încăperea în care se află instalația de preparare a gazului;

e)

alte încăperi închise în care sunt amplasate tubulaturi de gaz sau alte echipamente care funcționează cu gaz, fără învelișuri;

f)

alte încăperi închise sau semiînchise:

aa)

în care se pot acumula vapori de gaz, inclusiv spații inter-bariere și

bb)

încăperi care conțin rezervoare independente de combustibil GNL, altele decât tipul C;

g)

sasuri de aer și

h)

ieșirile aerului din încăperilor în care se pot acumula vapori de gaz.

2.1.13.3.3.

Prin derogare de la 2.1.13.3.2, pentru spațiile inter-bariere ale tubulaturilor cu pereți dubli pot fi utilizați senzori fixați permanent pentru detectarea gazelor prin diferența de presiune.

2.1.13.3.4.

Numărul și redundanța detectoarelor de gaz din fiecare încăpere trebuie determinate ținând cont de dimensiunile, amenajarea și ventilația încăperii.

2.1.13.3.5.

Detectoarele de gaz instalate permanent trebuie să fie amplasate în zonele în care se poate acumula gaz și în orificiile de ventilație ale acestor încăperi.

2.1.13.3.6.

O alarmă optică și acustică trebuie să fie declanșată înainte ca și concentrația de gaz să atingă 20% din limita inferioară de explozie. Sistemul de siguranță al gazului trebuie declanșat la 40% din limita inferioară de explozie.

2.1.13.3.7.

Alarmele sonore și vizuale ale instalației de alarmă pentru concentrații de gaze trebuie să fie declanșate în timonerie.

2.1.13.4.

Funcțiile de siguranță ale sistemelor de alimentare cu gaz

2.1.13.4.1.

În cazul în care sistemul de alimentare cu gaz este oprit prin declanșarea unei valvule automate, acesta nu trebuie repornit până când nu a fost determinat motivul opririi și au fost luate măsurile necesare. Instrucțiunile în acest sens trebuie afișate într-un loc vizibil la postul de comandă pentru valvulele de închidere de la tubulatura de alimentare cu gaz.

2.1.13.4.2.

Dacă sistemul de alimentare cu gaz este oprit din cauza unei scurgeri de gaz, acesta nu trebuie deschis până când scurgerea nu a fost localizată și au fost luate măsurile necesare. Instrucțiunile în acest sens trebuie afișate într-un loc vizibil în încăperea mașinilor.

2.1.13.4.3.

Sistemul de alimentare cu gaz trebuie să fie proiectat pentru a permite oprirea manuală de urgență de la distanță din următoarele locații, dacă este cazul:

a)

timonerie,

b)

postul de comandă al stației de alimentare cu combustibil sau

c)

orice locație ocupată permanent de personal.

Capitolul 2 Metanol

2.2.1.

Generalități

2.2.1.1.

Echipamentele sau conductele care conțin combustibil metanol lichid trebuie instalate în zone închise, spații sau conducte care constituie o barieră secundară. Această cerință se aplică în special pompelor, filtrelor și fitingurilor.

Nu sunt necesare bariere secundare pe puntea deschisă.

2.2.2.

Rezervoare de combustibil metanol

2.2.2.1.

Combustibilul metanol trebuie să fie închis în rezervoare:

a)

care fac parte integrantă din corp sau care sunt fixate în siguranță de aceasta;

b)

care sunt realizate în așa fel încât să reziste la solicitările mecanice, chimice și termice la care sunt susceptibile de a fi expuse.

Pentru rezervoarele de combustibil metanol pot fi utilizate alte materiale decât oțelul (constând dintr-o barieră primară și, după caz, o barieră secundară), cu condiția ca aceste materiale să aibă proprietăți structurale și de integritate echivalente oțelului, la sfârșitul expunerii la foc aplicabil conform încercării standard de foc de o oră. Aceste cerințe sunt considerate a fi îndeplinite dacă materialele utilizate oferă o separație de tip A60.

2.2.2.2.

Rezervoarele de combustibil metanol și conductele acestora trebuie proiectate astfel încât să evite încărcările electrostatice. Rezervoarele de combustibil independente trebuie să fie legate la pământ de structura construcției navale.

2.2.2.3.

Rezervoarele de combustibil metanol, precum și conductele acestora și alte accesorii trebuie proiectate și dispuse astfel încât nici combustibilul, nici vaporii de combustibil să nu poată ajunge accidental în interiorul construcției navale.

2.2.2.4.

Rezervoarele de combustibil metanol nu pot fi amplasate nici în prova peretelui de coliziune, nici în pupa peretelui picului pupa.

2.2.2.5.

Rezervoarele de combustibil metanol și accesoriile lor nu trebuie să fie amplasate direct deasupra motoarelor sau a tubulaturilor de evacuare.

2.2.2.6.

Conductele pentru distribuția combustibilului trebuie să fie prevăzute, direct la ieșirea din rezervor, cu o valvulă cu închidere rapidă care poate fi acționată de pe punte, inclusiv atunci când spațiile în cauză sunt închise.

Dacă dispozitivul de comandă este ascuns vederii, acoperirea sau capacul nu trebuie să poată fi blocat.

Dispozitivul de comandă trebuie să fie marcat cu roșu. Dacă dispozitivul este ascuns vederii, trebuie indicat cu un simbol "Valvulă cu închidere rapidă a rezervorului de combustibil" în conformitate cu Figura 9 din Anexa 4, cu o lungime a laturii de cel puțin 10 cm.

2.2.2.7.

Rezervoarele de combustibil metanol trebuie protejate împotriva scurgerii de combustibil în timpul alimentării cu combustibil prin intermediul dispozitivelor tehnice adecvate de la bord, care trebuie să fie înscrise la numărul 52 din certificatul navei de navigație interioară. Această cerință poate fi derogată atunci când alimentarea cu combustibil este efectuată la stații de alimentare care au propriile lor instalații tehnice care împiedică orice scurgere de combustibil la bord în timpul alimentării.

2.2.2.8.

Un sistem de tubulaturi fixat permanent trebuie amenajat pentru a permite degazarea în siguranță a fiecărui rezervor de combustibil

2.2.3.

Rezervoare de combustibil metanol inertizate

2.2.3.1.

Rezervoarele de combustibil metanol inertizate trebuie să fie inertizate permanent pe durata operării normale.

2.2.3.2.

Proiectarea sistemului de rezervor inert trebuie să elimine posibilitatea apariției unei atmosfere explozive în rezervorul de combustibil în timpul oricărei părți a schimbării gazului, degazării sau inertizării cu un agent inert.

2.2.3.3.

În conformitate cu alin. 2.2.1.1, dacă rezervoarele de combustibil metanol inertizate sunt situate sub punte, acestea trebuie să fie înconjurate de o barieră secundară pentru izolarea și detectarea scurgerilor. Totuși, bariera secundară poate fi omisă pe suprafețele delimitate de:

a)

tablele învelișului;

b)

părțile superioare ale rezervorului care nu sunt supuse presiunii statice a lichidului și care dau la o punte deschisă;

c)

părțile superioare ale rezervoarelor care nu sunt supuse presiunii statice a lichidului și care dau spre spații permanent ventilate cu cel puțin 15 schimburi de aer pe oră (de exemplu, încăperi de mașini, compartimentul pompelor sau similare) sau

d)

alte rezervoare de combustibil metanol sau spații care conțin echipamente care conțin metanol.

2.2.3.4.

Pentru rezervoarele de combustibil metanol inertizate care sunt instalate sub punte:

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și bariera secundară a rezervorului trebuie să fie de cel puțin 0,60 m, și

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și bariera secundară a rezervorului trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

Pentru cazurile menționate la alin. 2.2.3.3 lit. a), aceasta înseamnă că:

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și partea verticală a barierei secundare a rezervorului, opus bordului construcției navale, trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și partea orizontală a barierei secundare superioare a rezervorului, opus fundului construcției navale, trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

Având în vedere că limitele spațiilor menționate la alin. 2.2.3.3, lit. c) și lit. d), acționează ca o barieră secundară,

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și limitele acestor spații trebuie să fie de cel puțin 0,60 m, și

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și limitele acestor spații trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

În conformitate cu evaluarea riscului menționată la art. 30.04, comisia de inspecție poate solicita valori mai mari pentru distanțele menționate mai sus.

2.2.3.5.

Pentru rezervoarele de combustibil metanol inertizate care sunt instalate pe o punte deschisă, distanța dintre planurile verticale definite ale construcției navale (tablele învelișului) și rezervor trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

2.2.4.

Rezervoare de combustibil metanol neinertizate

2.2.4.1.

În conformitate cu alin. 2.2.1.1, dacă rezervoarele de combustibil metanol neinertizate sunt situate sub punte, acestea trebuie să fie înconjurate de o barieră secundară pentru izolarea și detectarea scurgerilor. Totuși, bariera secundară poate fi omisă pe suprafețele delimitate de:

a)

tablele învelișului sub cea mai joasă linie de plutire posibilă sau

b)

alte rezervoare de combustibil metanol sau spații care conțin echipamente care conțin metanol.

2.2.4.2.

Pentru rezervoarele de combustibil metanol neinertizate care sunt instalate sub punte,

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și bariera secundară a rezervorului trebuie să fie de cel puțin 0,60 m, și

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și bariera secundară a rezervorului trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

Pentru cazurile menționate la alin. 2.2.4.1, lit. a), aceasta înseamnă că:

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și partea verticală a barierei secundare a rezervorului, opus bordului construcției navale, trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și partea orizontală a barierei secundare superioare a rezervorului, opus fundului construcției navale, trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

c)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și rezervor, deasupra celei mai joase linii de plutire posibilă, trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

Având în vedere că limitele spațiilor menționate la alin. 2.2.4.1, lit. b), acționează ca barieră secundară,

a)

distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și limitele acestor spații trebuie să fie de cel puțin 0,60 m, și

b)

distanța dintre fundul construcției navale (tablele învelișului) și limitele acestor spații trebuie să fie de cel puțin 0,50 m.

În conformitate cu evaluarea riscului menționată la art. 30.04, comisia de inspecție poate solicita valori mai mari pentru distanțele menționate mai sus.

2.2.4.3.

Pentru rezervoarele de combustibil metanol neinertizate care sunt instalate pe o punte deschisă, distanța dintre planurile verticale definite ale construcției navale (tablele învelișului) și rezervor trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

2.2.5.

Sisteme de ventilare a rezervoarelor

2.2.5.1.

Sistemele de ventilare a rezervoarelor pentru vaporii de combustibil trebuie să fie proiectate și dispuse astfel încât evacuările să fie direcționate peste bord în siguranță și să nu creeze o situație periculoasă.

Tubulaturile de ventilare trebuie proiectate și aranjate astfel încât nici combustibilul sau vaporii de combustibil să nu poată ajunge accidental în interiorul construcției navale.

2.2.5.2.

Proiectarea și dispunerea sistemelor de ventilare a rezervoarelor trebuie să prevină răspândirea flăcărilor în sistemul de reținere a combustibilului. Fiecare rezervor trebuie protejat de un dispozitiv de oprire a flăcării corespunzător. Dacă tubulaturile de ventilare nu pot rezista la o deflagrație, trebuie instalate dispozitive de oprire a flăcării, rezistente la presiune, la orificiul de evacuare.

2.2.5.3.

Sistemele de ventilare ale rezervoarelor trebuie să fie dimensionate astfel încât să permită alimentarea la rata de încărcare nominală fără a provoca suprapresiune în rezervoarele de combustibil.

2.2.5.4.

Orificiul de evacuare al rezervorului trebuie dispus astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.

2.2.5.5.

Nu trebuie instalată nicio supapă de închidere în tubulaturile de ventilare a rezervorului. Pentru separarea rezervoarelor în timpul lucrărilor de întreținere, pot fi acceptate supape de închidere în tubulaturile de ventilare comune, dacă pentru toate rezervoarele conectate este prevăzută o protecție secundară independentă împotriva suprapresiunii sau subpresiunii.

2.2.5.6.

Dacă rezervoarele de combustibil sunt echipate cu un sistem controlat de ventilare a rezervorului:

a)

Supapele de presiune și depresiune (P/V) (combinate sau separate) trebuie instalate pe fiecare rezervor de combustibil. Sistemul controlat de ventilare a rezervorului trebuie proiectat cu orificii de eliberare individuale de la fiecare rezervor de combustibil sau cu tubulaturile de ventilare de la fiecare rezervor de combustibil conectate la un colector comun; și

b)

Sistemul controlat de ventilare a rezervorului trebuie proiectat cu redundanță pentru a elibera excesul de presiune și/sau depresiune la debit maxim. Ca alternativă la această redundanță, comisia de inspecție poate accepta senzori de presiune instalați în fiecare rezervor de combustibil și conectați la un sistem de alarmă.

2.2.5.7.

Tubulaturile de ventilare de sub punte trebuie să fie:

a)

situate la cel puțin 0,60 m de la bordul construcției navale (tablele învelișului); sau

b)

înconjurat de o barieră secundară. Distanța dintre bordul construcției navale (tablele învelișului) și partea verticală a barierei secundare a tubulaturii de ventilare opusă bordului construcției navale trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

Dacă tubulaturile de ventilare trec prin încăperi de locuit, numai tubulaturile cu două învelișuri sunt permise.

2.2.6.

Sisteme de tubulaturi de combustibil metanol

2.2.6.1.

Tubulaturile de combustibil metanol trebuie să fie împământate electric la structura construcției navale.

2.2.6.2.

Tubulaturile de combustibil metanol și alte accesorii trebuie să fie amenajate și dispuse astfel încât nici combustibilul, nici vaporii de combustibil să nu poată ajunge accidental în interiorul construcției navale.

2.2.6.3.

În conformitate cu art. 2.2.1.1, sub punte, tubulaturile de combustibil metanol trebuie să fie înconjurate de o barieră secundară pentru izolarea și detectarea scurgerilor.

2.2.6.4.

Distanța orizontală dintre bariera secundară a tubulaturilor de combustibil metanol de sub punte și bordul construcției navale (tablele învelișului) trebuie să fie de cel puțin 0,60 m.

În conformitate cu evaluarea riscului menționată la art. 30.04, comisia de inspecție poate solicita valori mai mari pentru distanțele menționate mai sus.

2.2.6.5.

Presiunea de proiectare a barierei secundare care înconjoară tubulatura de combustibil nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă de lucru a tubulaturii de combustibil. Ca alternativă, bariera secundară care înconjoară tubulatura de combustibil trebuie să fie dimensionată pe baza presiunii maxime calculate în cazul ruperii tubulaturii.

2.2.6.6.

În conformitate cu alin. 2.2.1.1, nu este necesară o barieră secundară pe puntea deschisă, totuși:

a)

tubulaturile de combustibil metanol cu un singur perete trebuie să fie cât mai departe posibil de instalațiile electrice, sursele de aprindere și rezervoarele care conțin lichide inflamabile;

b)

numărul de racorduri la conductele de combustibil trebuie redus la minimum; și

c)

dacă este necesar, racordurile tubulaturilor de combustibil trebuie să fie prevăzute cu ecrane sau alte dispozitive de protecție adecvate pentru a preveni scurgerea sau stropirea combustibilului pe suprafețele fierbinți, în prizele de aer ale mașinilor sau în alte surse de aprindere.

2.2.6.7.

Toate pompele sistemului de combustibil trebuie să fie protejate împotriva funcționării uscate (adică protejate împotriva funcționării în absența combustibilului sau a fluidului de funcționare).

Toate pompele capabile să dezvolte o presiune mai mare decât presiunea de proiectare a sistemului trebuie să fie echipate cu supape de limitare a presiunii. Fiecare supapă de suprapresiunea trebuie să fie într-un circuit închis, adică dispus pentru eliberare înapoi către tubulaturile situate în amonte de partea de admisie a pompei.

2.2.6.8.

Presiunea de proiectare a oricărei secțiuni a sistemului de tubulaturi de combustibil este presiunea manometrică maximă la care sistemul poate fi supus în funcționare, ținând cont de cea mai mare presiune reglată a oricărei supape de limitare a presiunii din sistem.

2.2.6.9.

Pentru întreținere, toate secțiunile sistemului de combustibil trebuie să poată fi:

a)

izolate și

b)

drenate și purjate de tot combustibilul în deplină siguranță.

2.2.7.

Dispozitive de drenare și purjare

2.2.7.1.

Trebuie să fie disponibile dispozitive adecvate de drenare și purjare pentru a face față oricăror scurgeri de combustibil metanol în spațiile inter-bariere.

2.2.7.2.

Sistemele de drenare pentru zonele în care poate fi prezent metanol trebuie să fie independente și separate de sistemele de drenare situate în zonele în care combustibilul metanol nu poate fi prezent.

2.2.7.3.

Pentru drenarea scurgerilor de metanol din spațiile inter-bariere, trebuie luate măsuri astfel încât scurgerile să poată fi drenate în rezervoare de colectare mobile sau fixe adecvate sau conduse direct peste bord, sub cea mai joasă linie de plutire posibilă.

2.2.7.4.

Scurgerile pe puntea deschisă de la rezervoarele cu un singur perete sau de la echipamentele care conțin combustibil trebuie să fie reținute și evacuate printr-un dispozitiv de evacuare dedicat care asigură descărcarea sub cea mai joasă linie de plutire posibilă.

2.2.8.

Amenajarea intrărilor și a altor deschideri

2.2.8.1.

Accesul într-un spațiu periculos nu trebuie să fie posibil până când:

a)

componentele și tubulaturile de combustibil situate în acestea sunt oprite în siguranță și

b)

absența gazului în atmosfera interioară este confirmă prin intermediul senzorilor.

Toate comenzile și setările necesare pentru funcționarea în siguranță a dispozitivului sistemul de combustibil și degazarea spațiului trebuie operate și monitorizate din afara spațiului periculos.

2.2.8.2.

Ușile sau trapele care se deschid în spații periculoase trebuie să poarte pe exterior simbolul conform Figurii 1 din Anexa 4 ("Accesul interzis persoanelor neautorizate"), precum și simbolul specific combustibilului menționat la art. 30.06.

2.2.8.3.

Comisia de inspecție poate autoriza o abatere de la 2.2.8.1, cu condiția ca:

a)

deschiderea spațiului conduce direct pe puntea deschisă;

b)

deschiderea spațiului este printr-un sas;

c)

spațiul este considerat nepericulos în conformitate cu art. 10.04; sau

d)

intrarea în spațiu nu provoacă extinderea unei zone într-o locație în care este prezentă o sursă de aprindere.

Înainte de a autoriza o derogare conform lit. d), o clasificare și evaluare a zonelor cu risc de explozie conform art. 10.04 trebuie efectuate cu acces deschis. Spațiile nepericuloase în care o zonă periculoasă se poate extinde atunci când se accesează spațiul periculos trebuie să fie marcate corespunzător.

2.2.8.4.

Sasurile trebuie să fie ventilate prin mijloace mecanice care să asigure o suprapresiune în raport cu spațiul periculos adiacent. Ușile trebuie să fie de tip cu autoînchidere și nu trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de reținere.

2.2.8.5.

Sasurile trebuie proiectate astfel încât să împiedice scăparea gazului în spațiile nepericuloase dacă evenimentul cel mai critic are loc în spațiile periculoase separate de sas. Evenimentele trebuie evaluate în evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04.

2.2.8.6.

Sasurile trebuie să fie libere de obstacole, să ofere o trecere ușoară și nu trebuie să fie folosite în alte scopuri.

2.2.8.7.

O alarmă vizuală și sonoră trebuie să fie declanșată pe ambele părți ale sasului dacă mai mult de o ușă nu este închisă sau dacă se detectează gaz în sas.

2.2.9.

Sisteme de ventilație

2.2.9.1.

Toate tubulaturile utilizate pentru ventilarea spațiilor periculoase trebuie să fie separate de cele utilizate pentru ventilarea spațiilor nepericuloase.

2.2.9.2.

Ventilatoarele utilizate pentru ventilarea spațiilor periculoase trebuie să fie de un tip certificat de siguranță.

2.2.9.3.

Motorul electric care acționează ventilatoarele trebuie să respecte protecția împotriva exploziei necesară în zona în care este instalat.

2.2.9.4.

Orice pierdere a capacității de ventilație necesare trebuie să declanșeze o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice alt loc ocupat permanent de personal.

2.2.9.5.

Sistemele de ventilație necesare pentru evitarea oricărei atmosfere explozive trebuie să includă cel puțin două ventilatoare cu alimentare independentă, fiecare având capacitate suficientă. Această cerință nu se aplică pentru ventilarea spațiilor care nu necesită ventilație continuă.

2.2.9.6.

Trebuie să fie posibilă ventilarea în siguranță a spațiilor peste bord în care se poate acumula combustibil metanol pentru a asigura o atmosferă sigură atunci când este necesară intrarea în aceste spații.

2.2.9.7.

Aerul destinat ventilării spațiilor periculoase trebuie să provină din zone nepericuloase.

2.2.9.8.

Aerul destinat ventilării spatiilor nepericuloase trebuie preluat din zonele nepericuloase situate la cel puțin 1,50 m de limitele oricărei zone periculoase.

2.2.9.9.

Când tubulatura de evacuare a aerului dintr-un spațiu periculos traversează un spațiu nepericulos, tubulatura trebuie să fie în depresiune în raport cu acest spațiu. Nu este necesară o depresiune atunci când măsurile structurale pe tubulatură asigură că gazele nu pot pătrunde în încăpere.

2.2.9.10.

Când o tubulatura de admisie a aerului trece printr-un spațiu periculos, conducta trebuie să fie în suprapresiune în raport cu acest spațiu. Suprapresiune nu este necesară atunci când se garantează că gazele nu pot pătrunde în tubulatură.

2.2.9.11.

Orificiile de evacuare a aerului din spațiile periculoase trebuie să fie amplasate într-o zonă deschisă care prezintă un pericol echivalent sau mai mic decât cel prezentat de spațiul ventilat.

2.2.9.12.

Orificiile de evacuare a aerului din spațiile nepericuloase trebuie să fie amplasate în afara oricărei zone periculoase.

2.2.10.

Sistem de alimentare cu metanol

2.2.10.1.

Stațiile de alimentare cu combustibil trebuie să fie amplasate pe puntea deschisă, astfel încât să fie asigurată o ventilație naturală suficientă. Cu toate acestea, comisia de inspecție poate accepta stații de alimentare cu combustibil închise sau semiînchise, cu o atenție deosebită dispozițiilor referitoare la ventilația mecanică.

2.2.10.2.

Stațiile de alimentare cu combustibil trebuie să fie amplasate și proiectate astfel încât deteriorarea tubulaturilor de combustibil metanol să nu provoace deteriorarea sistemului rezervorului de metanol al construcției navale.

2.2.10.3.

Trebuie să existe mijloace adecvate pentru eliberarea presiunii și evacuarea lichidului din tubulaturile de alimentare.

2.2.10.4.

Fiecare tubulatură de umplere a rezervorului de combustibil trebuie să fie proiectată pentru a rezista la solicitări mecanice în timpul alimentării cu combustibil.

2.2.10.5.

Racordarea sistemului de realimentare trebuie să respecte standardul european EN 14420-6: 2013.

Necesitatea unui dispozitiv de eliberare uscată de urgență trebuie luată în considerare în evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04.

2.2.11.

Sistem de alimentare cu combustibil metanol

2.2.11.1.

Sistemul de alimentare cu combustibil metanol pentru fiecare încăpere sau spațiu cu consumatori trebuie să fie echipat cu o supapă principală de combustibil controlată de la distanță care să permită închiderea tubulaturilor pentru distribuirea combustibilului către consumatori. Supapa principală de combustibil trebuie să fie amplasată în afara încăperii sau spațiului în care se află consumatorii. Pentru rezervoarele care deservesc o singură încăpere sau spațiu, supapa principală de combustibil poate fi combinată cu supapa de închidere rapidă a rezervorului.

2.2.11.2.

Supapa principală de combustibil trebuie să fie operabilă:

a)

din interiorul și din exteriorul încăperii de mașini (dacă există),

b)

din interiorul și din exteriorul spațiului pilei de combustie (dacă există) și

c)

de la timonerie.

2.2.11.3.

Dispunerea sistemului de alimentare cu metanol trebuie să asigure izolarea în siguranță în timpul lucrărilor de întreținere.

2.2.12.

Siguranța la incendiu

2.2.12.1.

În plus față de art. 30.08, se aplică următoarele prevederi.

2.2.12.2.

Spațiile în care sunt instalate echipamente care conțin combustibil și în care riscul de incendiu nu poate fi exclus trebuie să respecte cerințele de protecție împotriva incendiilor aplicabile încăperilor de mașini. Aceste cerințe sunt considerate a fi îndeplinite dacă:

a)

pereții, tavanele, ușile și trapele acestui spațiu sunt din oțel sau un material incombustibil echivalent;

b)

materialele de izolare utilizate în acest spațiu sunt protejate împotriva pătrunderii combustibilului și vaporilor de combustibil;

c)

toate deschiderile din pereți, tavane, uși și trape ale acestui spațiu pot fi închise din exterior. Elementele de închidere trebuie să fie din oțel sau un material incombustibil echivalent; și

d)

acest spațiu trebuie sa fie dotat cu o instalație de stingere a incendiilor fixată permanent în conformitate cu art. 13.05 sau art. 13.06.

Instalația de stingere a incendiilor la care se face referire la lit. d) nu este necesară în spații mici, închise care nu conțin o sursă de aprindere.

Motoarele electrice funcționează continuu, chiar dacă sunt certificate sigure în conformitate cu art. 1.01, alin. 3.24, trebuie să fie considerate sursă de aprindere, cu excepția cazului în care sunt protejate împotriva supraîncălzirii.

2.2.12.3.

Detectoarele de incendiu adecvate trebuie selectate pe baza caracteristicilor combustibilului. Detectoarele de fum trebuie utilizate numai în combinație cu alte detectoare care pot detecta mai eficient incendiile cu metanol.

2.2.12.4.

Sistemul de detectare a incendiului trebuie să fie capabil să identifice individual fiecare detector.

2.2.12.5.

Cel puțin un stingător portabil care respectă art. 13.03, alin. 2, trebuie să fie disponibil pe punte, la o distanță de mers pe jos de maximum 10 m de fiecare stație de alimentare.

2.2.13.

Sisteme de control, monitorizare și siguranță

2.2.13.1.

Generalități

2.2.13.1.1.

În plus față de art. 30.10, se aplică următoarele prevederi.

2.2.13.1.2.

Fără a aduce atingere art. 30.07, sistemul de siguranță cu combustibil metanol trebuie să închidă automat sistemul de alimentare cu combustibil în cazul defecțiunii sistemelor critice de siguranță sau în cazul unor anomalii susceptibile de a evolua prea rapid pentru a permite intervenția manuală.

2.2.13.1.3.

Funcțiile de siguranță trebuie să fie integrate într-un sistem dedicat de siguranță a combustibilului, care este independent de sistemul de control al combustibilului.

2.2.13.1.4.

Dacă este necesar, pentru a asigura funcționarea în siguranță a întregului sistem de alimentare cu metanol, inclusiv a sistemului de alimentare cu combustibil, trebuie instalate instrumente care să permită citirea locală și de la distanță a parametrilor esențiali.

2.2.13.1.5.

Trebuie să fie posibilă oprirea manuală a sistemului de alimentare cu combustibil metanol din timonerie sau dintr-un loc ocupat permanent de personal, dacă este cazul.

2.2.13.2.

Rezervor de combustibil metanol și sistem de realimentare

2.2.13.2.1.

Fiecare rezervor de combustibil metanol trebuie să fie echipat cu:

a)

cel puțin un dispozitiv închis de măsurare a nivelului, care trebuie amplasat lângă rezervor astfel încât să permită întotdeauna citirea nivelului;

b)

un senzor independent (nivel înalt-înalt) care declanșează o alarmă vizuală și sonoră și care face posibilă oprirea automată a realimentării la 95% umplere; și

c)

o alarmă vizuală și sonoră de nivel înalt. Aceasta trebuie să poată fi încercată funcțional din exteriorul rezervorului și poate fi comună cu alarma dispozitivului de măsurare a nivelului conform lit. a), configurată ca alarmă pe transmițătorul de măsurare, dar trebuie să fie independentă de alarma de nivel înalt-înalt conform lit. b).

2.2.13.2.2.

Pentru transmiterea automată și manuală a ordinului de oprire a realimentării la sursa de realimentare trebuie instalată o conexiune navă-țărm.

Cel puțin semnalul senzorului de nivel înalt-înalt trebuie transmis la stația de realimentare folosind o priză de racordare etanșă conformă cerințele standardului internațional IEC 60309-1: 2021 pentru 40 până la 50 V DC, culoarea carcasei albă, poziția contactului de împământare la ora zece.

2.2.13.2.3.

Trebuie făcute aranjamente astfel încât realimentarea să poată fi monitorizată și oprită în orice moment. Trebuie indicată alarma de preaplin și oprirea automată.

2.2.13.2.4.

Dacă este detectată o scurgere în spațiul inter-barieră al tubulaturii de alimentare, trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră și o oprire automată a realimentării.

2.2.13.2.5.

Fiecare racord la mal pentru lichide și vapori trebuie să fie prevăzut cu cel puțin un manometru local. Valoarea presiunii sau depresiunii admisibile trebuie să fie indicată pe fiecare manometru.

2.2.13.2.6.

Pentru rezervoarele inertizate, trebuie prevăzute mijloace astfel încât rezervoarele să nu poată fi supuse unei presiuni excesive de către sistemul de gaz inert.

2.2.13.3.

Dispozitive de avertizare a gazelor și scurgerilor

2.2.13.3.1.

Spațiile în care este posibil să se acumuleze vapori de combustibil metanol trebuie să fie echipate cu dispozitive atașate permanent pentru detectarea scurgerilor de combustibil.

Numărul, tipul și redundanța detectorilor din fiecare spațiu trebuie să corespundă dimensiunilor, amenajării și ventilației spațiului.

Trebuie demonstrată eficacitatea detectării scurgerilor. Pentru detectoare de gaz, condiția aceasta este considerată îndeplinită atunci când o analiză a dispersiei gazelor sau o încercare fizică a fumului este folosită pentru a găsi cel mai bun amplasament.

2.2.13.3.2.

Detectoarele de gaz fixate permanent trebuie prevăzute pentru:

a)

incinte închise sau semiînchise,

aa)

în care este probabil să se acumuleze vapori combustibili și

bb)

care conțin o sursă de aprindere.

b)

sasuri și

c)

ieșiri de aer din spații ventilate în care o scurgere de combustibil ar putea rămâne nedetectabilă în spațiu.

2.2.13.3.3.

Instalația de alarmă pentru concentrații de gaze trebuie proiectată, instalată și încercată în conformitate cu un standard recunoscut de unul dintre statele membre, precum standardul european EN 60079-29-1: 2020.

2.2.13.3.4.

În cazul unei concentrații de vapori de combustibil mai mare de 20% din limita inferioară de explozie (LEL), trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice alt loc ocupat permanent de personal.

Oprirea automată cerută la alin. 2.2.13.1.2 trebuie să fie activată cel târziu în cazul unei concentrații de vapori de combustibil de 40 % din limita inferioară de explozie (LEL).

Capitolul 3 Hidrogen

(fără conținut)

Capitolul 1 Sisteme de propulsie și auxiliare cu pile de combustie

3.1.1.

Încăperile pilelor de combustie

3.1.1.1.

Cerințele acestui Capitol se aplică încăperilor pilelor de combustie situate pe sau sub punte.

3.1.1.2.

Numai elementele constitutive necesare funcționării sistemelor cu pile de combustie sunt permise în încăperile pilelor de combustie.

3.1.1.3.

Elementele constitutive ale pilelor de combustie trebuie să fie înconjurate de o barieră secundară. Separația unei încăperi cu pile de combustie poate acționa ca o barieră secundară.

3.1.1.4.

Încăperile pilelor de combustie trebuie proiectate astfel încât forma lor geometrică să asigure o bună circulație a aerului sau o bună distribuție a gazului inert, pentru a reduce pe cât posibil riscul de acumulare a unui amestec exploziv.

3.1.1.5.

În încăperile pilelor de combustie trebuie să fie prezentă o instalație de detectare a gazelor, fixată permanent și cu măsurare continuă.

3.1.1.6.

Încăperile pilelor de combustie care conțin reformatoare de combustibil trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele pentru depozitarea combustibilului în cauză menționate în Anexa 8, Secțiunea II.

3.1.1.7.

Cerințele corespunzătoare pentru separațiile de incendiu a încăperilor pilelor de combustie trebuie stabilite prin intermediul unei evaluări a riscurilor în conformitate cu art. 30.04, acordându-se o atenție deosebită locației instalației și încărcăturii de incendiu a încăperii cu pile de combustie.

3.1.1.8.

Încăperile pilelor de combustie nu trebuie să fie amplasate la mai puțin de:

a)

1,00 m sau B/5 de la bordul construcției navale, oricare dintre acestea este mai mică și

b)

0,60 m de la fundul construcției navale.

Comisia de inspecție poate autoriza distanțe mai mici în absența zonelor periculoase, pe baza evaluării riscurilor menționate la art. 30.04.

3.1.1.9.

Unul dintre următoarele concepte trebuie implementat pentru încăperile pilelor de combustie:

a)

încăperea pilelor de combustie inertizată;

b)

încăperea pilelor de combustie protejată la explozie sau;

c)

încăperea pilelor de combustie ventilată.

3.1.1.10.

Cerințe pentru încăperile pilelor de combustie inertizate

3.1.1.10.1.

Încăperile pilelor de combustie inertizate sunt încăperile pilelor de combustie protejate de un gaz inert. Acestea ar trebui considerate zone nepericuloase.

3.1.1.10.2.

Separația unei încăperi a pilelor de combustie care acționează ca o barieră secundară trebuie să fie etanșă la gaz. Presiunea de proiectare a separației trebuie să fie adecvată aplicației prevăzute.

3.1.1.10.3.

În timpul funcționării normale a sistemului cu pile de combustie, încăperea pilelor de combustie trebuie să fie inertizată.

3.1.1.10.4.

În cazul detectării unei scurgeri de gaz sau a pierderii inertizării:

a)

alimentarea cu combustibil a încăperii cu pile de combustie în cauză și

b)

elementele constitutive ale pilelor de combustie prezente în încăperea pilelor de combustie în cauză trebuie oprite automat.

3.1.1.10.5.

Etanșeitatea la gaze și integritatea barierei secundare trebuie monitorizate continuu prin măsuri adecvate. În cazul detectării unei scurgeri de gaz inert în camerele adiacente în care sunt prezenți oameni în timpul funcționării normale, trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră:

a)

în camerele afectate și

b)

în timonerie sau în orice alt loc ocupat permanent de personal.

În cazul unei defecțiuni a etanșeității la gaze sau a integrității barierei secundare, alimentarea cu combustibil a sistemului cu pile de combustie trebuie oprită automat.

3.1.1.11.

Cerințe pentru încăperile pilelor de combustie protejate la explozie

3.1.1.11.1.

Încăperile pilelor de combustie protejate la explozie trebuie considerate zone periculoase (Zona 1).

3.1.1.11.2.

În conformitate cu art. 10.04, sunt admise numai echipamente protejate împotriva exploziilor (certificate de siguranță). Această cerință este considerată îndeplinită atunci când echipamentele respectă prevederile relevante din seria Standardelor europene EN 60079.

3.1.1.11.3.

Prin derogare de la alin. 3.1.1.3, funcția barierei secundare trebuie asigurată prin ventilație mecanică care să asigure o presiune negativă permanentă față de încăperile înconjurătoare.

3.1.1.11.4.

Sistemul de ventilație trebuie:

a)

să asigure o capacitate de ventilație suficientă pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii pilei de combustie este reînnoit de cel puțin 30 de ori pe oră și

b)

să fie independent de toate celelalte sisteme de ventilație ale construcției navale.

3.1.1.11.5.

În cazul unei scurgeri de gaz care are ca rezultat o concentrație mai mare de 20% din limita inferioară de explozie (LEL), trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice altă zonă ocupată permanent de personal.

3.1.1.11.6.

În cazul unei scurgeri de gaz care are ca rezultat o concentrație mai mare de 40% din LEL sau în cazul defecțiunii sistemului de ventilație,

a)

alimentarea cu combustibil a încăperii pilei de combustie în cauză și

b)

elementele constitutive ale pilei de combustie prezente în încăperea pilei de combustie în cauză trebuie oprite automat.

3.1.1.12.

Cerințe pentru încăperile pilelor de combustie ventilate

3.1.1.12.1.

Orice zone potențiale periculoase din interiorul încăperilor pilelor de combustie ventilate trebuie clasificate în conformitate cu art. 10.04.

3.1.1.12.2.

În conformitate cu art. 10.04, sunt admise numai echipamente adecvate pentru zone periculoase conform clasificării de la alin. 3.1.1.12.1. Această cerință este considerată îndeplinită atunci când echipamentele respectă prevederile relevante din seria Standardelor europene EN 60079.

3.1.1.12.3.

Prin derogare de la alin. 3.1.1.3, funcția barierei secundare trebuie asigurată prin ventilație mecanică care să asigure o presiune negativă permanentă față de zonele înconjurătoare.

3.1.1.12.4.

Sistemul de ventilație trebuie:

a)

să asigure o capacitate de ventilație suficientă pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii pilei de combustie este reînnoit cel puțin la rata care a fost utilizată pentru a calcula zona periculoasă în conformitate cu alin. 3.1.1.12.1. Această cerință este considerată îndeplinită atunci când diluția este determinată în conformitate cu art. 10.04, alin. 1 și

b)

să fie independente de toate celelalte sisteme de ventilație ale construcției navale.

3.1.1.12.5.

În cazul unei scurgeri de gaz care are ca rezultat o concentrație mai mare de 20% din LEL, trebuie să se declanșeze o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau orice alt loc ocupat permanent de personal.

3.1.1.12.6.

În cazul unei scurgeri de gaz care are ca rezultat o concentrație mai mare de 40% din LEL sau în cazul defecțiunii sistemului de ventilație,

a)

alimentarea cu combustibil a încăperii cu pile de combustie în cauză și

b)

elementele constitutive ale pilelor de combustie prezente în încăperea pilei de combustie în cauză trebuie oprite automat.

3.1.1.13.

Cerințe speciale sau derogări aplicabile încăperilor pilelor de combustie situate pe punte

3.1.1.13.1.

Pentru încăperile pilelor de combustie situate pe punte, comisia de inspecție poate acorda o derogare de la cerințele alin. 3.1.1.3 și alin. 3.1.1.12.3, cu condiția ca:

a)

încăperea pilelor de combustie este situată pe o punte deschisă, fără camere adiacente direct pe aceeași punte;

b)

încăperea pilelor de combustie este ventilată în mod natural pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii pilelor de combustie este reînnoit în conformitate cu alin. 3.1.1.12.4;

c)

evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04 nu identifică contraindicații.

3.1.1.14.

Accesul la încăperile pilelor de combustie

3.1.1.14.1.

Accesul la încăperile pilelor de combustie nu trebuie să fie posibil până când componentele pilei de combustie situate în interior nu sunt închise în siguranță, izolate de sistemul de alimentare cu combustibil, golite de orice scurgeri și nu se confirmă absența gazului în atmosfera internă.

Trebuie să fie posibilă, din afara încăperii pilei de combustie, operarea și monitorizarea de la distanță a tuturor comenzilor și parametrilor necesari pentru funcționarea în siguranță a sistemului cu pile de combustie și pentru degazarea în încăperea pilei de combustie.

3.1.1.14.2.

Deschiderile din încăperea pilei de combustie trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de interblocare care împiedică funcționarea sistemului cu celule de combustie atunci când încăperea pilei de combustibil este deschisă.

3.1.1.14.3.

Ușile care duc la încăperile pilelor de combustie trebuie să poarte la exterior simbolul în conformitate cu Figura 1 din Anexa 4 ("Accesul interzis persoanelor neautorizate"), precum și simbolul specific combustibilului menționat la art. 30.06.

3.1.1.14.4.

Pentru a pătrunde în încăperile pilelor de combustie inertizate, trebuie să fie posibilă înlocuirea atmosferei inertizate din încăperea pilei de combustie cu aer care poate fi respirat în siguranță. Trebuie indicat în afara încăperii pilei de combustie dacă aerul este sigur de respirat.

3.1.1.14.5.

Comisia de inspecție poate autoriza o derogare de la alin. 3.1.1.14.1, cu condiția ca:

a)

deschiderea încăperii pilei de combustie se deschide direct pe puntea deschisă;

b)

deschiderea încăperii pilei de combustie include un sas; sau

c)

încăperea pilei de combustie este considerată nepericuloasă în conformitate cu alin. 3.1.1.12.1.

3.1.1.14.6.

Pentru întreținerea în siguranță, componentele pilei de combustie trebuie să fie capabile să fie:

a)

izolate de sistemul de alimentare cu combustibil și

b)

drenat și purjat de combustibilul.

3.1.1.14.7.

Sistemele de pile de combustie și părțile lor constitutive trebuie instalate și montate astfel încât să fie suficient de accesibil pentru operare și întreținere și să nu pună în pericol persoanele desemnate cu aceste sarcini.

3.1.2.

Sisteme de tubulaturi de combustibil în încăperile pilelor de combustibil

3.1.2.1.

Tubulaturile utilizate pentru alimentarea primară cu combustibil trebuie să respecte cerințele respective din Anexa 8, Secțiunea II.

3.1.2.2.

Tubulaturile de combustibil trebuie protejate împotriva pericolelor generate de încărcările electrostatice.

3.1.2.3.

Presiunea maximă de lucru a țevilor din interiorul încăperilor pilelor de combustie nu trebuie să depășească 1000 kPa (valoarea manometrică). Comisia de inspecție poate autoriza o presiune de lucru mai mare, pe baza evaluării riscurilor menționată la art. 30.04.

3.1.3.

Reformator

3.1.3.1.

Volumul de combustibil din reformator trebuie limitat la volumul necesar pentru o funcționare stabilă și continuă. Depozitarea combustibilului în reformator nu este permisă.

3.1.3.2.

Reformatoarele cu o presiune de proiectare mai mare de 50 kPa trebuie să îndeplinească cerințele art. 8.01, alin. 2.

3.1.3.3.

Trebuie evitate acumulările neintenționate de amestecuri inflamabile în sistemele de arzător și unitățile de oxidare ale reformatorului.

3.1.3.4.

Trebuie instalat un sistem automat de control al arzătorului pentru a permite pornirea, funcționarea și oprirea în siguranță a sistemului arzător al reformatorului.

3.1.3.5.

Arderea completă a gazelor din arzător trebuie monitorizată.

3.1.3.6.

Suprafețele susceptibile de a atinge temperaturi ridicate trebuie să fie prevăzute cu izolație sau protecție împotriva contactului.

3.1.4.

Rezervor tampon

3.1.4.1.

Rezervoarele tampon de combustibil din sistemele cu pile de combustie, dacă sunt prezente, pot fi utilizate numai pentru a furniza combustibil legat de proces și rezerve temporare și nu ca depozitare suplimentară de combustibil.

3.1.4.2.

Rezervoarele tampon trebuie amplasate aproape de pilele de combustie și trebuie să respecte cerințele de la alin. 3.1.2.

3.1.5.

Sisteme cu celule de combustie

3.1.5.1.

Sistemele cu celule de combustie trebuie să fie construite și încercate în conformitate cu standardele aplicabile din seria de standarde internaționale IEC 62282 sau standarde echivalente.

3.1.5.2.

Materialele utilizate pentru sistemele cu pile de combustie trebuie să fie adecvate aplicației prevăzute. Această cerință este considerată îndeplinită atunci când materialele respectă:

a)

standardul internațional IEC 62282-3-100:2019 sau

b)

o reglementare sau un standard recunoscut ca echivalent de către unul dintre statele membre.

3.1.6.

Sisteme de ventilație

3.1.6.1.

Ventilatoarele utilizate pentru ventilarea zonelor periculoase trebuie să fie de tip certificat de siguranță.

3.1.6.2.

Motorul electric care antrenează ventilatoarele trebuie să respecte protecția la explozie cerută în zona în care este instalat.

3.1.6.3.

Orice pierdere a capacității necesare de ventilație trebuie să declanșeze o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice altă locație ocupată permanent de către personal.

3.1.6.4.

Trebuie instalate cel puțin două ventilatoare pentru ventilarea zonelor periculoase pentru a asigura 100% din capacitatea de ventilație necesară în cazul defectării unui ventilator. Alimentarea de la sursa de alimentare de urgență trebuie să permită sistemului de ventilație să asigure 100% din capacitatea de ventilație necesară.

3.1.6.5.

Aerul pentru ventilarea spațiilor periculoase trebuie furnizat din zonele nepericuloase.

3.1.6.6.

Aerul pentru ventilarea zonelor nepericuloase trebuie să provină din zone nepericuloase la cel puțin 1,50 m de separațiile zonei periculoase.

3.1.6.7.

În cazul în care tubulatura de admisie a aerului trece printr-o zonă periculoasă, tubulatura trebuie să aibă suprapresiune în raport cu această zonă. Suprapresiunea nu este necesară atunci când măsurile structurale asupra tubulaturii asigură că gazele nu pot pătrunde în tubulatură.

3.1.6.8.

Orificiile de evacuare a aerului din zona periculoasă trebuie să fie amplasate într-o zonă deschisă care prezintă un pericol echivalent sau mai mic decât cel prezent de încăperea ventilată.

3.1.6.9.

Orificiile de evacuare a aerului din zonele nepericuloase sunt situate în afara oricărei zone periculoase.

3.1.6.10.

Prizele și ieșirile de aer trebuie să fie amplasate în locuri adecvate, ținând cont de caracteristicile combustibilului utilizat.

3.1.7.

Sisteme de evacuare

3.1.7.1.

Următoarele prevederi se aplică sistemelor de evacuare a aerului și gazelor de eșapament ale sistemelor cu pile de combustie.

3.1.7.2.

Sisteme de evacuare ale sistemelor cu pile de combustie:

a)

nu trebuie conectate la tubulaturile de eșapament ale altor sisteme decât sistemele cu pile de combustie și

b)

trebuie să conducă gazele în aer liber.

Cu toate acestea, tubulaturile de evacuare de la sistemele cu pile de combustie pot fi combinate cu ventilația încăperii pilei de combustie la orificiul de ventilație a încăperii pilei de combustie, cu condiția ca gazele de evacuare dintr-un sistem cu pile de combustie să nu poată pătrunde în alt sistem de pile de combustibil.

3.1.7.3.

Sistemele de evacuare trebuie să fie realizate dintr-un material adecvat în ceea ce privește limita de temperatură, rezistența la foc, rezistența materialului și rezistența la acțiunea condensului.

3.1.7.4.

Trebuie luate toate măsurile adecvate pentru a preveni intrarea aerului evacuat și a gazelor de evacuare în diferitele compartimente ale construcției navale.

3.1.7.5.

Ieșirile sistemului de evacuare trebuie să fie proiectate astfel încât să nu prezinte un pericol imediat pentru persoanele aflate la bord. Acestea trebuie să fie amplasate în poziții adecvate, ținând cont de caracteristicile aerului evacuat și ale gazelor de evacuare.

3.1.7.6.

Sistemele de evacuare și ieșirile acestor sisteme trebuie să fie clasificate în conformitate cu art. 10.04. Sunt autorizate numai echipamente adecvate zonei periculoase clasificate.

3.1.7.7.

Sistemele de evacuare trebuie configurate astfel încât să reducă la minimum acumularea de combustibil gazos neoxidat.

3.1.7.8.

Dispunerea și izolarea sistemului de evacuare trebuie să țină cont de acumularea condensului.

3.1.7.9.

Sistemele de evacuare a gazelor de eșapament trebuie să permită evacuarea în siguranță a condensului.

3.1.7.10.

Dacă sistemele de evacuare nu sunt furnizate de producătorul pilei de combustie, acestea trebuie să respecte instrucțiunile producătorului pilei de combustie.

3.1.8.

Sistem de purjare

3.1.8.1.

Pentru sistemele cu pile de combustie care necesită purjare pentru o funcționare în siguranță, în special înainte de pornirea sau oprirea sistemului de pile de combustie, trebuie utilizat un sistem de purjare adecvat, folosind un mijloc specificat de producătorul pilei de combustie.

3.1.9.

Sisteme de control, monitorizare și securitate

3.1.9.1.

În plus față de art. 30.10, se aplică prevederile alin. 3.1.9:

3.1.9.2.

Fiecare sistem cu pile de combustie trebuie să fie echipat cu propriul sistem de control și monitorizare, inclusiv cu propriul sistem de siguranță. Sistemul de securitate trebuie să fie independent de sistemul de control și monitorizare. Toate elementele acestor sisteme trebuie să poată fi supuse unei încercări funcționale.

Software-ul pentru sisteme electronice programabile trebuie dezvoltat în conformitate cu un sistem acceptabil de management al calității care ia în considerare toate activitățile din ciclul de viață al software-ului, și anume proiectarea, dezvoltarea, furnizarea și întreținerea.

3.1.9.3.

Senzorii pentru sistemul de siguranță trebuie conectați mai întâi la sistemul de siguranță și informații specifice pot fi transmise și către sistemele de control și monitorizare. Senzorii de alarmă trebuie să fie conectați direct la sistemul de monitorizare.

3.1.9.4.

Trebuie să fie posibilă oprirea manuală a sistemului cu pile de combustie din următoarele locații:

a)

timonerie,

b)

din exterior, în imediata apropiere a încăperii pilei de combustie,

c)

orice loc ocupat permanent de personal.

Sistemul de siguranță trebuie repornit manual înainte ca sistemul de propulsie sau auxiliar să poată fi repornit.

3.1.9.5.

Reacțiile chimice din reformator și pilele de combustie trebuie monitorizate prin intermediul controlului de temperatură, presiune și tensiune.

Capitolul 2 Sisteme de propulsie și auxiliare cu motoare cu ardere internă care utilizează GNL ca și combustibil

3.2.1.

Generalități

3.2.1.1.

Cerințele din Anexa 8, Secțiunea II, 2.1.2 până la 2.1.6, 2.1.9, 2.1.10, 2.1.11.1, 2.1.11.2, 2.1.13.1, 2.1.13.3, 2.1.13.4 se aplică de asemenea sistemelor de propulsie și auxiliare care conțin motoare cu ardere internă care utilizează GNL ca și combustibil.

3.2.1.2.

Pentru încăperile de mașini, trebuie implementat unul dintre următoarele concepte:

a)

încăpere de mașini protejată împotriva gazului;

b)

încăpere de mașini protejată împotriva exploziei sau

c)

încăpere de mașini protejată de un dispozitiv de oprire de urgență (ESD).

3.2.2.

Cerințe pentru încăperile de mașini protejate împotriva gazului

3.2.2.1.

Încăperile de mașini protejate împotriva gazului trebuie să fie în mod inerent sigure pentru gaz în toate condițiile. O singură defecțiune a sistemului GNL nu ar trebui să ducă la o scurgere de gaz în încăperea mașinilor. Toate tubulaturile de gaz din interiorul limitelor încăperii de mașini trebuie să fie închise într-o incintă etanșă la gaz, de exemplu tubulaturi cu pereți dubli sau tubulaturi ventilate.

3.2.2.2.

În cazul defectării oricăreia dintre bariere, alimentarea cu gaz către partea relevantă a sistemului GNL trebuie oprită automat.

3.2.2.3.

În plus față de prevederile de la 2.1.6, sistemul de ventilație al tubulaturilor ventilate trebuie:

a)

să asigure o capacitate suficientă pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul tubulaturilor ventilate poate fi reînnoit de cel puțin 30 de ori pe oră;

b)

să fie echipate pentru a detecta în permanență prezența gazului în spațiul inelar dintre tubulaturile interioare și exterioare; și

c)

să fie independent de toate celelalte sisteme de ventilație, în special de sistemul de ventilație al încăperii mașinilor.

3.2.2.4.

Încăperile de mașini protejate împotriva gazului trebuie considerate zone nepericuloase, cu excepția cazului în care evaluarea riscului în conformitate cu art. 30.04 demonstrează contrariul.

3.2.3.

Cerințe pentru încăperile de mașini protejate împotriva exploziilor

3.2.3.1.

Instalațiile din încăperile mașinilor protejate împotriva exploziilor trebuie să fie astfel încât încăperile să poată fi considerate protejate împotriva gazelor în condiții normale. O singură defecțiune a sistemului GNL nu va avea ca rezultat o concentrație de gaz care depășește 20% din limita inferioară de explozie (LEL) în încăperea mașinilor.

3.2.3.2.

În cazul detectării de gaz sau a unei defecțiuni a ventilației, alimentarea cu gaz către partea relevantă a sistemului GNL trebuie oprită automat.

3.2.3.3.

Suplimentar față de prevederile de la 2.1.6, sistemul de ventilație trebuie:

a)

să asigure o capacitate suficientă pentru a menține o concentrație de gaz sub 20 % din LEL în încăperea de mașini și pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii de mașini poate fi reînnoit de cel puțin 30 de ori pe oră; și

b)

să fie independent de toate celelalte sisteme de ventilație ale construcției navale.

3.2.3.4.

În timpul funcționării normale, încăperea de mașini trebuie să fie ventilată continuu cu cel puțin 15 schimburi ale volumului brut de aer din interiorul încăperii de mașini pe oră.

3.2.3.5.

Încăperile de mașini protejate împotriva exploziilor trebuie proiectate astfel încât geometria lor să reducă la minimum acumularea de gaz sau formarea de pungi de gaz. Trebuie asigurată o bună circulație a aerului.

3.2.3.6.

Încăperile de mașini protejate împotriva exploziilor trebuie considerate Zona 2, cu excepția cazului în care evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04 demonstrează contrariul.

3.2.4.

Cerințe pentru încăperile de mașini protejate de un dispozitiv de oprire de urgență (ESD)

3.2.4.1.

Instalațiile din încăperile de mașini protejate de ESD trebuie să fie astfel încât aceste încăperi să poată fi considerate protejate împotriva gazului în condiții normale, dar pot prezenta un pericol de gaz în anumite condiții anormale.

3.2.4.2.

Dacă apar condiții anormale care implică un pericol de gaz, oprirea de urgență (ESD) a echipamentelor nesigure (surse de aprindere) și a mașinilor acționate cu gaz trebuie efectuată automat, în timp ce echipamentele sau mașinile rămase în funcțiune sau activate în aceste condiții trebuie să fie de un tip certificat de siguranță.

3.2.4.3.

În plus față de prevederile de la 2.1.6, sistemul de ventilație trebuie:

a)

să asigure o capacitate suficientă pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii de mașini poate fi reînnoit de cel puțin 30 de ori pe oră;

b)

să fie conceput pentru a face față scenariului scurgerii maxime previzibile din cauza defecțiunilor tehnice și

c)

să fie independent de toate celelalte sisteme de ventilație ale construcției navale.

3.2.4.4.

În timpul funcționării normale, încăperea de mașini trebuie să fie ventilată continuu cu cel puțin 15 schimburi ale volumului brut de aer din interiorul încăperii de mașini pe oră.

Dacă se detectează gaz în încăperea de mașini, numărul de schimburi de aer trebuie crescut automat la 30 de schimburi pe oră.

3.2.4.5.

Dacă nava este echipată cu mai mult de un motor de propulsie, aceste motoare trebuie să fie plasate în cel puțin două încăperi de mașini separate. Aceste încăperi de mașini nu trebuie să aibă separații comune. Cu toate acestea, separațiile comune pot fi acceptate dacă se poate demonstra că consecințele unei singure defecțiuni nu vor afecta ambele încăperi.

3.2.4.6.

Trebuie instalat un sistem fix de alarmă a concentrației de gaz conceput pentru a opri automat alimentarea cu gaz a încăperii de mașini relevante și a deconecta toate echipamentele sau aparatele care nu sunt protejate împotriva exploziilor.

3.2.4.7.

Încăperile de mașini protejate de ESD trebuie proiectate astfel încât geometria lor să reducă la minimum acumularea de gaz sau formarea de pungi de gaz. Trebuie asigurată o bună circulație a aerului.

3.2.4.8.

încăperile de mașini protejate de ESD vor fi considerate Zona 1, cu excepția cazului în care evaluarea riscurilor în conformitate cu art. 30.04 demonstrează contrariul.

3.2.5.

Sistemul de evacuare

3.2.5.1.

Sistemele de evacuare trebuie să fie configurate astfel încât să reducă la minimum acumularea de combustibil gazos nears.

3.2.5.2.

Cu excepția cazului în care sunt concepute pentru a rezista la suprapresiuni în cel mai rău caz datorate scăpării gazului aprins, componentele sau sistemele motorului susceptibile de a conține un amestec inflamabil de gaz și aer trebuie să fie prevăzute cu supape de limitare a presiunii adecvate.

3.2.5.3.

Trebuie să fie disponibile mijloace pentru a monitoriza și detecta funcționarea incorectă a sistemului de aprindere, arderea proastă sau rateurile de ardere care pot duce la prezența gazului nears în sistemul de evacuare în timpul funcționării.

3.2.5.5.4.

Tubulaturile de eșapament de la motoarele cu gaz sau cu dublu combustibil nu trebuie conectate la tubulaturile de eșapament ale altor motoare sau sisteme.

3.2.6.

Motoare

3.2.6.1.

Indicatoarele trebuie montate în timonerie și încăperea de mașini pentru:

a)

funcționarea motorului, în cazul unui motor care funcționează exclusiv pe gaz, sau

b)

funcționarea și modul de funcționare al motorului, în cazul unui motor cu combustibil dublu.

3.2.6.2.

Dacă se detectează funcționarea incorectă a sistemului de aprindere, ardere slabă sau rateuri, sistemul de alimentare cu gaz trebuie oprit automat.

3.2.6.3.

În cazul unei întreruperi a alimentării cu gaz a unui motor cu combustibil dublu, motorul trebuie să poată continua să funcționeze numai cu motorină fără întrerupere. Dacă alimentarea cu combustibil nu este comutată pe motorină înainte de a opri motorul cu combustibil dublu, sistemul de alimentare cu gaz de la supapa principală de alimentare cu combustibil la motor și sistemul de evacuare trebuie purjate pentru a elimina orice gaz rezidual care ar putea fi prezent.

Capitolul 3 Sisteme de propulsie și auxiliare cu motoare cu ardere internă care utilizează metanol ca și combustibil

3.3.1.

Generalități

3.3.1.1.

Echipamentele și tubulaturile care conțin combustibil metanol lichid trebuie amplasate în incinte, spații sau tubulaturi care constituie o barieră secundară. Această cerință se aplică în special filtrelor și supapelor pompelor.

3.3.1.2.

Cerințele din Anexa 8, Secțiunea II, 2.2.6, 2.2.7, 2.2.8, 2.2.9, 2.2.11, 2.2.12, 2.2.13 se aplică și sistemelor de propulsie și auxiliare echipate cu motoare cu ardere internă care utilizează metanol ca și combustibil.

3.3.1.3.

Pentru încăperile de mașini, trebuie implementat unul dintre următoarele concepte:

a)

încăpere de mașini protejată împotriva gazului sau

b)

încăpere de mașini ventilată.

Toate celelalte încăperi în care sunt instalate mașini care utilizează metanol ca și combustibil, cum ar fi compartimentele pompelor sau încăperile cazanelor trebuie supuse acelorași cerințe ca și încăperile de mașini.

3.3.2.

Cerințe pentru încăperile de mașini protejate împotriva gazului

3.3.2.1.

Încăperile de mașini protejate împotriva gazului trebuie protejate împotriva gazului în toate condițiile ("conceptul siguranței inerente"). O singură defecțiune în sistemul de metanol nu trebuie să provoace scurgeri de metanol în încăperea de mașini.

3.3.2.2.

Tubulaturile și echipamentele pentru metanol situate în limitele încăperii de mașini trebuie să fie înconjurate de o barieră secundară pentru izolarea și detectarea scurgerilor, în conformitate cu cerințele de la lit. a) sau b).

a)

Tubulaturile de metanol trebuie să fie tubulaturi cu pereți dubli, cu metanolul conținut în tubulatura interioară. Presiunea de proiectare a barierei secundare care înconjoară tubulatura interioară nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă de lucru a tubulaturii interioare. Alternativ, bariera secundară care înconjoară tubulatura interioară ar trebui să fie dimensionată pe baza presiunii maxime calculate în cazul ruperii tubulaturii. Trebuie să existe alarme adecvate pentru a detecta și a indica scurgerile din tubulatura internă. Orice defecțiune a barierei interne sau detectarea unei scurgeri trebuie să declanșeze o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice altă zonă ocupată permanent de personal.

b)

Tubulatura și echipamentele pentru metanol trebuie instalate în tubulaturi sau incinte ventilate. Spațiul inter-barieră dintre tubulatura de metanol (sau echipament) și peretele tubulaturii sau incintei trebuie să fie echipat cu ventilație mecanică cu extracție cu o capacitate de cel puțin 6 schimburi de aer pe oră. Sistemul de ventilație trebuie să respecte cerințele de la 2.2.9.

Scurgerile de metanol în interiorul tubulaturilor sau incintelor ventilate trebuie să fie detectate cu ajutorul detectoarelor adecvate în conformitate cu 2.2.13.3. Scurgerile de metanol trebuie colectate și eliminate în siguranță folosind dispozitive de colectare a scurgerilor. Trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră în timonerie sau în orice alt loc ocupat permanent de personal în caz de:

aa)

detectarea unei scurgeri în spațiul inter-barieră sau

bb)

defecțiunea sistemului de ventilație.

3.3.2.3.

Încăperile de mașini protejate împotriva gazului trebuie să fie considerate zone nepericuloase, cu excepția cazului în care evaluarea riscului în conformitate cu art. 30.04 demonstrează contrariul.

3.3.3.

Cerințe pentru încăperile de mașini ventilate.

3.3.3.1.

Orice posibile zone periculoase din interiorul încăperilor de mașini ventilate trebuie clasificate în conformitate cu art. 10.04.

3.3.3.2.

În conformitate cu art. 10.04, sunt admise numai echipamentele adecvate pentru zone periculoase conform clasificării de la 3.3.1.1. Această cerință este considerată îndeplinită atunci când echipamentele respectă prevederile relevante din seria standardelor europene EN 60079.

3.3.3.3.

Prin derogare de la 3.3.1.1, funcția barierei secundare trebuie asigurată prin ventilație mecanică care să asigure o presiune negativă permanentă față de zonele înconjurătoare.

3.3.3.4.

În plus față de prevederile de la 2.2.9, sistemul de ventilație trebuie:

a)

să asigure o capacitate suficientă pentru a se asigura că volumul brut de aer din interiorul încăperii de mașini poate fi reînnoit de cel puțin 6 ori pe oră;

b)

să fie conceput pentru a trata și purja scurgerea maximă probabilă datorată defecțiunilor tehnice, care a fost reținută pentru calcularea zonelor periculoase menționate la 3.3.3.1 și

c)

să fie independent de toate celelalte sisteme de ventilație.

3.3.3.5.

În cazul unei scurgeri care are ca rezultat o concentrație de vapori care depășește 250 ppm în încăperea de mașini, se va declanșa o alarmă vizuală și sonoră în

a)

încăperea de mașini și

b)

timoneria sau orice alt loc ocupat permanent de personal.

3.3.3.6.

În cazul unei scurgeri care are ca rezultat o concentrație de vapori de metanol mai mare de 40% din limita inferioară de explozie (LEL) în încăperea de mașini sau în cazul unei defecțiuni a sistemului de ventilație:

a)

alimentarea cu metanol a încăperii de mașini în cauză trebuie oprită automat

b)

elementele care conțin metanol din încăperea de mașini în cauză trebuie să fie oprite automat.

3.3.3.7.

Dacă nava este echipată cu mai mult de un motor de propulsie, aceste motoare trebuie să fie plasate în cel puțin două încăperii de mașini separate. Aceste încăperii de mașini nu trebuie să aibă separații comune. Cu toate acestea, separațiile comune pot fi acceptate dacă se poate demonstra că consecințele unei singure defecțiuni nu vor afecta ambele încăperi. În conformitate cu evaluarea riscurilor la care se face referire la art. 30.04, comisia de inspecție poate autoriza prezența motoarelor de propulsie în aceeași încăpere de mașini ventilată, cu condiția să se stabilească că întinderea zonelor periculoase din încăperea de mașini ventilată este neglijabilă.

3.3.3.8.

Încăperile de mașini ventilate trebuie proiectate astfel încât forma lor geometrică să limiteze eliberarea gazului din tăvile de scurgere și acumularea de gaz sau formarea de pungi de gaz. Trebuie asigurată o bună circulație a aerului. Intrările și ieșirile de aer trebuie să fie amplasate în locuri adecvate, ținând cont de caracteristicile metanolului.

3.3.3.9.

Trebuie să fie disponibile alarme adecvate pentru a detecta și a semnala scurgerile în încăperea de mașini, prin intermediul detectoarelor de lichide și a detectoarelor de gaz cu sensibilitate ridicată amplasate în locuri adecvate, în conformitate cu 2.2.13.3.

3.3.3.10.

Tăvile de scurgere cu tubulaturii de scurgere automată care duc la un rezervor de colectare închis trebuie să fie amplasate sub toate echipamentele care conțin metanol și pentru care nu se pot exclude scurgeri.

3.3.3.11.

Apărătoarele de stropi trebuie prevăzute pe tubulaturi și îmbinări unde nu pot fi excluși stropii de combustibil.

3.3.3.12.

Trebuie să fie disponibile cel puțin două detectoare portabile de metanol. Dosarul de siguranță menționat la art. 30.05, alin. 1, trebuie să cuprindă instrucțiuni pentru utilizarea și calibrarea detectoarelor portabile. Ușile încăperilor de mașini ventilate trebuie să poarte pe exterior următoarea instrucțiune ușor de citit: "Accesul în încăperea de mașini numai cu un detector portabil de metanol

3.3.4.

Motoare

3.3.4.1.

În conformitate cu 3.3.1.1, componentele motorului care conțin metanol lichid trebuie sigilate pentru a preveni scurgerile de combustibil în încăperea de mașini.

3.3.4.2.

Pentru motoarele în care spațiul de sub piston comunică direct cu carterul, trebuie efectuată o evaluare detaliată a riscului potențial de acumulare de combustibil gazos în carter și reflectată în conceptul de siguranță a motorului.

3.3.4.3.

Trebuie să fie disponibile mijloace pentru a monitoriza și detecta funcționarea necorespunzătoare a sistemului de aprindere, arderea proastă sau rateurile de ardere care pot duce la prezența combustibilului nears în sistemul de evacuare sau în carter.

3.3.4.4.

Dacă funcționarea incorectă a sistemului de aprindere, ardere slabă sau dacă rateuri de aprindere sunt detectate, sistemul de control trebuie să declanșeze un semnal de alarmă vizual și sonor în timonerie. Utilizarea în continuare poate fi permisă numai pentru a se asigura că nava poate continua cu puterea proprie și dacă

a)

alimentarea cu combustibil a cilindrilor în cauză este întreruptă;

b)

producătorul motorului a declarat că motorul poate fi operat în siguranță cu unul sau mai mulți cilindri excluși în ceea ce privește vibrațiile de torsiune și

c)

instrucțiunile pentru comandant menționate la lit. a) sunt afișate în timonerie lângă comenzile motorului.

3.3.4.5.

În cazul unei opriri de urgență sau normale, alimentarea cu metanol trebuie oprită automat nu mai târziu de:

a)

furnizarea celuilalt combustibil pentru motoarele cu combustibil dublu. Nu trebuie să fie posibilă oprirea celuilalt combustibil fără a opri mai întâi sau simultan alimentarea cu metanol către cilindrii afectați sau către întregul motor.

b)

aprinderea sursei de aprindere pentru motoarele cu un singur combustibil. Nu trebuie să fie posibilă oprirea sursei de aprindere fără a opri mai întâi sau simultan alimentarea cu metanol către cilindrii afectați sau către întregul motor.

3.3.5.

Sistemul de evacuare

3.3.5.1.

Sistemele de evacuare trebuie configurate astfel încât să reducă la minimum acumularea de combustibil nears.

3.3.5.2.

Tubulaturile de eșapament de la motoarele care utilizează metanol nu trebuie conectate la tubulaturile de eșapament de la alte motoare sau sisteme.

Capitolul 4 Sisteme de propulsie și auxiliare cu motoare cu ardere internă care utilizează hidrogen ca și combustibil

(fără conținut)"

71.

ESI-I-2, tabelul, sub "Încercare", este modificat după cum urmează:

a)

Rândul existent relativ la art. 7.12, alin. 11, devine rândul relativ la art. 7.12, alin. 12:

Cerința

Conținut

Intervalul maxim de încercare

Inspector

Art. 7.12(12)

Timonerii reglabile pe înălțime și dispozitivele conexe

După 1 an

Specialist

b)

Rândul existent relativ la art. 7.12, alin. 12 este șters:

c)

Rândul existent relativ la art. 11.08 alin. 2 (se referă numai la versiunea în limba olandeză)

72.

ESI-II-3, Anexa 2, alin. 4, legenda de la formulele de calcul este modificată după cum urmează:

v_L Viteza în raport cu apa la începutul inversării (m/s)

t_I Temperatura de inversare (s)

v_II Viteza relativă în raport cu apa la sfârșitul de inversării (m/s)

D Deplasamentul în apă (mc)

FPOR Efortul de tracțiune la punct fix, la marș înapoi (kN)

P_B Puterea motorului de propulsie (kW)

RTm_II Rezistență medie în timpul fazei II (kN)

R_G Rezistența în pantă (kN)

i Panta în m/km (în lipsa datelor = 0,16) (m/km)

vSTR Viteza medie a curentului (m/s)

g Accelerația gravitațională (9,81) (m/s^2)

ro Masa volumică de apă (kg/mc)

ro în apă duce = 1000

T Pescajul maxim (al navei sau al convoiului) (m)

h Înălțimea apei (m)

B Lățimea (m)

L Lungimea (m)

73.

ESI-II-10 va avea următorul cuprins:

ESI-II-10 INSTALAȚII AUTOMATE DE DISTRIBUIRE A APEI SUB PRESIUNE (Art. 13.04, alin. 1, 4 și 5)

Sistemele automate de distribuție a apei sub presiune adecvate în sensul art. 13.04, alin. 1, 4 și 5, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1.

Sistemul automat de distribuție a apei sub presiune trebuie să fie în stare de funcționare în orice moment când se află oameni la bord. Instalația nu trebuie să necesite nicio intervenție din partea echipajului pentru a putea fi pusă în funcțiune.

2.

Instalația trebuie menținută constant încărcată la presiunea necesară. Tubulaturile trebuie umplute permanent cu apă până la orificiile de difuzare. Instalația trebuie să aibă o alimentare cu apă care funcționează continuu. Instalația trebuie protejată împotriva pătrunderii impurităților care pot împiedica funcționarea acesteia. Pentru monitorizarea și controlul sistemului, trebuie instalate indicatoare și dispozitive de control (de exemplu, manometre, indicatori de nivel al apei din rezervoarele sub presiune, tubulaturi de încercare pentru pompă). Sistemele de distribuție a apei sub presiune situate în unitățile de refrigerare și congelare nu trebuie umplute permanent cu apă. Aceste recipiente pot fi protejate cu aspersoare uscate sau umplute cu un antigel adecvat.

3.

Pompa de alimentare cu apă trebuie să pornească automat în cazul unei căderi de presiune în sistem. Pompa trebuie să permită difuzarea apei în cantitate suficientă și la presiune suficientă pentru a asigura alimentarea simultană și permanentă a întregii ape necesare acoperirii suprafeței celei mai mari încăperi de protejat. Pompa trebuie să alimenteze numai sistemul automat de distribuție a apei sub presiune. În cazul defectării pompei, pompele trebuie să poată fi alimentate cu suficientă apă de o altă pompă disponibilă la bord.

4.

Sistemul de difuzare trebuie să fie împărțit în secțiuni, fiecare dintre ele nu va conține mai mult de 50 de orificii de difuzare. Un număr mai mare de orificii de difuzare poate fi autorizat de către comisia de inspecție pe baza documentelor justificative corespunzătoare, în special a unui calcul hidraulic.

5.

Numărul și dispunerea duzelor de pulverizare trebuie să asigură distribuția eficientă a apei în încăperile de protejat.

6.

Orificiile de difuzare trebuie activate la o temperatură cuprinsă între 57°C și 79°C, în bucătării la maxim 93°C și în saune la maxim 141°C.

7.

Instalarea componentelor sistemului automat de distribuție a apei sub presiune în încăperile protejate trebuie limitată la minimul necesar. Astfel de componente ale sistemului nu pot fi plasate în încăperile de mașini principale.

8.

Dispozitivele de avertizare vizuale și sonore care semnalizează activarea sistemului automat de distribuție a apei sub presiune pentru fiecare tronson trebuie să fie prevăzute în una sau mai multe locații, dintre care cel puțin una trebuie să fie permanent monitorizată.

9.

Alimentarea cu energie a întregului sistem automat de distribuție a apei sub presiune trebuie să fie asigurată de două surse de alimentare independente care nu trebuie instalate în aceeași încăpere. Fiecare sursă de energie trebuie să poată asigura singură funcționarea instalației.

10.

Înainte de instalarea sistemului automat de distribuție a apei sub presiune, trebuie depus un plan de instalare la comisia de inspecție pentru examinare. Acest plan trebuie să specifice tipurile și datele de performanță ale mașinilor și echipamentelor utilizate. O instalație care respectă cel puțin cerințele de mai sus și care a fost încercată și certificată de o societate de clasificare recunoscută poate fi admisă fără încercări suplimentare.

11.

Existența unui sistem automat de distribuție a apei sub presiune trebuie menționată la numărul 43 din certificatul navei de navigație interioară.

74.

ESI-II-11 va avea următorul cuprins:

ESI-II-11

CAPACITATEA DE A ASIGURA PROPULSIA CU PROPRIA PUTERE

(Art. 7.04, alin. 11, art. 9.09, alin. 2, lit. a), alin. 4, lit. a), alin. 5, lit. a), art. 11.01, alin. 3, art. 11.04, alin. 3, art. 11.08, alin. 1 și 2, art. 13.05, alin. 2, lit. a), art. 19.07, alin. 1, art. 28.04, alin. 1, lit. a), art. 30.07)

1.

Cerințe minime relative la propulsie

Capacitatea de a asigura propulsia cu propria putere

–

art. 7.04, alin. 11

–

art. 9.09, alin. 2, lit. a), alin. 4, lit. a), alin. 5, lit. a),

–

art. 11.01, alin. 3

–

art. 11.04, alin. 3,

–

art. 11.08, alin. 1 și 2,

–

art. 13.05, alin. 2, lit. a),

–

art. 19.07, alin. 1,

–

art. 28.04, alin. 1, lit. a) și

–

art. 30.06

este considerată suficientă dacă nava sau convoiul propulsat de navă poate atinge o viteză de 6,5 km/h față de apă, o viteză de viraj de 20°/min și poate menține cursul cu o viteză de 6,5 km/h față de apă.

2.

Încercarea de navigație La verificarea cerințelor minime, trebuie respectate art. 5.03 și 5.04.

75.

ESI-II-12 este modificat după cum urmează:

a)

Subtitlul va avea următorul cuprins:

(Art. 13.05, alin. 3, art. 13.06, alin. 2, lit. b), art. 19.11, alin. 18, art. 29.10, alin. 1)

b)

Alin. 0.7 va avea următorul cuprins:

0.7.

Dispozitivele de alarmă de incendiu sunt generatoare de semnal vizual și sonor (de exemplu, o lumină intermitentă) și (de exemplu, o sirenă) care sunt activate ca răspuns la semnalul de la panoul de alarmă de incendiu și semnalează alarma de incendiu.

c)

Alin. 1.2.1 va avea următorul cuprins:

1.2.1.

Sursele de energie și circuitele electrice necesare funcționării sistemului de alarmă vizuală și sonoră de incendiu trebuie să fie autosupravegheate. În caz de defecțiune, un semnal de eroare diferențiat de semnalul de alarmă de incendiu trebuie declanșat de la centrala de alarmă de incendiu.

d)

Alin. 1.4.2 va avea următorul cuprins:

1.4.2.

La bordul navelor de pasageri care nu dispun de un sistem de alarmă de incendiu care să permită identificarea individuală de la distanță a declanșatoarelor manuale de alarmă de incendiu și a detectoarelor automate de incendiu, un sector de detectare a incendiului nu trebuie să fie mai mare decât sectorul definit la art. 19.11, alin. 11. Declanșarea unui detector de incendiu într-o cabină inclusă în sectorul de detectare a incendiilor trebuie să declanșeze un semnal vizual și sonor pe coridorul de acces la această cabină.

e)

Alin. 1.6.1 va avea următorul cuprins:

1.6.1.

Activarea unui declanșator manual pentru alarma de incendiu sau a unui detector de incendiu trebuie să declanșeze un semnal de alarmă vizuala și sonora de incendiu pe panourile de control și semnalizare și aparatele indicatoare, la nivelul centralei de alarmare incendii.

f)

Alin. 1, lit. b), va avea următorul cuprins:

b)

înainte de a reveni în funcțiune, consecutiv la o modificare sau o reparație importantă.

76.

ESI-II-14 este adăugată după ESI-II-13 după cum urmează:

ESI-II-14

CODURI DE CULORI PENTRU TUBULATURILE DE UMPLERE

(Art. 8.05, alin. 5, art. 8.06, alin. 6, art. 8.07, alin. 5, art. 15.05, alin. 1)

Tubulaturile de umplere:

–

ale rezervoarelor de combustibil,

–

ale rezervoarelor de ulei de lubrifiere,

–

ale rezervoarelor pentru uleiuri utilizate în sistemele de transmisie a puterii, sisteme de control și antrenare sau sisteme de încălzire și

–

ale instalații de apă potabilă

trebuie marcate distinct. Este recomandabil să fie marcat distinct celelalte tubulaturi de umplere.

Marcajele sunt considerate suficient de clare dacă, suplimentar piesei de conectare standard prescrisă (pentru combustibili), au și un cod unic de culoare.

Carburant diesel

Maro sau Maro/Galben/Maro dacă alți combustibili sunt prezenți la bord (în conformitate cu standardul internațional ISO 14726:2008

Ulei lubrifiant

Portocaliu sau Portocaliu/Galben/Portocaliu dacă la bord sunt prezente alte uleiuri (care nu sunt combustibili) (în conformitate cu standardul internațional ISO 14726:2008)

Ulei hidraulic (pentru transmisia puterii)

Portocaliu/Gri/Portocaliu (în conformitate cu standardul internațional ISO 14726:2008)

Apă (apă potabilă)

Albastru (în conformitate cu standardul internațional ISO 14726:2008)

Apa (stingerea incendiului)

Roșu (în conformitate cu standardul internațional ISO 14726:2008)

Pentru a fi clar vizibile pentru cei responsabili cu realimentarea, codurile de culoare pot fi implementat în diferite moduri:

a)

pe tubulaturi folosind bandă adezivă colorată;

b)

cu dungi colorate vopsite; sau

c)

pe tubulaturi prin colorare (vopsire) pe toată lungimea lor.

Acolo unde codul de culoare este implementat în conformitate cu lit. a) folosind benzi adezive sau lit. b) folosind benzi de culoare vopsite, acest cod de culoare trebuie implementat cel puțin în apropierea de punctele de realimentare și la trecerile prin pereți etanși și punții.

77.

ESI-III-2, alin. 11, va avea următorul cuprins:

11.

Art. 19.08, alin. l 3, lit. a) și b) - Instalații de alarmare

Persoanele cu mobilitate redusă sunt mai susceptibile să necesite asistență din partea altora. Prin urmare, încăperile în care acestea nu pot fi văzute în general de echipaj, însoțitori de bord sau pasageri trebuie să fie echipate cu posibilitatea declanșării unei alarme. Este cazul toaletelor destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă.

Persoanele cu mobilitate redusă pot fi persoane cu deficiențe de vedere sau de auz. Cel puțin la încăperile destinate utilizării de către persoane cu mobilitate redusă, alarma destinată să alerteze pasagerii trebuie să fie adaptată și să asigure o semnalizare adecvată vizuală și sonoră.

78.

ESI-III-3 va avea următorul cuprins:

ESI-III-3 REZISTENȚA FERESTRELOR ETANȘE

(Art. 19.02, alin. 16)

1.

Informații generale

În conformitate cu art. 19.02, alin. 16, ferestrele etanșe pot fi montate sub linia marginală cu condiția ca acestea să nu poată fi deschise, ca rezistența lor să fie suficientă și să respecte art. 19.06, alin. 14.

2.

Construirea ferestrelor etanșe

Cerințele art. 19.02, alin. 16, se consideră îndeplinite atunci când construcția ferestrelor etanșe îndeplinește următoarele condiții:

2.1.

Numai sticlă călită, conformă cu standardul internațional ISO 614:2012, poate fi folosită.

2.2.

Ferestrele rotunde trebuie să respecte standardele internaționale ISO 1751:2012

Tip B: ferestre de tip mediu

Model: ferestre care nu se deschid.

2.3.

Ferestrele de colț trebuie să respecte standardul ISO 3903:2012

Tip E: ferestre întărite grele

Model: ferestre care nu se deschid.

2.4.

În locul ferestrelor de tip ISO, pot fi folosite ferestre a căror construcție este cel puțin echivalentă cu cerințele de la alin. 2.1 până la 2.3.

79.

ESI-III-4, alin. 8.1, lit. b), va avea următorul cuprins:

b)

înainte de a reveni în funcțiune, consecutiv la o modificare sau o reparație importantă.

80.

ESI-III-5 este modificat după cum urmează:

a)

Alin. 3.2.2 va avea următorul cuprins:

3.2.2.

Atunci când valorile limită menționate la alin. 3.1.1, lit. a) și b) sunt atinse sau depășite, trebuie declanșată o alarmă vizuală și sonoră atât în incinta supravegheată cât și în timonerie sau orice alt loc ocupat permanent de personal. Alarma trebuie să fie clar vizibilă și audibilă, chiar și în cele mai zgomotoase condiții de funcționare. Trebuie să se distingă clar de toate celelalte semnale vizuale și sonore din încăperea care trebuie protejată. Alarma trebuie să fie clar audibilă și în zonele învecinate, inclusiv atunci când ușile care comunică sunt închise. Oprirea alarmei vizuale și sonore este permisă după declanșarea acesteia. Alarma vizuală trebuie oprită numai după ce concentrațiile sunt sub valorile menționate la alin. 3.1.1.

b)

Alin. 3.2.4 va avea următorul cuprins:

3.2.4.

Trebuie afișate stările specifice ale aparatului (punerea în funcțiune, defecțiune, calibrare, setare, întreținere etc.). Defecțiunile în întregul sistem sau în oricare dintre componentele acestuia trebuie semnalate printr-o alarmă vizuală și sonoră similară celei descrise la alin. 3.2.2. Alarma sonoră trebuie să poată fi oprită imediat ce este declanșată. Alarma optică/vizuală trebuie oprită numai după ce defecțiunea a fost eliminată.

c)

Alin. 4.1, lit. b), va avea următorul cuprins:

b)

înainte de a reveni în funcțiune, consecutiv la o modificare sau o reparație importantă.

81.

ESI-III-8, alin. 2, prima frază, va avea următorul cuprins:

Pentru navele de agrement care fac obiectul Directivei 2013/53/UE, comisia de inspecție nu poate solicita, în scopul eliberării certificatului de navă de navigație interioară (inspecție inițială), alte inspecții sau certificate, cu excepția cerințelor art. 26.01, alin. 2, lit. de la a) la f) cu condiția ca nava să nu fi fost modificată de la introducerea acesteia pe piață și ca declarația de conformitate să se refere la următoarele standarde armonizate sau echivalente ale acestora:

Art. 8.08, alin. 2: EN ISO 15083: 2023, (instalații de santină)

Art. 8.10: EN ISO 14509-1: 2018 și

EN ISO 14509-3:2018, (zgomot produs de construcțiile navale).

82.

ESI-III-10 este modificată după cum urmează:

a)

Alin. 2.1, lit. b) va avea următorul cuprins:

b)

trebuie să fie sub presiune cu ajutorul unui aparat care poate fi declanșat din postul de guvernare prin declanșarea unei alarme în timonerie. Dacă acesta dispune de propriul rezervor de combustibil, un indicator al nivelului de umplere al acestui rezervor trebuie să fie prezent în timonerie în conformitate cu art. 7.04, alin. 11, lit. e).

b)

Alin. 2.2 va avea următorul cuprins:

2.2.

Alin. 2 - nivelul de umplere a santinei încăperii de mașini principale În cazul în care utilizarea propulsorului prova este necesară pentru a îndeplini cerințele de manevrabilitate stabilite în Capitolul 5, spațiul în care este amplasat propulsorul prova este considerat ca o încăperii de mașini principale.

c)

Alin. 2.3.2 va avea următorul cuprins:

2.3.2.

Rezervorul zilnic trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de alarmă de nivel, în conformitate cu art. 7.04, alin. 11, lit. e).

d)

Alin. 2.8, lit. bb), va avea următorul cuprins:

bb)

Cele mai importante echipamente de control, cum ar fi roata cârmei sau pârghia cârmei, comanda motoarelor, instalațiile de radiotelefonie, semnalele sonore și semnalele de trecere vizate de reglementările naționale sau internaționale de poliției a navigației pentru navele în voiaj trebuie dispuse astfel încât distanța dintre comenzile tribord și babord să fie de maximum 3 m. Timonierul trebuie să fie capabil să controleze motoarele fără a elibera controlul cârmei și, în același timp, să poată controla alte echipamente precum instalația de radiotelefonie, semnalele sonore și semnalele de trecere vizate de reglementările naționale sau internaționale de poliție a navigației pentru navele în voiaj.

83.

ESI-III-11 va avea următorul cuprins:

ESI-III-11

MATERIALE CONFORME CU REGLEMENTĂRI ECHIVALENTE ÎN LOCUL CODULUI METODELOR DE ÎNCERCARE LA FOC

(Art. 1.01, alin. 6.4 și 6.5 și art. 19.11, alin. 1, 2 și 6)

Standardul european din seria EN 13501 (adică EN 13501-1:2018, EN 13501-2:2023, EN 13501-3:2009, EN 13501-4:2016, EN 13501-5:2016 și EN 13501-5:2016 și EN 13501-6:21) și standardul european EN 1320 45545-2:2023 sunt metode de încercare acceptate pentru a stabili că un material este incombustibil, cu întârzierea flăcării sau rezistent la foc, ca alternativă la Codul metodelor de încercare la foc menționat la art. 19.11, alin. 1, din ES-TRIN.

Recunoașterea altor reglementări ale unuia dintre statele membre trebuie să urmeze aceeași abordare pentru a atinge un nivel acceptabil de siguranță.

1.

Toate navele de navigație interioară

1.1.

Cu întârzierea flăcării (așa cum este definit la art. 1.01, alin. 6.5)

1.1.1.

Produsele care au fost supuse unei încercări continue în conformitate cu Codul FTP, Anexa 1, Partea 5, sunt considerate a fi conforme cu ES-TRIN (Art. 19.11, alin. 1, lit. c)).

1.1.2.

Produsele care au fost supuse unor încercări continue în conformitate cu standardul european EN 13501-1:2018 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificarea B (sau mai mare) este considerată acceptabilă.

Clasificarea C (sau mai mică) nu este considerată acceptabilă.

1.1.3.

Produsele care au fost supuse unor încercări continue în conformitate cu standardul european EN 45545-2:2023 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificările HL2 sau HL3 sunt considerate echivalente pentru cerința R1.

Clasificarea HL3 (acoperirea podelei) este considerată echivalentă pentru cerința R10.

1.2.

Fum sau gaze toxice în cantități periculoase

1.2.1.

Produsele care au fost supuse unei încercări continue în conformitate cu Codul FTP, Anexa 1, Partea 2, Apendicele 1, sunt acceptate în conformitate cu ES-TRIN (Art. 19.11, alin. 6).

1.2.2.

Produsele care au fost supuse unor încercări continue în conformitate cu standardul european EN 13501-1:2018 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificarea s1 poate fi aplicată pentru pardoseli.

Clasificarea s2 poate fi aplicată pe orice suprafață interioară (altele decât acoperirile de podea).

Clasificarea s3 nu este acceptabilă.

1.2.3.

Produsele care au fost supuse unor încercări continue în conformitate cu standardul european EN 45545-2:2023 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificările HL2 sau HL3 pentru cerința R1 sunt considerate acceptabile sau echivalente

Clasificarea HL3 (acoperirea podelei) pentru cerința R10 este considerată echivalentă.

1.3.

Materiale incombustibile (astfel cum sunt definite la art. 1.01, alin. 6.4)

1.3.1.

Produsele care au fost supuse încercării continue în conformitate cu Codul FTP, Anexa 1, Partea 1, sunt considerate a fi conforme cu ES-TRIN.

1.3.2.

Produsele care au fost supuse unor încercări continue în conformitate cu standardul european EN 13501-1:2018 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificarea A1 poate fi aplicată pentru materialele incombustibile.

Clasificarea A2 poate fi descrisă ca "combustibilitate limitată" și nu poate fi aplicată ca material incombustibil.

Clasificările B, C, D, E, F pot fi descrise ca "combustibile" și nu pot fi aplicate ca material incombustibil.

1.3.3.

Produsele enumerate în Decizia Comisiei Europene 96/603/CE (așa cum a fost modificată) sunt considerate acceptabile fără încercări suplimentare.

1.4.

Picături

1.4.1.

Materialele utilizate pentru acoperirea pereților etanși, a pereților și a tavanelor și pentru acoperirea punții nu trebuie să producă picături de flăcări în timpul încercării.

1.4.2.

Produsele care au fost supuse încercării continue în conformitate cu Codul FTP, Anexa 1, Partea 5, sunt considerate a fi conforme cu ES-TRIN.

1.4.3.

Produsele care au fost supuse încercării continue în conformitate cu standardul european EN 13501-1:2018 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificarea d0 este necesară pentru toate materialele de protecție împotriva incendiilor.

Clasificările d1 și d2 nu sunt acceptabile.

1.4.4.

Produsele care au fost supuse încercării continue în conformitate cu standardul european EN 45545-2:2023 pot fi acceptate în funcție de clasificarea și utilizarea lor.

Clasificările HL2 sau HL3 pentru cerința R1 sunt considerate acceptabile.

2.

Nave de pasageri

2.1.

Navele de pasageri trebuie să respecte art. 19.11 în ceea ce privește protecția împotriva focului.

2.2.

Produsele care au fost încercate în conformitate cu Codul FTP, Anexa 1, Partea 3, sunt considerate a fi conforme cu ES-TRIN.

2.3.

Materialele care au fost supuse încercării continue de către un institut de încercare acreditat în conformitate cu standardele europene EN 13501-2:2023 și EN 13501-3:2009 pot fi utilizate la bord pe baza următoarelor corelări.

Code FTP

EN 13501-2 : 2023 și EN 13501-3 : 2009

B0

E30

B15

Combinarea E30 și I15

A0

E60

A30

Combinarea E60 și I30

A60

Combinarea E60 și I60 (însemnând EI60)

Nota 1: Integritatea E este capacitatea materialului de a rezista la expunerea la foc doar dintr-o parte, fără transmiterea focului către partea neexpusă, rezultat din trecerea flăcărilor sau a gazelor fierbinți. Clasificarea pentru integritate (E) este acceptabilă conform tabelului de mai sus. Tipul A menține integritatea timp de 1 oră, pe această bază se acceptă utilizarea "clasificării" E60 (adică 60 de minute). Tipul B menține integritatea timp de 30 de minute, pe această bază se acceptă utilizarea "clasificării" E30 (adică 30 de minute).

Nota 2: Izolația termică I este capacitatea materialului de a rezista la expunerea la foc doar pe o parte, fără transmiterea focului rezultat din transferul semnificativ de căldură de la partea expusă la partea neexpusă. Clasificarea pentru izolație (I) este echivalentă cu perioada specificată în care temperaturile cerute rămân în conformitate cu criteriile (a se vedea art. 19.11, alin. 2, lit. b) și lit. c)).

Nota 3: Tabelul de mai sus indică clasificarea minimă cerută de standardul european seria EN 13501. O combinație de clasificare superioară E și I este, de asemenea, acceptabilă.

84.

ESI-III-12 este adăugat după ESI-III-11 după cum urmează:

ESI-III-12 DISPUNEREA REZERVOARELOR DE METANOL

(Anexa 8, 2.2.3 la 2.2.6)

1.

Ilustrarea dispunerilor tipice a rezervoarelor conform Anexei 8, 2.2.3 și 2.2.4 din ES-TRIN. Alte configurații sunt posibile.

2.

Ilustrarea dispunerilor tipice a rezervoarelor conform Anexei 8, 2.2.5 și 2.2.6 din ES-TRIN. Alte configurații sunt posibile.

-----