Decizia nr. 651/2023

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 2.596/118/2015 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 931D/2020 la Dosarul nr. 450D/2020, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , întrucât normele criticate nu au făcut parte din dreptul pozitiv, respectiv respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal , câtă vreme pronunțarea de către instanța de control constituțional a unei decizii sub rezervă de interpretare nu determină imprevizibilitatea sintagmei criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.652/110/2019, Tribunalul Neamț - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Cosmin Necula într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.596/118/2015, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal

și ale

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

pentru modificarea și completarea

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu într-o cauză privind soluționarea apelului declarat, printre alții, de autorul excepției împotriva unei sentințe penale. Autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu referire la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, sunt invocate considerente ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din 25 octombrie 2018

și se susține, în esență, că sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul

art. 297 alin. (1) din Codul penal

este constituțională în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii organice“. În caz contrar, s-ar ajunge la configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu și printr-o lege ordinară, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție . Așadar, solicită să se constate că dispozițiile criticate permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de dispozițiile

art. 297 din Codul penal

prin acte normative inferioare legii organice, respectiv prin legi ordinare, fiind în contradicție cu

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Legea fundamentală , precum și cu

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție .

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , cu referire la sintagma „cu excepția prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“, autorul acesteia arată că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu. Susține că, dacă dispozițiile art. I pct. 3 [referitor la

art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal ] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 ar fi intrat în vigoare, în cauză ar fi fost incidente dispozițiile

art. 5 din Codul penal , referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Arată că dispozițiile

art. I pct. 3

[referitor la

art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal ] din

nu au putut fi aplicate în cauză, cu privire la situația sa, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. III alin. (2)

din același act normativ, prevederile

art. I din ordonanța de urgență

urmau să intre în vigoare la 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ulterior,

a fost abrogată prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017

privind abrogarea

pentru modificarea și completarea

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală . Prin urmare, autorul susține că declararea ca neconstituțională a sintagmei „cu excepția prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“ din cuprinsul

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

ar avea drept consecință restabilirea stării de legalitate și aplicarea legii penale mai favorabile în cauză, în conformitate cu

art. 5 din Codul penal .

11.

Tribunalul Neamț - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și, în acest sens, reține că, din perspectiva considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din 25 octombrie 2018 , sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul

art. 297 alin. (1) din Codul penal

este constituțională în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii organice“.

12.

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, apreciază că

Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016

a dat o interpretare clară, stabilind semnificația acestei expresii din perspectivă constituțională. Consideră că nu se produce o încălcare a principiului legalității și al proporționalității dacă destinatarii legii penale sunt obligați să își conformeze conduita unor norme inserate în cuprinsul unor legi sau al unor ordonanțe ale Guvernului. Dimpotrivă, apreciază că ar fi excesiv să i se pretindă legiuitorului să stabilească doar prin lege organică faptele a căror săvârșire constituie infracțiune. Totodată, reține că împrejurarea că dispozițiile legale criticate nu au mai intrat în vigoare,

fiind abrogată la doar câteva zile de la adoptare prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017 , privește politica penală a statului român, care poate să revină asupra unor dispoziții adoptate anterior. În ceea ce privește data la care intră în vigoare o ordonanță de urgență, reține că textul constituțional invocat nu menționează expres că aceasta se întâmplă doar la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu referire la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, și ale

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

pentru modificarea și completarea

și a

Articolul 297

alin. (1) din Codul penal

a fost modificat prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal , precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023. Având în vedere că, în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, a produs efecte norma de drept material prevăzută la

art. 297 alin. (1) din Codul penal

în forma în vigoare la data sesizării instanței de control constituțional, Curtea se va pronunța asupra soluției legislative cuprinse în dispozițiile

art. 297 alin. (1) din Codul penal

în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 200/2023 .

pentru modificarea și completarea

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

a fost abrogată prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017

privind abrogarea

pentru modificarea și completarea

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017.

Articolul II

și

art. III alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

au fost în vigoare în perioada 1-4 februarie 2017. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–

Articolul 297

alin. (1) din Codul penal : „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.“;

–

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 : „(2) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I“.

17.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 297 alin. (1) din Codul penal , autorii excepției de neconstituționalitate susțin că acestea încalcă atât dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

care consacră valorile supreme în statul de drept, precum și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul părților la un proces echitabil, ale

art. 53 alin. (2)

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 73 alin. (3) lit. h)

potrivit cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică și ale

art. 115 alin. (5) teza întâi

privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență, cât și prevederile

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 7

privind legalitatea incriminării din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , autorul excepției din Dosarul Curții Constituționale nr. 931D/2020 susține că acestea încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 78

referitoare la intrarea în vigoare a legii și ale

art. 115 alin. (5) teza întâi

privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu referire la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 297 alin. (1) din Codul penal

sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“.

19.

Ca urmare a pronunțării deciziei menționate anterior, dispozițiile

art. 297 alin. (1) din Codul penal

au rămas în vigoare și continuă să producă efecte juridice în interpretarea pe care Curtea a constatat-o ca fiind conformă

Legii fundamentale .

20.

Curtea reține, totodată, că excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză vizează soluția legislativă cuprinsă în

art. 297 alin. (1) din Codul penal , însă, deși critica se referă la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, ea nu este similară celei examinate prin decizia precitată.

Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , precitată, reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepția de neconstituționalitate ce vizează înțelesul normei juridice care nu a fost exclus din cadrul constituțional prin decizia antereferită poate face obiectul controlului de constituționalitate.

21.

Autorii prezentei excepții de neconstituționalitate formulează critici care vizează textul de lege în forma ulterioară constatării neconstituționalității sale, susținând că sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul

art. 297 alin. (1) din Codul penal

este constituțională în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii organice“.

22.

Prin

Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , Curtea a menționat în mod expres că, având în vedere consecința pe care reglementarea unei atribuții de serviciu o are în materia incriminării penale, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă (paragraful 60). Curtea a mai constatat că, în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuții de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situația ca în cazul infracțiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fișei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal (paragraful 64).

23.

În concluzie, prin

Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , paragraful 65, Curtea a statuat că, în materie penală, principiul legalității incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancțiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile de incriminare privind abuzul în serviciu încalcă prevederile

art. 1 alin. (4)

și

(5) din Constituție

prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul

art. 73 alin. (1) din Constituție

- sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanțe și ordonanțe de urgență, în temeiul delegării legislative prevăzute de

art. 115 din Constituție . Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 246 din Codul penal din 1969

și ale

art. 297 alin. (1) din Codul penal

sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“.

24.

Or, examinând criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea reține că autorii excepției susțin neconstituționalitatea textului de lege, astfel cum acesta urmează să fie interpretat și aplicat ca urmare a

Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 , solicitând, de fapt, instanței constituționale ca prin decizia pe care o pronunță în prezenta cauză să invalideze parțial soluția anterioară, respectiv să restrângă sfera actelor normative încălcate prin conduita funcționarului public doar cu privire la legile organice. Or, critica având o atare finalitate contravine prevederilor

art. 147 alin. (4) din Constituție , potrivit cărora „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“, întrucât tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al actului instanței constituționale. Având în vedere aceste argumente, din această perspectivă, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu referire la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

25.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

deciziile Curții nr. 217 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019 și

nr. 420 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 13 octombrie 2020, Curtea reține că

modifica și completa dispozițiile

Codului penal

[art. I] și ale

Codului de procedură penală

[art. II]. Dispozițiile referitoare la modificarea și completarea

Codului de procedură penală

au intrat în vigoare la data publicării ordonanței de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 1 februarie 2017.

Articolul I

al ordonanței de urgență , referitor la modificarea și completarea prevederilor

Codului penal , urma să intre în vigoare la 10 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 11 februarie 2017 [conform

art. III alin. (2) din ordonanța de urgență ]. În acest context normativ, Guvernul a intervenit și a abrogat întreaga ordonanță de urgență în data de 5 februarie 2017, prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017 .

26.

În acest caz, Guvernul a aplicat, pe de o parte, dispozițiile

art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea“, și, pe de altă parte, dispozițiile

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 , conform cărora „în situații temeinic justificate, prin excepție de la prevederile alin. (1), actele normative de importanță și complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă și în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiția ca intervențiile propuse să intre în vigoare la aceeași dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ.“ Potrivit

art. 64 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000 , „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv“, astfel că, indiferent dacă dispozițiile legale criticate erau sau nu în vigoare la data intrării în vigoare a actului abrogator,

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

este și rămâne abrogată.

27.

În aceste condiții, Curtea reține, ca un prim aspect supus examinării, problema admisibilității excepției de neconstituționalitate sub aspectul condiției referitoare la caracterul de a fi „în vigoare“ al reglementării, condiție de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

28.

Premisa analizei Curții Constituționale pentru a reține incidența

art. 146 lit. d) din Constituție

este aceea ca actul normativ să fi făcut parte din dreptul pozitiv, având în vedere că acest text constituțional reglementează controlul a posteriori de constituționalitate. Prin urmare, Curtea nu are competența de a verifica, în cadrul acestei competențe, constituționalitatea unei norme de reglementare primară care nu a făcut parte din dreptul pozitiv; în schimb, are competența de a analiza constituționalitatea unui act normativ care este sau a fost în vigoare, după caz, în funcție de caracterul abstract sau concret al controlului de constituționalitate subsumat

art. 146 lit. d) din Constituție .

29.

Astfel, în acest context normativ, Curtea reține că

art. 146 lit. d) din Constituție

cuprinde două teze. Cu privire la prima teză a acestui text constituțional privind excepția de neconstituționalitate ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, Curtea a statuat că, odată sesizată, are sarcina de a controla constituționalitatea actelor de reglementare primară, fără a condiționa acest control de eliminarea, indiferent sub ce formă, din fondul activ al legislației a actului criticat pentru neconstituționalitate, drept care „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“ [ Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011]. Această teză reglementează, așadar, un control concret de constituționalitate, ce presupune sine qua non existența unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să fie invocată excepția de neconstituționalitate a unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluționarea acestuia [a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013].

30.

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției din Dosarul Curții nr. 931D/2020, Curtea constată că ridicarea prezentei excepții de neconstituționalitate a avut în vedere eventuala aplicare, în cauza în care a fost invocată, a dispozițiilor

art. I pct. 3

[referitor la

art. 297 - Abuzul în serviciu din Codul penal ] din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , text care urma să intre în vigoare la 11 februarie 2017 și care s-ar fi constituit într-o lege penală mai favorabilă.

Articolul I

urma să intre în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 11 februarie 2017, însă această ordonanță de urgență a fost abrogată în data de 5 februarie 2017, prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017 . Ulterior,

a fost respinsă prin Legea nr. 8/2017 privind respingerea

pentru modificarea și completarea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. Totodată,

a fost aprobată prin

Legea nr. 9/2017

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2017

privind abrogarea

pentru modificarea și completarea

și a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. Așadar,

art. I pct. 3

din actul abrogat nu a fost niciodată în vigoare, sens în care Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile de drept material ale

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017

nu au făcut parte din dreptul pozitiv, nefiind niciodată în vigoare ( Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 25).

31.

Pe de altă parte,

art. II

și

art. III alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

au fost în vigoare în perioada 1-4 februarie 2017, cu alte cuvinte, au fost parte a dreptului pozitiv, însă chiar constatată neconstituționalitatea

art. III alin. (2) din această ordonanță de urgență , având în vedere că

art. I pct. 3

din aceasta nu a făcut parte niciodată din dreptul pozitiv, nu se poate susține că termenul de 10 zile stabilit pentru intrarea sa în vigoare ar reîncepe să curgă.

a împiedicat intrarea în vigoare a

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , astfel că nu a avut doar un efect întreruptiv în ceea ce privește curgerea termenului de intrare în vigoare a

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 . Altminteri s-ar accepta posibilitatea aducerii, printr-o decizie a Curții Constituționale, în dreptul pozitiv a unor soluții legislative care nu au fost niciodată în vigoare.

32.

Prin urmare, din această perspectivă, Curtea constată că dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

nu prezintă relevanță pentru litigiul a quo, așadar, acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. Prin urmare, critici de neconstituționalitate puteau fi formulate în privința

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

numai dacă aceste prevederi - care au făcut parte din dreptul pozitiv - erau aplicabile în cauză și continuau să producă efecte după ieșirea din vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017 . În schimb, pentru a ridica excepția de neconstituționalitate, autorul, în mod speculativ, a apreciat legătura cu soluționarea cauzei exclusiv prin prisma prevederilor de drept penal substanțial cuprinse la

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017 , text care nu a fost niciodată în vigoare, nefăcând parte din fondul activ al legislației.

33.

În situația dată,

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

(invocat de autor ca lege penală mai favorabilă) nu a făcut parte din dreptul pozitiv, astfel încât, prin prisma efectelor sale, chiar o decizie de constatare a neconstituționalității dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

nu ar produce o reintrare în vigoare a acestuia, așadar o restabilire a stării de legalitate, pentru că starea de legalitate vizează dreptul pozitiv. De aceea, Curtea constată că legătura cu soluționarea cauzei nu poate fi determinată și considerată îndeplinită prin prisma unor reglementări legale care nu au fost niciodată în vigoare.

34.

De altfel, Curtea a stabilit că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (de exemplu,

Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23,

Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau

Decizia nr. 376 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26).

35.

Prin urmare, nu se urmărește, ca efect al deciziei Curții Constituționale, reintrarea în vigoare și readucerea în fondul activ al legislației a unei anumite soluții legislative, ci promovarea unei noi soluții legislative, ceea ce este o chestiune de politică legislativă și nu ține de efectele deciziei Curții Constituționale. Mai mult, Curtea reține că

a fost și respinsă prin

Legea nr. 8/2017 , așadar, la o dată anterioară celei la care Curtea a fost sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate.

36.

Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

nu respectă condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât, pe de o parte, dispozițiile procesuale ale ordonanței de urgență care au făcut parte din dreptul pozitiv nu au legătură cu soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, dispozițiile de drept material ale

nu au făcut parte din dreptul pozitiv, nefiind niciodată în vigoare, și, prin urmare, nici acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.

37.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu referire la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, și ale

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2017

pentru modificarea și completarea