Decizia nr. 473/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 , cu referire la art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 70 , cu referire la
art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Radu Stancu în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.749D/2021.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent menționează că, în urma verificării legalității procedurii de înștiințare, rezultă că autorul excepției a decedat.
4.
Reprezentantul Ministerului Public arată că această împrejurare nu împiedică Curtea Constituțională să soluționeze excepția de neconstituționalitate, având în vedere natura de ordine publică a acesteia.
5.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, arătând că atâta vreme cât atribuțiile unui cadru militar activ sunt diferite de cele ale unui judecător militar și salarizarea acestora poate să fie diferită.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 70 , cu referire la
art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Radu Stancu într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate au același conținut normativ ca al prevederilor cuprinse în
art. 2 alin. (1) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 . Acest paralelism legislativ, interzis și de
art. 13 - 17 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, este contrar standardelor constituționale de calitate a legii, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin
Decizia nr. 155 din 6 mai 2020 , paragrafele 48 și 75-77, sau
Decizia nr. 187 din 17 martie 2021 , paragraful 68, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
8.
Se susține, totodată, că interpretarea dispozițiilor legale incidente în cazul autorului de către autoritatea administrativă, însușită de prima instanță, care a fost realizată prin scoaterea acestora din contextul normativ mai larg, îi discriminează pe judecătorii și procurorii militari față de ceilalți militari, fiind contrară
art. 16 alin. (1) din Constituție ,
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
Protocolului nr. 12
la aceasta, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în interpretarea acestora, precum și
art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, prin această interpretare se restrâng drepturile la solda de grad, în cuantum, în cazul autorului, pentru gradul de colonel, de 360 de lei, deși a îndeplinit funcțiile de președinte delegat sau vicepreședinte, în condițiile în care, pe linie militară, avea aceleași responsabilități precum comandanții și locțiitorii comandanților de unități militare. Pentru funcțiile de președinte și vicepreședinte de instanță majorarea indemnizației este de 10%, respectiv 8%, în timp ce pentru comandanții de unități militare solda de comandă este, potrivit
art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , de până la 25% din solda de funcție/salariul de funcție. De asemenea, interpretarea criticată lasă fără efecte și prevederile
art. 74 alin. (4)
și
(5) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale
art. 2 alin. (1) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 .
9.
Autorul mai arată că se încalcă și prevederile
art. 1 din Primul Protocol la Convenție , deoarece dreptul la salariu invocat este un bun în sensul acestora. În cazul salarizării militarilor, în
Legea-cadru nr. 153/2017
se disting două categorii de majorări salariale: una cu caracter general, care ține de calitatea de militar, de exemplu, cea prevăzută de
art. 19 din cuprinsul anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , și o alta cu caracter special, care ține de anumite calități, calificări specifice, precum majorarea pentru specialist de clasă prevăzută de
art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Cele două majorări reprezintă drepturi acordate tuturor militarilor care se află în aceeași situație, excluderea magistraților militari fiind discriminatorie.
10.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 70 , cu referire la
art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins:
–
Articolul 69
alin. (1) : „Pentru judecătorii și procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției.“;
–
Articolul 70
: „Pentru calitatea de cadru militar în activitate, cadrele militare prevăzute la
art. 69
mai beneficiază de solda de grad.“
15.
Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind statul de drept și standardele de calitate a legii și ale
art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cauza soluționată prin
Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 21 aprilie 2021, a mai examinat critici care, în esență, exprimau nemulțumirea față de scăderea cuantumului drepturilor salariale ale procurorilor militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Cu acel prilej, în paragrafele 25-29 ale deciziei anterior menționate, Curtea a reamintit că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la
Legea-cadru nr. 153/2017 , și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.
17.
În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul
art. 53 din Constituție , ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
18.
Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul fundamental la salariu, Curtea a reținut că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, drept pentru care acestea nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.
19.
De asemenea, referitor la invocarea dreptului la respectarea unui bun, prevăzut de
art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în
Convenție
nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale menționate.
20.
De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit, Curtea a constatat că prevederile
art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017
nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare
art. 16 alin. (1) din Constituție .
21.
Cu referire specifică la prevederile
lit. B a capitolului I din anexa nr. V , precum și ale
art. 69
și
70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , criticate în mod expres și în cauza de față, Curtea a reținut, în paragrafele 33-35 ale
Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2021 , că, potrivit jurisprudenței instanței constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic.
22.
În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor
art. 41
și
53 din Constituție , Curtea a reținut că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.
Constituția
prevede în
art. 41 alin. (2) , printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. În aceste condiții, nu poate fi reținută o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, în sensul
art. 53 din Constituție , și, în consecință, dispozițiile
art. 41
și
53 din Legea fundamentală
invocate nu sunt încălcate.
23.
Curtea a mai constatat că regimul salarizării procurorilor militari poate fi dedus din
punctul 3 al anexei nr. V
coroborat cu
art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI
la aceeași lege, care prevede că pentru judecătorii și procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției. Așadar, procurorii militari nu beneficiază de un regim dublu de salarizare, respectiv de personal din sistemul justiției și de personal din domeniul apărării, ci numai de cel care îi privește pe procurori ca parte a sistemului justiției.
24.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
25.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Stancu în Dosarul nr. 3.736/2/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 70 , cu referire la
art. 69 alin. (1) din cuprinsul capitolului II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.