Decizia nr. 523/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) și ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 80/2013 26 iunie 2013 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Oana Duță
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 9 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 38.375/3/2019/a2 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.711D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere, în mod esențial, accesului liber la justiție. Obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este prevăzută de lege, iar limitarea căilor de atac se justifică prin lipsa de complexitate a demersului judiciar. Totodată, apreciază că instituirea obligației de timbrare a cererii de recuzare are caracterul unei măsuri apte să descurajeze utilizarea abuzivă a acestui incident procedural în scopul tergiversării soluționării cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 21 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 38.375/3/2019/a2, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulate în cadrul unei cereri de recuzare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prin instituirea unei singure căi de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru - cererea de reexaminare fiind soluționată de aceeași instanță - legiuitorul restrânge dreptul la un recurs efectiv, contrar
art. 129 din Constituție
și
art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Limitarea posibilităților de control asupra legalității taxării poate conduce la anularea cererii sau a unor capete de cerere ca netimbrate, ceea ce afectează dreptul la un proces echitabil, consacrat de
art. 21 din Constituție
și
art. 6 din Convenție .
6.
Totodată, autorul susține că stabilirea unei taxe judiciare de timbru de 100 lei pentru cererile de recuzare este disproporționată și excesivă. În cursul procesului, justițiabilul se poate confrunta cu numeroase situații care reclamă formularea unor cereri de recuzare, astfel încât cuantumul total al taxelor judiciare de timbru devine împovărător și descurajează exercitarea acestui drept procesual. În acest fel, accesul liber la justiție este îngrădit, contrar
art. 21 din Constituție
și
art. 6 din Convenție , reglementare echivalând cu o supraimpozitare a unei cereri incidentale, fiind chiar mai oneroasă decât taxa datorată pentru anumite cereri principale de valoare mai mare.
7.
Autorul compară cuantumul taxei judiciare de timbru cu pragurile prevăzute de legislația privind ajutorul public judiciar, arătând că, potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, beneficiază de sprijin doar persoanele cu venituri foarte reduse, sub nivelul de 300 lei/lună pe membru de familie. Prin urmare, taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recuzare este disproporționată în raport cu realitățile economice, ceea ce echivalează cu o limitare indirectă a accesului liber la justiție. În susținerea acestei idei, autorul invocă și dispozițiile
art. 56 din Constituție
privind obligația cetățenilor de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice, coroborate cu prevederile constituționale ale
art. 47
și
57 , subliniind că sarcinile fiscale trebuie să fie proporționale și rezonabile. Or, instituirea unei taxe judiciare de timbru fixe de 100 lei/judecător, fără raportare la situația economică a justițiabilului, este, în opinia autorului, excesivă și neconstituțională.
8.
În plus, autorul consideră că reglementarea este discriminatorie, întrucât autoritățile publice beneficiază de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, în timp ce particularii sunt obligați să suporte aceste costuri. O asemenea diferență de tratament contravine principiului egalității în drepturi prevăzut de
art. 16 din Constituție
și
art. 14 din Convenție .
9.
În concluzie, autorul excepției susține că prevederile criticate afectează actul de justiție, constituind o barieră nejustificată în calea exercitării drepturilor procesuale ale justițiabililor, și, în consecință, sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate.
10.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile
art. 9 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
nu aduc atingere accesului liber la justiție, întrucât acest drept nu echivalează cu gratuitatea serviciului public al justiției. În jurisprudența sa, prin
deciziile nr. 87 din 20 ianuarie 2009 ,
nr. 808 din 19 mai 2009
și
nr. 358 din 24 septembrie 2013 , Curtea a statuat că regula este cea a timbrării acțiunilor, scutirile având caracter de excepție, expres prevăzute de lege. Obligația de plată a taxelor judiciare, precum și excepțiile instituite de lege se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații similare, neexistând discriminări contrare
art. 16 din Constituție . Referitor la cuantumul taxei pentru cererea de recuzare, Guvernul susține că stabilirea acestuia în funcție de numărul participanților vizați este justificată de necesitatea descurajării cererilor abuzive și a asigurării celerității procesului, iar în ceea ce privește dispozițiile
art. 39 alin. (1) , acestea instituie o normă procedurală menită să garanteze soluționarea rapidă a cererii de reexaminare, soluția legislativă criticată realizând un just echilibru între interesele individuale ale părților și buna administrare a justiției, în acord cu principiul proporționalității.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 9 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:
–
Articolul 9
lit. a):
Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:
a)
cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;
–
Articolul 39
alin. (1):
„Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.“
16.
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 1
privind statul român, ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale
art. 21
referitor la accesul liber la justiție, ale
art. 124
privind înfăptuirea justiției și ale
art. 129
referitor la folosirea căilor de atac, astfel cum acestea se interpretează, potrivit
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 6 paragraful 1
privind dreptul la un proces echitabil și
art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv din
Convenție .
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, statuând, în mod constant, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție, consacrat de
art. 21 din Constituție , nu echivalează cu gratuitatea serviciului public al justiției.
18.
Astfel, prin
Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, și
Decizia nr. 808 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Curtea a statuat că instituirea unor taxe judiciare de timbru reprezintă expresia obligației constituționale prevăzute de
art. 56 alin. (1) , potrivit căreia cetățenii au îndatorirea să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, iar accesul la justiție nu presupune ca toate cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție să fie suportate exclusiv de stat. Prin urmare, este legitim ca persoanele care se adresează instanțelor să contribuie, în mod proporțional și rezonabil, la susținerea acestui serviciu public.
19.
Referitor la critica privind cuantumul taxei judiciare de timbru pentru cererea de recuzare, Curtea a observat că legiuitorul este liber să stabilească atât nivelul taxelor, cât și eventualele excepții sau scutiri, cu respectarea principiului proporționalității și a exigențelor constituționale. În acest sens, prin
Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, paragraful 19, și
Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, paragraful 25, Curtea a reținut că stabilirea unei taxe pentru cererea de recuzare are ca finalitate descurajarea exercitării abuzive a acestui drept procesual, susceptibilă de a tergiversa soluționarea cauzei, și asigurarea desfășurării procesului într-un termen rezonabil. Totodată, prin
Decizia nr. 479 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018, paragraful 18, Curtea a arătat că obligația de plată a taxei judiciare de timbru se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în situații similare, astfel încât nu poate fi reținută o discriminare contrară
art. 16 din Constituție .
20.
În ceea ce privește critica adusă
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , Curtea a constatat că reglementarea procedurii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru constituie un incident procedural, prealabil soluționării fondului, menit să asigure celeritatea procesului și să evite tergiversarea acestuia prin exercitarea unor căi de atac suplimentare. În acest sens, prin paragraful 13 al
Deciziei nr. 696 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, prin paragraful 13 al
Deciziei nr. 682 din 15 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 aprilie 2023, precum și prin paragrafele 18 și 19 ale
Deciziei nr. 182 din 4 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată este una proporțională, care urmărește realizarea unui just echilibru între interesele individuale ale părților și cele ce țin de buna administrare a justiției. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere dreptului de acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, iar diferențele de tratament juridic invocate de autorul excepției nu se circumscriu noțiunii de discriminare interzisă de
art. 16 din Constituție
și
art. 14 din Convenție .
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
22.
În final, cu privire la celelalte susțineri ale autorului excepției, Curtea reține că acestea se reduc la simple aprecieri personale și formulări cu caracter retoric, prin care se exprimă un dezacord subiectiv față de soluția legislativă criticată, fără a se contura o veritabilă critică de constituționalitate.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 38.375/3/2019/a2 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 9 lit. a)
și ale
art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Oana Duță
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.