Decizia nr. 568/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Mirela Alina Constantinescu în Dosarul nr. 1.682/300/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.376D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.674D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă în Dosarul nr. 31.653/301/2019.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.674D/2020 la Dosarul nr. 1.376D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că, în cauză, se pune problema dacă atestarea de către avocat a datei este echivalentă cu darea de dată certă înscrisului atestat, astfel cum prevedea

Legea nr. 51/1995

anterior instituirii registrului electronic al actelor întocmite de avocați. Face referire la paragrafele 100 și 101 din

Decizia nr. 70 din 9 noiembrie 2020

referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind punerea în funcțiune a Registrului național al actelor atestate de avocat, prevăzut de

art. 3 alin. (3) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a observat că atât în literatura juridică de specialitate, cât și în jurisprudență există argumente în sensul că este vorba despre o dată certă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin încheierile din 22 noiembrie 2018 și 28 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 1.682/300/2018 și, respectiv, nr. 31.653/301/2019, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

8.

Excepția a fost ridicată de Mirela Alina Constantinescu, respectiv de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, din oficiu, în cauze referitoare la executarea obligațiilor înscrise în contracte de împrumut atestat de avocat.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că avocatul dă dată certă înscrisurilor, arătându-se că această activitate revine exclusiv notarilor publici, potrivit

art. 12 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 . Se precizează că

art. 92 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat , aprobat prin

Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011

prevede că un act juridic semnat în fața avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identității părților, a consimțământului și a datei actului, poate fi prezentat notarului spre autentificare. Totodată,

Legea nr. 51/1995

prevede o singură situație în care un înscris redactat de avocat dobândește dată certă, respectiv situația înregistrării contractului de asistență juridică în registrul oficial de evidență [ art. 28 alin. (1) ], dispoziție care se coroborează cu singura situație prevăzută de legiuitor când un act redactat de avocat este titlu executoriu, respectiv contractul de asistență juridică a cărui calitate de titlu executoriu este stabilită prin lege, în mod expres și direct [ art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 ]. Se susține că, din interpretarea literală, dar și din cea gramaticală și din cea sistematică, rezultă că avocatul, în activitatea sa, nu dă dată certă înscrisurilor. Se arată că, în condițiile în care nici

Legea nr. 51/1995 , nici Statutul profesiei de avocat nu definesc noțiunile reglementate de textul de lege criticat și nu stabilesc modul de aplicare a acestora, intervine arbitrarul, aspect inadmisibil față de exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție .

10.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în măsura în care se interpretează în sensul că avocatul dă dată certă înscrisurilor, prevederile criticate fiind contrare

art. 1 alin. (5) din Constituție , care consacră principiul supremației legii și prin aceasta principiul securității juridice. Arată că, în baza

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 , avocații puteau atesta data înscrisurilor, dar între atestarea datei unui înscris și conferirea de dată certă nu există identitate. Atestarea actului de către avocat sub aspectul conținutului său, al identității părților și al datei actului se face doar pentru a putea fi prezentat actul notarului public pentru autentificare. În schimb, data certă marchează momentul de la care existența înscrisului nu mai poate fi contestată de către terți, iar data certă a înscrisului este față de terți cea considerată adevărată. Precizează că instanța de fond a apreciat, în cauza de față, că activitatea avocatului se realizează prin atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare și a tras concluzia că avocatul poate conferi dată certă înscrisurilor sub semnătură privată. Având în vedere cele două interpretări diametral opuse ale aceleiași norme juridice, în măsura în care textul criticat se interpretează în sensul că avocatul dă dată certă înscrisurilor sub semnătură privată, sunt evidente neclaritatea normei, imprecizia redactării și inconsecvența legiuitorului în folosirea limbajului normativ.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, având următoarea redactare: „(1) Activitatea avocatului se realizează prin: (…) c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare; (...).“

15.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta privitoare la certitudinea și securitatea raporturilor juridice,

art. 21 alin. (3)

care consacră dreptul la un proces echitabil și

art. 24

- Dreptul la apărare.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din analiza motivărilor formulate de autorii acesteia, rezultă că se critică, în esență, absența unei reglementări care să clarifice dacă prin atestarea datei actelor care sunt prezentate spre autentificare avocatul dă dată certă înscrisurilor, în sensul

art. 287 din Codul de procedură civilă , text care enumeră modalitățile în care data înscrisurilor sub semnătură privată devine certă, adică opozabilă altor persoane decât cele care le-au întocmit. Se face, de asemenea, referire la prevederile

Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, arătându-se că acestea prevăd în mod explicit o astfel de atribuție în competența notarilor publici, care sunt învestiți prin lege cu autoritate statală, iar

Legea nr. 51/1995

prevede o singură situație în care un înscris redactat de avocat dobândește dată certă, respectiv situația înregistrării contractului de asistență juridică în registrul oficial de evidență [ art. 28 alin. (1) ], dispoziție care se coroborează cu singura situație prevăzută de legiuitor când un act redactat de avocat este titlu executoriu, respectiv contractul de asistență juridică, a cărui calitate de titlu executoriu este stabilită prin lege, în mod expres și direct [ art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 ].

17.

Față de existența acestui cadru normativ, Curtea apreciază că problema ridicată de autorii excepției ține de interpretarea legii și de aplicarea sa în situații concrete, iar nu de constituționalitatea acesteia.

18.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, întrucât aceste operațiuni nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional.

19.

Curtea a mai arătat că, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform

art. 126 alin. (1) din Constituție , iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituționalitate în interpretarea dată de instanțele judecătorești, aceasta trebuie să fie una general acceptată - putându-se realiza fie prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă - sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătorești (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016,

Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016,

Decizia nr. 606 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2023, sau

Decizia nr. 807 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020).

20.

Or, raportat la cauza de față cu privire la caracterul de dată certă al datei înscrisurilor atestate de avocat în temeiul textului de lege criticat, a fost deja sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin

Decizia nr. 17 din 17 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea, apreciind că problema de drept semnalată nu este una reală, serioasă și veritabilă, deoarece nu vizează un text de lege cu posibilități multiple de interpretare (paragraful 69), și că, în realitate, este vorba despre relaționarea unor prevederi legale și realizarea unui raționament judiciar, prin aplicarea dispozițiilor legale în raport cu o anumită situație de fapt, neputând fi identificate texte de lege lacunare ori controversate, care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă (paragraful 68). Ca atare, problema ridicată, astfel cum s-a arătat la paragraful 17 din prezenta decizie, este o chestiune de interpretare și aplicare a legii.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Mirela Alina Constantinescu în Dosarul nr. 1.682/300/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 31.653/301/2019.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 noiembrie 2025.