Decizia nr. 738/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Mihaela Negulescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Elena Bușoi în Dosarul nr. 40.855/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.374D/2021.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Bogdan Palade, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Bogdan Palade, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că sunt încălcate prevederile constituționale ale

art. 16 , deoarece autoarea excepției a încheiat un contract care nu are un caracter speculativ. Consideră că obținerea unor despăgubiri scăzute încalcă principiul securității raporturilor juridice.

4.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că diferența de tratament juridic se întemeiază pe criteriul suportării directe a consecințelor exproprierii asupra imobilului. Cu totul altele sunt consecințele suferite de cesionarul de drepturi litigioase decât de către cel care a fost expropriat sau de către moștenitorul direct al acestuia. Referitor la aplicarea retroactivă a dispozițiilor legale criticate, precizează că situația juridică era în curs de constituire, în sensul că urma să se stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite. Prin urmare, apreciază că toate criticile susținute de autoarea excepției sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 40.855/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de către Elena Bușoi într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privitor la stabilirea existenței și întinderii dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține că dispozițiile criticate au efect retroactiv, întrucât se aplică cesiunilor încheiate anterior intrării în vigoare a legii, contractul de cesiune fiind încheiat în 2010 și dispoziția primarului general fiind emisă în 2013. Autoarea excepției precizează că prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt neconstituționale, fiind neclare și confuze, ceea ce ar duce la crearea unor situații diferite în raport cu actul prin care se stabilește dreptul la despăgubiri. Susține că textul creează discriminare între cesionari și titularii/moștenitorii legali, precum și între cesionari aflați în situații similare, dar sub reglementări diferite în timp, prin stabilirea unui procedeu diferențiat de compensare față de regula generală. De asemenea, consideră că se aduce atingere substanței dreptului de proprietate, prin plafonarea semnificativă a despăgubirilor, ceea ce echivalează cu o diminuare nejustificată a patrimoniului cesionarului.

7.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată în nicio privință. Arată că prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

au fost adoptate de legiuitor pentru punerea în aplicare a recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului formulate prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții contra României, fără a retroactiva în dauna vreunui drept dobândit și fără a încălca principiul egalității în fața legii. Astfel, dispoziția cu propuneri de măsuri reparatorii emisă de primar, deținută de autoarea excepției, urmărește să producă efecte numai pentru viitor, după intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, modificarea intervenind exclusiv asupra modului de calcul al despăgubirilor.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența constantă a Curții Constituționale ( deciziile nr. 197 din 3 aprilie 2014 ,

nr. 176 din 29 martie 2016 ,

nr. 87 din 27 februarie 2018 ,

nr. 172 din 26 martie 2019 ,

nr. 440 din 23 iunie 2020 ). S-a reținut că despăgubirea integrală este rezervată doar titularilor originari și moștenitorilor acestora. Cesionarii se află într-o situație juridică diferită, întrucât au dobândit drepturile printr-un act cu titlu oneros. Măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele utilizate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale apărătorului prezent, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform

art. 21 alin. (6 ).“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii,

art. 16

- Egalitatea în drepturi și

art. 44

- Dreptul de proprietate privată. Totodată, în temeiul

art. 20 alin. (1)

și, după caz,

art. 148 alin. (2) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 17 privind dreptul de proprietate din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind pronunțate numeroase decizii, între care

Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014,

Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015,

Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016,

Decizia nr. 46 din 26 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 4 mai 2021, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

15.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt conforme Constituției, întrucât diferența de tratament juridic dintre titularii originari și cesionarii de drepturi este justificată obiectiv și rezonabil.

16.

Curtea a observat că nu se poate reține încălcarea prin prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

a principiului neretroactivității legii civile, întrucât dispozițiile legale criticate nu produc efecte asupra situațiilor juridice epuizate, ci se aplică numai cauzelor nesoluționate la data intrării lor în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. Prin

Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016 , precitată, paragraful 23, Curtea a statuat că singura derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis, prin

art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013 , este reprezentată de situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății. Dispozițiile

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

stabilesc că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condițiile

art. 24 alin. (2)

din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, criticate în prezenta cauză, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.

17.

Cu privire la pretinsa discriminare invocată de autorul excepției, Curtea a arătat că cesionarii se află într-o situație diferită față de titularii originari și de moștenitorii acestora, aceștia din urmă fiind victimele directe ale preluărilor abuzive, ceea ce justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor. Prin

Decizia nr. 46 din 26 ianuarie 2021 , precitată, paragraful 19, Curtea a statuat că, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

raportată la

art. 16 din Constituție , aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. De asemenea, prin

Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015 , precitată, paragraful 19, Curtea a reținut că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Constituție

sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, față de obiectul de reglementare al

Legii nr. 165/2013 , opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta deoarece legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând să obțină atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

18.

Totodată, Curtea a constatat că limitarea compensațiilor nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci constituie o măsură de politică legislativă aflată în marja de apreciere a statului. În

Decizia nr. 46 din 26 ianuarie 2021 , paragraful 25, se specifică faptul că cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire nu se bucură de un bun în sensul

Convenției , astfel încât, corelativ, nu pot invoca încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de

art. 44 din Constituție . De asemenea, prin

Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014 , precitată, paragraful 27, Curtea a apreciat că această critică este neîntemeiată. Așa cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în acord cu dispozițiile

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiția ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporțională cu valoarea bunului. Totodată, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenție

nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală (a se vedea, în acest sens, hotărârile din 21 februarie 1986 și din 8 iulie 1986, pronunțate în cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, și, respectiv, Lithgow și alții împotriva Regatului Unit).

19.

Prin urmare, împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

20.

Așadar, Curtea a constatat că argumentele autoarei excepției referitoare la retroactivitatea legii și diminuarea despăgubirilor nu sunt întemeiate. Dispozițiile

art. 24 alin. (2)

se aplică uniform tuturor cesionarilor de drepturi și nu intervin asupra efectelor juridice deja produse ale cesiunilor încheiate anterior, ci doar stabilesc criteriile și condițiile de valorificare a acestora în procedura administrativă de acordare a măsurilor compensatorii.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către Elena Bușoi în Dosarul nr. 40.855/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025.