Decizia nr. 183/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrului de sindicat Marius Andrei Chirilă, în Dosarul nr. 3.193/99/2022 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.801D/2022.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 848D/2023 și nr. 1.848D/2023, având un obiect similar, excepții ridicate de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrului de sindicat Radu Tofan, în Dosarul nr. 3.192/99/2022 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Laurențiu Florea în Dosarul nr. 9.439/3/2023 al Tribunalului București - Secția a IIa contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

6.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 848D/2023 și nr. 1.848D/2023 la Dosarul nr. 2.801D/2022, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției, având în vedere

deciziile Curții Constituționale nr. 318 din 21 mai 2019

și

nr. 294 din 17 mai 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin Sentința civilă nr. 878 din 17 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.193/99/2022, și prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.192/99/2022, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrilor de sindicat Marius Andrei Chirilă și Radu Tofan, în litigii având ca obiect acordarea drepturilor salariale și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.801D/2022 și nr. 848D/2023.

9.

Prin Sentința civilă nr. 3.893 din 29 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 9.439/3/2023, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (2)

și

(4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Florea într-un litigiu având ca obiect acordarea drepturilor salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.848D/2023.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că ordinul ordonatorului principal de credite la care se face referire în prevederile legale criticate are o putere juridică inferioară legii organice, act prin care, potrivit

art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, trebuie să se stabilească salariul lunar al polițistului. Autorii menționează că Ordinul Ministerului Afacerilor Interne (OMAI) nr. S/184 din 30 decembrie 2020 privind modificarea și completarea OMAI nr. S/7/2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, prin care s-a stabilit Metodologia privind stabilirea specialităților, criteriilor și standardelor de performanță pentru acordarea, retragerea, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional în Ministerul Afacerilor Interne, a fost clasificat ca secret. În aceste condiții, persoana îndreptățită să primească acest spor nu cunoaște regulile potrivit cărora se acordă acest drept, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și nici opozabil. Normele juridice având un astfel de obiect de reglementare trebuie să respecte cerințele de stabilitate și previzibilitate a legii. Însă dispozițiile de lege criticate nu îi permit polițistului să își adapteze comportamentul în mod corespunzător și nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale.

11.

Libertatea ordonatorului de credite de a stabili în mod concret cuantumul compensației în marja prevăzută de lege nu se poate raporta decât la criteriile stabilite de lege. În același sens, de altfel, a statuat Curtea Constituțională în

Decizia nr. 318 din 21 mai 2019

și

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , cu referire la dispoziții legale similare celor criticate de autorii excepției. Or, întrucât prevederile criticate acordă această prerogativă ordonatorului principal de credite, se încalcă principiul separației puterilor în stat, respectiv prerogativele puterii legislative sunt acordate puterii executive.

12.

Autorii susțin că nu se prevede termenul sau intervalul de timp în care se poate obține titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional în Ministerul Afacerilor Interne. Destinatarii acestui titlu au fost amăgiți o lungă perioadă cu acordarea acestuia, implicit cu posibilitatea obținerii unor sume bănești, acest titlu fiind obținut cu greu, doar după ce ordonatorul principal de credite a emis ordinul pentru acordarea acestui titlu prevăzut de lege.

13.

Mai arată că prevederile criticate, neaplicându-se întregului personal din sectorul bugetar, sunt discriminatorii, întrucât referirile la sfera lor de aplicare ratione temporis sunt neclare și lipsite de previzibilitate.

14.

Autorii fac referire la jurisprudența Curții Constituționale prin care au fost elaborate standardele constituționale de calitate a legii, de exemplu,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , apreciind că dispozițiile criticate nu stabilesc, de pildă, ordonatorul de credite vizat de textele legale, având în vedere că, în fapt, există mai mulți astfel de ordonatori.

15.

În continuare, susțin că, dacă se lasă la discreția ordonatorului principal de credite posibilitatea de reglementare a acordării, retrogradării sau retragerii acestui titlu cu valoare de drept salarial, titularii acestui drept sunt discriminați unii față de alții. În practică sunt situații identice în care unii beneficiază de acest titlu și alții nu. Pentru exemplificare, în cazul polițiștilor, aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu mai atrage retrogradarea din clasa obținută de specialist de clasă/domeniu funcțional în Ministerul Afacerilor Interne, iar în cazul polițiștilor de penitenciare, aplicarea unei sancțiuni disciplinare conduce la retrogradarea sau pierderea titlului.

16.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

17.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 28 alin. (2)

și

(4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul conținut: „(2) Titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obține/menține potrivit condițiilor, criteriilor și standardelor de performanță stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite. (...) (4) Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“

22.

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind separația puterilor în stat și obligativitatea respectării legilor, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 31

privind dreptul la informare și ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia consideră că, prin acordarea prerogativei către ordonatorul principal de credite de a stabili aspectele referitoare la titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional, denumit în continuare titlul de specialist [Titlul de specialist este acordat prin

art. 28 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit căruia „Pentru asigurarea condițiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu standardele de performanță profesională, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalului civil, li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional“], se încalcă standardele constituționale de calitate a legii. Din cauza faptului că aceste aspecte nu sunt tranșate chiar de către legiuitorul primar prin textul

Legii-cadru nr. 153/2017 , ci reglementarea lor este dată în competența ordonatorului principal de credite, polițistul nu are posibilitatea să își adapteze comportamentul în mod corespunzător și nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale.

24.

În sprijinul acestei critici autorii invocă

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor

art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , denumită în continuare

anexa nr. VI . Prevederile

art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI

aveau următorul cuprins: „Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Compensația avută în vedere de acest text este o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, denumită în continuare compensația, și este reglementată de

art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI

(potrivit acestor prevederi, „Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază.“).

25.

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, nu poate fi aplicată prin analogie în prezenta cauză, întrucât compensația și titlul de specialist sunt beneficii cu o natură juridică diferită. Pentru o bună înțelegere a motivelor pentru care analogia nu se susține sunt necesare următoarele considerații prealabile.

26.

Anexa nr. VI

reglementează salarizarea a 3 categorii de personal bugetar: (i) personalul militar, (ii) polițiștii și (iii) funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.

27.

Unul dintre beneficiile salariale reglementate în

capitolul II al anexei nr. VI

este prevăzut în

art. 14 alin. (1)

al acesteia - compensația. Formularea textului - beneficiază - nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește concluzia că însuși legiuitorul a stabilit că această compensație se acordă ca beneficiu salarial. Cu alte cuvinte, nicio altă autoritate, fie ea administrativă, în procesul de punere în aplicare a dispozițiilor legale, fie autoritatea judecătorească, în procesul de soluționare a eventualelor litigii ivite în procesul de implementare a acestora, nu ar putea să pună la îndoială existența legală a compensației. Cu toate acestea, potrivit

art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI , „Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite“.

28.

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , paragrafele 70-78 ( Decizia nr. 294 din 17 mai 2022

nu a făcut decât să „translateze în timp“, adică după data intrării în vigoare, la 1 iulie 2017, a

Legii-cadru nr. 153/2017 , neconstituționalitatea aceleiași soluții legislative în vigoare anterior, adică pe durata cât a fost aplicabilă vechea lege a salarizării, respectiv

Legea-cadru nr. 284/2010 ), a constatat neconstituționalitatea

art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI , în condițiile în care acesta acorda prerogativa configurării compensației de risc/pericol deosebit ordonatorului principal de credite. În esență, Curtea a considerat că acordarea acestei prerogative ordonatorului principal de credite este contrară standardelor constituționale de calitate a legii, deoarece categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei nu pot anticipa natura criteriilor și condițiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite și nici nu poate fi invocată o eventuală diferențiere în funcție de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite.

29.

Ținând cont de faptul că autorii prezentei excepții solicită aplicarea prin analogie a

Deciziei Curții Constituționale nr. 294 din 17 mai 2022

și în cauza lor, este necesar să se evalueze în ce măsură situația-premisă este îndeplinită, adică în ce măsură natura juridică a compensației este similară cu natura juridică a titlului de specialist. Formularea celor două texte din cuprinsul

anexei nr. VI

prin care se acordă compensația și, respectiv, titlul de specialist nu lasă loc niciunei îndoieli cu privire la intenția legiuitorului în ceea ce privește cele două beneficii. Astfel, cu referire la compensație, legiuitorul s-a exprimat prin forma verbului la modul indicativ - beneficiază - în vreme ce, cu referire la titlul de specialist, legiuitorul s-a exprimat prin forma verbului la modul condițional-optativ - poate acorda.

30.

Câtă vreme însăși intenția legiuitorului este neechivocă, nicio altă autoritate - autoritate administrativă (ordonatorul principal de credite), instanța judecătorească sau Curtea Constituțională - nu o poate înlătura, în exercitarea propriilor lor competențe. Cu referire expresă la Curtea Constituțională, instanța de control constituțional apreciază că o eventuală constatare a neconstituționalității soluției legislative criticate în cauza de față, similară cu constatarea neconstituționalității soluției legislative criticate în

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , așa cum solicită autorii, ar echivala cu o înfrângere a puterii Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare în România, potrivit

art. 61 alin. (1) din Constituție .

31.

Deoarece compensația a fost reglementată în mod neechivoc de către legiuitor ca un drept necondiționat de vreo intervenție a ordonatorului principal de credite, a fost legitimă intervenția Curții, în numele standardelor constituționale de calitate a legii, de a sancționa opțiunea aceluiași legiuitor de a lăsa putere discreționară autorității administrative în configurarea unui drept cu o natură legală indiscutabilă. În schimb, având în vedere că legiuitorul nu a configurat titlul de specialist ca un veritabil drept legislativ, ci, dimpotrivă, a cointeresat în mod direct autoritatea administrativă în configurarea acestuia, nu este legitimă intervenția jurisdicției constituționale în cenzurarea opțiunii legiuitorului de a-i acorda acestei autorități puterea de a-l implementa.

32.

Întrucât

Decizia nr. 294 din 17 mai 2022

nu se poate aplica prin analogie în prezenta cauză, având în vedere natura juridică distinctă a celor două beneficii, critica autorilor raportată la standardele constituționale de calitate a legii este neîntemeiată.

33.

Cu privire la pretinsa neclaritate a dispozițiilor criticate, este relevantă jurisprudența Curții, de exemplu

Decizia nr. 157 din 13 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 mai 2020, paragraful 66, prin care a statuat că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).

34.

Cu referire la pretinsa încălcare a

art. 16 alin. (1) din Constituție , Curtea observă că, în realitate, autorii pun în discuție modul în care prevederile criticate au fost sau pot fi aplicate și interpretate în concret și nu formulează critici referitoare la conținutul propriu-zis al acestora. Așa cum în mod constant a statuat Curtea Constituțională, soluționarea aspectelor care vizează, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii revine autorităților publice competente, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 256 din 20 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 iulie 2021, paragraful 31, sau

Decizia nr. 888 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 31 martie 2021, paragraful 25). În concret, ordonatorului principal de credite îi revine îndatorirea primară, originară de a aplica în situații particulare dispozițiile legale criticate. În măsura în care subiecții vizați de interpretarea dată de către ordonatorul principal de credite sunt nemulțumiți, ei se pot adresa, în condițiile legii, instanțelor judecătorești, care vor decide cu titlu definitiv. Autoritatea de lucru judecat a unor astfel de hotărâri este general obligatorie, inclusiv Curtea Constituțională având îndatorirea să le respecte.

35.

Cu referire la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la informație garantat de

art. 31 din Constituție , Curtea constată că, în prezenta cauză, nu este incident acest drept fundamental și, ca atare, această critică este neîntemeiată.

36.

Potrivit

art. 31 alin. (1) din Constituție , „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit“. Informația este o noțiune care se referă la elemente de fapt sau chestiuni de fapt foarte detaliate, precum cuantumul salariului unui funcționar public. Textul menționat garantează accesul persoanei la orice informație de interes public, în acest înțeles de fapte sociale sau fapte ale naturii.

37.

Cu totul alta este situația normelor juridice care, strict vorbind, nu sunt fapte sociale sau naturale, ci dispoziții referitoare la viitor. Astfel, de exemplu, modalitatea în care se calculează salariul unui funcționar public este prevăzută într-o lege și nu reprezintă o informație factuală, în sensul propriu-zis al cuvântului.

38.

Este adevărat, pe de altă parte, că statul de drept reprezintă unul dintre pilonii democrației constituționale din România, potrivit

art. 1 alin. (3) din Constituție . Ca atare, este de neconceput, într-un astfel de stat, ca normele juridice să nu poată fi cunoscute de destinatarii lor înainte ca acestea să își producă efectele. Prin urmare, ele trebuie să fie publicate. Dincolo de exigența constituțională prevăzută în

art. 78 , potrivit căreia „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei“, inclusiv actele normative cu rang inferior legii, în măsura în care și acestea au forță juridică obligatorie pentru destinatarii lor, trebuie să fie publicate. Astfel, potrivit

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“.

39.

Ca atare, exigența referitoare la publicitatea actelor normative este distinctă de îndatorirea statului asumată prin

art. 31 alin. (1) din Constituție

de a nu îngrădi dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Curtea apreciază că critica raportată la

art. 31 alin. (1) din Constituție

ridică, în realitate, o chestiune care nu ține de conținutul intrinsec al unei norme de reglementare primară, cum este

art. 28 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ci o împrejurare de fapt, respectiv aceea că un act normativ, un ordin, care nu are caracter de reglementare primară, ar fi fost clasificat ca secret. Stabilirea situațiilor de fapt nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, atunci când soluționează excepții de neconstituționalitate. În condițiile în care Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității unor norme de reglementare primară, respectiv legi ale Parlamentului sau ordonanțe (simple sau de urgență) ale Guvernului, critica raportată la

art. 31 din Constituție

este neîntemeiată.

40.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție

referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici, Curtea reține că, în conformitate cu jurisprudența sa, sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, strict și limitativ, conform

art. 73 alin. (3) din Constituție , fac obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005, sau

Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 42).

41.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor Europeni „Europol“ Iași, în numele membrilor de sindicat Marius Andrei Chirilă și Radu Tofan, în dosarele nr. 3.193/99/2022 și nr. 3.192/99/2022 ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de Laurențiu Florea în Dosarul nr. 9.439/3/2023 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 28 alin. (2)

și

(4) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 februarie 2026.