Decizia nr. 691/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Lucian Mânzat în Dosarul nr. 1.238/306/2015/a1 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.072D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției Ioan Lucian Mânzat a depus o cerere de acordare a ajutorului public judiciar constând în asistență juridică prin avocat.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.251D/2019, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 39.959/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției Ioan Lucian Mânzat a depus o cerere de acordare a ajutorului public judiciar constând în asistență juridică prin avocat.

5.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la cererea formulată, care arată că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată.

6.

Deliberând asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar constând în asistență juridică prin avocat, în temeiul

Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 20 din 17 septembrie 2008

referitoare la compatibilitatea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă cu natura procedurii jurisdicționale în fața Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, Curtea respinge cererea ca inadmisibilă.

7.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.251D/2019 la Dosarul nr. 2.072D/2019, care a fost primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 428 din 21 iunie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.

Prin Încheierea din 24 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.238/306/2015/a1, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

10.

Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 39.959/3/2018, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

11.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Lucian Mânzat în cadrul soluționării unor cereri de ajutor public judiciar.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sintagma „prin lege specială“ este neconstituțională, în raport cu dispozițiile

art. 1.528 din Codul civil

și ale

art. 33-35 și următoarele din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

13.

De asemenea, autorul excepției consideră că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 21 ,

24 ,

44 ,

47 ,

52

și

136 , precum și celor ale

art. 6 paragraful 3

din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, este opțiunea legiuitorului să limiteze sfera de incidență a cazurilor în care poate fi acordată o formă de ajutor public judiciar, întrucât, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la

art. 6 din ordonanța de urgență , de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

15.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază, în esență, că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece este justificată limitarea situațiilor în care ajutorul public judiciar se acordă independent de starea materială a solicitantului. Prin dispozițiile criticate, legiuitorul a înțeles să limiteze cazurile în care se acordă ajutorul public judiciar în procesele civile independent de starea materială a solicitantului la acele situații speciale (precum minoritatea, handicapul, un anumit statut sau altele asemenea) prevăzute de o lege specială prin care se reglementează dreptul la asistență judiciară gratuită, ca măsură de protecție. Scopul acestei reglementări este acela de a facilita accesul la justiție al persoanelor aflate într-una dintre situațiile speciale reglementate de legile cu caracter special, și nu al oricărei persoane, care nu se află într-o astfel de situație specială și nici nu se încadrează într-una dintre ipotezele reglementate de

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului constituțional al accesului liber la justiție și nici dreptului la apărare.

16.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții având următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se acordă, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistență judiciară sau dreptul la asistență juridică gratuită, ca măsură de protecție, în considerarea unor situații speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut și altele asemenea. În acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la

art. 8 , dar numai pentru apărarea sau recunoașterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situația specială care a justificat recunoașterea, prin lege, a dreptului la asistență judiciară sau la asistență juridică gratuită.“

20.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 46

privind dreptul la moștenire,

art. 47

privind nivelul de trai,

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 136

privind proprietatea. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragraful 3

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

instituie regula potrivit căreia poate solicita ajutor public judiciar orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau a unui interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

22.

Textul criticat -

art. 8^1 din ordonanța de urgență

mai sus menționată - instituie o excepție de la această regulă și prevede că ajutorul public judiciar se acordă independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistență judiciară sau dreptul la asistență juridică gratuită, ca măsură de protecție, în considerarea unor situații speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut și altele asemenea.

23.

Analizând actele dosarelor și motivarea autorului excepției, reiese că acesta critică sintagma „lege specială“ din cuprinsul

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , „luând în considerare dispozițiile

art. 1.528 din Codul civil

și ale

art. 33-35 și următoarele din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România“, susținând că această sintagmă contravine dispozițiilor

art. 21 ,

24 ,

44 ,

47 ,

52

și

136 din Constituție , precum și celor ale

art. 6 paragraful 3 din Convenție .

24.

Referitor la dispozițiile din Constituție invocate, Curtea reține că, deși autorul excepției invocă în mod formal aceste prevederi, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. În acest context, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

25.

Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.

26.

Așadar, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate.

27.

Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

28.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, cuprinsă în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Lucian Mânzat în Dosarul nr. 1.238/306/2015/a1 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și în Dosarul nr. 39.959/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.