Decizia nr. 767/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Cristina Vida

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , excepție ridicată de Andrei Arslanov în Dosarul nr. 21.896/3/2019* al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.062D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.953D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991 , excepție ridicată de Igor Chițac în Dosarul nr. 673/3/2021 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.953D/2021 la Dosarul nr. 1.062D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, susținând că legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă de acte sau fapte opuse bunei comportări. Se arată că semnificația „bunei comportări“ pornește de la accepțiunea uzuală a noțiunii, fiind apreciată, de la caz la caz, de către autoritățile competente, fără a putea fi vorba despre stabilirea unei discriminări prin această noțiune. Se reține că există o distincție clară între modul practic de aplicare și noțiunea în sine.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.896/3/2019*, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 .

8.

Prin Încheierea din 10 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 673/3/2021, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991 .

9.

Excepția a fost ridicată de Andrei Arslanov și, respectiv, de Igor Chițac într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recurs împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de autor prin care s-a solicitat anularea ordinului Autorității Naționale pentru Cetățenie de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române, întemeiat pe textul criticat, respectiv într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a ordinului Autorității Naționale pentru Cetățenie de respingere a solicitării de redobândire a cetățeniei române, întemeiat tot pe textul criticat, și obligarea președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie la emiterea unui ordin de redobândire a cetățeniei române.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că sintagma „solicitantul este cunoscut cu o bună comportare“ nu satisface cerințele de claritate și nu oferă o garanție împotriva atingerilor arbitrare aduse puterii publice, textul de lege criticat neidentificând acțiunile sau inacțiunile ce se califică drept fiind opuse unei bune comportări.

11.

Se apreciază că norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă și să permită destinatarului ei să înțeleagă sensul acesteia și să adopte o conduită conformă. Sintagma anterior menționată, reglementată fără circumstanțiere, este lăsată la aprecierea unor funcționari din cadrul unei autorități și a magistraților care judecă contestațiile și care o interpretează de la caz la caz. Spre exemplu, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a respins cereri de dobândire/redobândire a cetățeniei române pentru diverse cauze, fără a ține cont de anumite principii legale sau morale, ceea ce în opinia autorilor creează imprevizibilitate (spre exemplu, a respins cereri din cauza unor condamnări petrecute cu 20 de ani în urmă, chiar dacă între timp a intervenit reabilitarea; condamnări pentru vătămare corporală din culpă sau cu intenție; condamnări în străinătate, dar nerecunoscute de România), precum și fără a ține cont de solicitările de redobândire a cetățeniei, acestea trebuind să treacă prin aceleași filtre legale.

12.

Se arată că sintagma „nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român“ nu este suficient de clară și previzibilă.

13.

Se apreciază că interpretările neunitare ale sintagmei criticate pot fi contrare principiului constituțional al egalității în drepturi, creând o discriminare în sensul

art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

14.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt menționate jurisprudența Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor constituționale pretins a fi încălcate, precum și prevederile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

15.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

16.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal arată că textele criticate sunt în acord cu prevederile constituționale menționate de către autorul excepției de neconstituționalitate.

17.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18.

Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legea impune drept condiție pentru acordarea la cerere a cetățeniei române cerința bunei comportări a solicitantului. Se apreciază că, întrucât legiuitorul nu a conferit un sens autonom conceptului de „bună comportare“, semnificația acestuia este cea uzuală, respectiv un comportament conform cu normele morale și legale, apreciat la standardele statului a cărui cetățenie intenționează să o dobândească solicitantul. Legiuitorul nu putea să prevadă o listă exhaustivă cu acte sau fapte opuse bunei comportări, aceste elemente ținând de comportamentul individual al solicitanților, care diferă de la caz la caz, motiv pentru care formularea textului de lege nu poate prezenta o precizie absolută. Se menționează că legiuitorul nu a cuantificat gravitatea condamnării și nu a stabilit infracțiunile a căror săvârșire îl fac pe solicitant nedemn de a fi cetățean român, revenind autorității competente să aprecieze în concret relevanța condamnărilor penale anterioare ale solicitantului în ceea ce privește decizia de acordare a cetățeniei.

19.

Se arată că prevederile criticate sunt pe deplin compatibile cu normele și standardele internaționale în materie. Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Sunt menționate legi similare din Regatul Unit și din Irlanda, care pentru naturalizarea unei persoane impun condiția ca aceasta să aibă un bun caracter.

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 21/1991

au fost modificate prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 14/2025

pentru modificarea și completarea

Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 12 martie 2025, păstrându-se soluția legislativă criticată. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: „(1) Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții: [...] e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român;“.

23.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, și în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi. Totodată, din perspectiva

art. 148 alin. (2) din Constituție , sunt invocate și exigențele

art. 21 referitor la interzicerea discriminării din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , care consacră două dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetățean

străin sau un apatrid pentru a i se acorda, la cerere, cetățenia română.

25.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , Curtea observă că autorii excepției invocă lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmelor „bună comportare“ și „nedemn de a fi cetățean român“ din

Legea cetățeniei române nr. 21/1991 .

26.

Cu privire la aceste critici, Curtea reține că prin

Decizia nr. 236 din 3 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 3 august 2022, paragraful 18, a apreciat că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.

27.

Aplicând aceste considerente la textul criticat, Curtea constată că sintagma „bună comportare“ este parte a soluției legislative care stabilește un standard de apreciere a întrunirii condițiilor cumulative pentru acordarea sau redobândirea cetățeniei. Curtea apreciază că acest standard este firesc să îi profite statului, și nu solicitantului, deoarece acordarea cetățeniei reprezintă o chestiune de drept național, fiind un atribut fundamental și exclusiv al statului, un act de suveranitate al acestuia (a se vedea

Decizia nr. 103 din 7 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 20 iunie 2024, paragrafele 14 și 15, și

Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 6 martie 2025, paragraful 82).

28.

În ceea ce privește critica referitoare la previzibilitatea normei introduse prin sintagma „bună comportare“, Curtea apreciază că

Legea nr. 21/1991

se concentrează exclusiv asupra comportamentului solicitantului, din perspectiva faptelor, atitudinilor, manifestărilor și acțiunilor sale, pentru a stabili dacă acesta a avut o purtare conformă normelor de conviețuire socială și valorilor fundamentale ale societății.

29.

În ceea ce privește împrejurarea în care dispozițiile legale criticate nu precizează expres care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire solicitantul este nedemn de cetățenia română, Curtea reține că realizarea de către legiuitor a unui inventar al tuturor activităților ce ar putea atrage „nedemnitatea de a fi cetățean român“, precum și al criteriilor sau metodelor de cuantificare a acestora este, practic, imposibilă. Curtea observă că prin

Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024 , precitată, paragraful 64, a reținut că redactarea normelor în materia cetățeniei, deși realizată, uneori, în termeni generali, nu echivalează cu ambiguitatea ori lipsa de previzibilitate a reglementării, întrucât principiul generalității legii nu este sinonim cu lipsa de claritate și previzibilitate a reglementării. De altfel, din cauza caracterului general al prevederilor în materie de cetățenie, menite să evidențieze marja largă de apreciere a statului în procesul de acordare a cetățeniei, nivelul de precizie cerut acestora poate fi mai mic decât în cazul altor acte normative.

30.

Chestiunea marjei de discreție a statului în stabilirea condițiilor pe care le impune solicitanților în vederea obținerii cetățeniei române este unanim recunoscută în instrumentele internaționale, precum și la nivel jurisprudențial. Astfel, potrivit

art. 3 pct. 1 din Convenția europeană asupra cetățeniei , adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, intrată în vigoare la 1 martie 2000 și ratificată de România prin

Legea nr. 396/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, se recunoaște că statele sunt libere să stabilească, conform propriilor viziuni, condițiile ce trebuie îndeplinite de cetățenii străini și de apatrizi pentru a li se acorda cetățenia, precum și să determine prin legislația proprie care sunt resortisanții săi.

31.

De asemenea, prin

Decizia nr. 103 din 7 martie 2024 , precitată, paragrafele 16 și 17, Curtea Constituțională a reținut că și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că definirea condițiilor de dobândire și de pierdere a cetățeniei intră, în conformitate cu dreptul internațional, în competența fiecărui stat membru. Instanța constituțională observă, totodată, că este legitim ca un stat membru să dorească să protejeze raportul special de solidaritate și de loialitate dintre el însuși și resortisanții săi, precum și reciprocitatea drepturilor și a obligațiilor care constituie fundamentul legăturii cetățeniei (a se vedea Hotărârea din 18 ianuarie 2022, pronunțată în Cauza C118/20, Wiener Landesregierung, paragraful 52, și Hotărârea din 5 septembrie 2023, pronunțată în Cauza C-689/21, X., paragraful 31).

32.

De altfel, Curtea observă că nicio dispoziție constituțională sau legală nu garantează dreptul la acordarea/dobândirea cetățeniei române, fiind reglementată, în acest sens, doar o vocație legală, întrucât dispozițiile

Legii nr. 21/1991

nu conferă cetățenilor străini sau persoanelor fără cetățenie un drept la dobândirea cetățeniei române prin acordare la cerere ( Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024 , precitată, paragraful 80).

33.

Astfel, acordarea cetățeniei, ca prerogativă de putere publică, revine Autorității Naționale pentru Cetățenie, aflată în subordinea Ministerului Justiției, care trebuie să acționeze, în condițiile legii, în procesul de soluționare a cererilor de cetățenie, cu respectarea unor garanții împotriva arbitrarului.

34.

Prima garanție procedurală este stabilită în

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 21/1991

și prevede că aprobarea cererilor de acordare a cetățeniei române se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetățenie [ art. 14 alin. (1)

și

(4) din Legea nr. 21/1991 ]. Aceasta verifică îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetățeniei române și consemnează cele constatate într-un raport motivat. În acest scop, poate solicita relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 8 alin. (1) lit. b)

și

e)

și poate dispune citarea persoanelor a căror audiere o consideră necesară pentru obținerea de informații utile în vederea soluționării cererii. Totodată, poate cere solicitantului completarea dosarului, în termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării acesteia. În cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei, acesta fiind comunicat, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

35.

A doua garanție procedurală rezidă în reglementarea etapei jurisidicționale, care poate fi inițiată după parcurgerea procedurii administrative, când solicitanții cu privire la care s-a emis un ordin prin care președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a respins cererea de acordare a cetățeniei se pot adresa instanței judecătorești. În cadrul acestei etape jurisdicționale, ordinul de respingere a cererii de acordare a cetățeniei române poate fi contestat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, iar hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

36.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că nu toate instrumentele legale necesare sunt la dispoziția Comisiei pentru cetățenie pentru a stabili adevărul în legătură cu faptele și împrejurările cauzelor, această responsabilitate revenind, în mod firesc, organelor judiciare. Curtea a reținut că în situația în care din cuprinsul documentelor aflate la dosarul cauzelor Comisia pentru cetățenie desprinde îndoieli legitime, atunci Autoritatea Națională pentru Cetățenie va respinge cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei ( Decizia nr. 558 din 29 octombrie 2024 , precitată, paragraful 84). Prin urmare, Curtea apreciază că sintagmele criticate au un caracter general și flexibil, tocmai pentru a acoperi orice formă de conduită care reflectă o purtare inadecvată în viața socială.

37.

Totodată, Curtea nu poate reține că prin sintagmele criticate legiuitorul a lăsat la îndemâna celor care aplică legea o interpretare arbitrară și discreționară, deoarece în jurisprudența constituțională s-a reținut că

Legea nr. 21/1991

instituie o serie de garanții procedurale, apte să asigure evitarea abuzului din partea autorității competente în materie (a se vedea

Decizia nr. 103 din 7 martie 2024 , precitată, paragrafele 19 și 20).

38.

Prin urmare, Curtea nu poate reține criticile formulate prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii, cu referire, în mod special, la prevederile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, deoarece dispozițiile criticate au o formulare clară și previzibilă, inclusiv pentru persoanele care nu dispun de pregătire juridică, textul de lege dedus controlului de constituționalitate nu încalcă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii impuse de prevederile constituționale care consacră principiul legalității. Din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

39.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor

art. 16 din Constituție , Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate nu formulează critici concrete prin care să motiveze pretinsa contrarietate a dispozițiilor deduse controlului cu

art. 16 din Constituție

și care să se circumscrie principiului egalității în drepturi, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența constituțională. Aceștia deduc pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate din perspectiva interpretării și aplicării în practică a acestora de către autoritățile cu atribuții în materia

Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , iar anumite aspecte reliefate de autori țin mai mult de interpretarea și aplicarea legii în concret de instanțele de control judiciar.

40.

Totodată, Curtea reține că prevederile

art. 21 privind interzicerea discriminării din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

nu au incidență în cauză (a se vedea și

Decizia nr. 708 din 5 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2020, paragraful 20).

41.

Prin urmare, Curtea constată că, pentru toate aceste considerente, prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5) , nefiind încălcat, în consecință, nici principiul statului de drept, consacrat în

art. 1 alin. (3) din Constituție .

42.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Arslanov în Dosarul nr. 21.896/3/2019* al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Igor Chițac în Dosarul nr. 673/3/2021 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.