Decizia nr. 84/2024

Articolul 68

alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010 , nou-introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 , contravenea

Deciziei Curții Constituționale nr. 680 din 26 iunie 2012 , deoarece instituia o durată minimă a stagiului de cotizare necesar dobândirii unei pensii de invaliditate. De altfel, acest articol a fost abrogat la scurt timp prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2017

privind unele măsuri bugetare și pentru modificarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Prin urmare, având în vedere această împrejurare, precum și faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

nu și-a putut produce efectele în mod legal de la data adoptării sale și până la data aprobării de către Parlament, niciunul dintre actele administrative care o vizează pe autoarea excepției, emise în intervalul 27 iunie 2018-27 iunie 2019, nu pot fi afectate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 .

6.

Tot din perspectiva neconstituționalității extrinseci a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2017 , autoarea arată că se încalcă

art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție

și principiul separației puterilor în stat, întrucât doar Parlamentul are atribuția de reglementare în materia protecției sociale.

7.

Dispozițiile criticate îi discriminează pe asigurații sistemului de asigurări sociale de stat care achită în mod voluntar contribuțiile sociale față de asigurații aceluiași sistem care le achită în temeiul legii, adică obligatoriu. De asemenea, se încalcă dreptul asiguratului care achită contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat în mod voluntar, în baza unui contract încheiat cu autoritatea administrativă statală, de a beneficia, în schimbul acestora, de drepturile de asigurări sociale prevăzute de

Legea nr. 263/2010 , altele decât cel vizând pensia pentru limită de vârstă, adică pensia anticipată, pensia anticipată parțială, pensia de invaliditate sau pensia de urmaș.

8.

Se arată că, având în vedere că

art. 1 alin. (3) din Constituție

caracterizează statul român ca fiind unul social, acesta este obligat să asigure cetățenilor săi un nivel de trai decent printr-o protecție socială corespunzătoare. Această protecție socială nu se poate rezuma la asigurarea dreptului la pensia pentru limită de vârstă, având în vedere că, în condițiile de trai actuale, nu există nicio garanție că acest drept va putea fi în mod efectiv exercitat de către toți beneficiarii săi. Incapacitatea totală de muncă a autoarei excepției reprezintă temeiul în baza căruia statul român trebuie să îi asigure protecția sa socială.

9.

Dispozițiile legale criticate nu țin seama de diferența obiectivă dintre două categorii de asigurați, pe de o parte, asigurații care încheie contractul de asigurare întrucât se așteaptă că vor beneficia de pensia pentru limită de vârstă atunci când vor atinge această limită și care, în fapt, ajung la vârsta legală necesară pentru a dobândi această pensie și își văd pe deplin satisfăcute așteptările și, pe de altă parte, în cadrul aceleiași categorii de asigurați există persoane care, deși au încheiat contractul de asigurare tot pentru a-i culege beneficiile la atingerea vârstei standard de pensionare, nu vor putea beneficia de el, din cauza eventualității decesului sau a îmbolnăvirii. Această din urmă categorie de asigurați este discriminată față de prima categorie de asigurați.

10.

Prevederile criticate ajung să afecteze inclusiv bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru că descurajează persoanele să încheie contracte de asigurare prin care deci să alimenteze cele două bugete. Prevederile criticate discriminează, astfel, chiar și între asigurații care s-au asigurat anterior emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2017

și cei care s-au asigurat în intervalul în care aceasta a fost în vigoare.

11.

Asigurații voluntari sunt discriminați față de asigurații în baza legii, deoarece, deși sumele pe care asigurații voluntari le vor achita cu titlu de contribuție au același cuantum cu cel pe care îl plătesc asigurații în baza legii, aceștia se bucură de beneficii mai reduse, respectiv doar de pensia pentru limită de vârstă, nu și de celelalte drepturi de asigurări sociale prevăzute de

Legea nr. 263/2010 .

12.

Cu referire la încălcarea considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 680 din 26 iunie 2012 , autoarea excepției menționează că instanța constituțională a impus legiuitorului să nu mai condiționeze acordarea pensiei de invaliditate de realizarea unui stagiu minim de cotizare realizat în raport cu vârsta, ci doar de existența stării de invaliditate.

13.

În continuare, autoarea arată că sintagma în condițiile legii din cuprinsul

art. 73 din Legea nr. 263/2010

este neconstituțională, întrucât neutralizează considerentele

Deciziei nr. 680 din 26 iunie 2012 , prin care Curtea Constituțională a impus legiuitorului să nu mai condiționeze acordarea pensiei de invaliditate de realizarea unui stagiu minim de cotizare. Astfel, sintagma criticată a fost introdusă pentru a da efect

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care, în mod explicit, contravine

Deciziei Curții nr. 680 din 26 iunie 2012 .

14.

Autoarea excepției mai arată că

art. 74 din Legea nr. 263/2010

este, de asemenea, contrar

Deciziei Curții Constituționale nr. 680 din 26 iunie 2012 , prin excluderea de la acordarea pensiei de invaliditate, indiferent de durata stagiului de cotizare realizat, a persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca. Astfel, arată că sindromul Down, în prezent considerat din punct de vedere legal boală obișnuită, nefiind expres enumerată în

art. 68 din Legea nr. 263/2010 , are totuși unele caracteristici care l-ar face similar schizofreniei, expres menționată de lege lata. De aceea se impune modificarea

art. 74 din Legea nr. 263/2010

sub acest aspect.

15.

În sfârșit, autoarea excepției de neconstituționalitate mai susține că sintagma criticată din cuprinsul

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

este contrară

Constituției , deoarece încalcă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012 .

16.

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

17.

Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 , precum și a prevederilor

art. 74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

este întemeiată, acestea fiind contrare

art. 16 ,

47

și

50 din Constituție . În schimb, prevederile

art. 73 alin. (1)

referitoare la sintagma în condițiile legii din

Legea nr. 263/2010

sunt conforme

Constituției .

18.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. I pct. 3

și

15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1010 din 20 decembrie 2017, ordonanța în ansamblul său, precum și dispozițiile

art. 73 ,

74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

22.

Dispozițiile

art. I pct. 3

și

15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

au următorul cuprins:

3.

La articolul 3 alineatul (1), literele c), e) și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:

c)

contract de asigurare socială - contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice și casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie;» (...)

15.

La articolul 6, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

(2)

Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.

23.

Dispozițiile

art. 73 ,

74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

au următorul cuprins:

–

Articolul 73

: „Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condițiile legii, stagiu de cotizare“;

–

Art.

74 : „Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la

art. 68 alin. (1) lit. a)

și

b) ,

alin. (2) ,

(3)

și

(4 )“;

–

Articolul 76

alin. (1): „Persoanelor prevăzute la

art. 73 , încadrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acordă stagiul potențial prevăzut la

art. 75 alin. (1)

în condițiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3“.

24.

În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul de drept și obligativitatea respectării legilor,

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea drepturilor,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 31

privind dreptul la informație,

art. 44

referitor la dreptul la proprietate privată,

art. 47

privind dreptul la un nivel de trai decent,

art. 49

privind protecția tinerilor și a copiilor,

art. 50

privind protecția persoanelor cu handicap,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți,

art. 56

privind contribuțiile financiare,

art. 73 alin. (3) lit. p)

referitor la regimul general privind protecția socială și

art. 115

privind delegarea legislativă, precum și

art. 14 ,

17

și

18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție

și

art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție .

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, instanța constituțională constată că ordonanța de urgență a Guvernului intră în vigoare în ziua publicării sale, nefiind, așadar, condiționată sub acest aspect - al intrării în vigoare - de aprobarea sa prin lege. Totodată, ordonanțele de urgență pot fi adoptate în domeniul legilor ordinare și organice, cu limitările stabilite de

art. 115 alin. (4)

și

(6) din Constituție . Prin urmare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

nu încalcă

art. 73 alin. (3) lit. p)

și

art. 115 alin. (5) din Constituție .

26.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă având ca obiect

art. I pct. 3

și

15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 , se observă că, potrivit

Legii nr. 263/2010 , persoanele care au realizat, în baza unui contract de asigurare socială, stagiu de cotizare la sistemul de asigurări sociale de stat nu pot valorifica acest stagiu la acordarea pensiei de invaliditate reglementate de

Legea nr. 263/2010 . Acest stagiu de cotizare poate fi valorificat doar la acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

27.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012), fiecare categorie de pensie acordată în temeiul

Legii nr. 263/2010

are în vedere principiul contributivității și rămâne la aprecierea legiuitorului să prevadă condițiile și criteriile necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale ce rezultă din prevederile constituționale aplicabile. De asemenea, Curtea a reținut că, la nivel constituțional, materia asigurărilor sociale și a asistenței sociale este guvernată de principiul potrivit căruia

art. 47 alin. (2) din Constituție

conferă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 349 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 21).

28.

Legiuitorul delegat a realizat o distincție între persoanele care sunt asigurate în mod obligatoriu prin efectul legii și cele care se pot asigura voluntar sub aspectul acordării celor 5 categorii de pensii stabilite de

art. 51 din Legea nr. 263/2010 . În acest sens, se observă că, potrivit

art. 3 alin. (1) lit. c)

din lege (astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 ), contractul de asigurare socială se definește ca fiind contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice și casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie, ceea ce conduce la consecințele reglementate de

art. 6 alin. (2)

din lege (astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 ), respectiv că oricine încheie un astfel de contract nu poate avea decât vocația obținerii unei pensii pentru limită de vârstă.

29.

Astfel, Guvernul, acționând în calitate de legiuitor delegat, a exclus în mod expres posibilitatea dobândirii unei pensii de invaliditate de către persoanele care au realizat în mod voluntar stagiul de cotizare, în temeiul

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia „Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie“. Pensia de invaliditate poate fi dobândită numai de către cei care au realizat un stagiu de cotizare în mod obligatoriu, în temeiul legii, respectiv al

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 .

30.

Această distincție realizată între persoanele asigurate în mod obligatoriu și cele asigurate în mod facultativ nu este arbitrară, deoarece pot fi evidențiate temeiuri care să o susțină în mod obiectiv și rezonabil. Astfel, chiar dacă, teoretic, și asigurații care realizează în mod voluntar stagiu de cotizare și cei care îl datorează ca efect al legii se află în situații asemănătoare din perspectiva faptului că patrimoniul lor se diminuează cu aceleași sume sau a faptului că ambele categorii

au aceeași așteptare, adică aceea ca, în cazul producerii riscului asigurat, statul să își execute obligația de a achita prestația socială, există deosebiri cel puțin la fel de relevante. De pildă, asigurații care optează să achite stagiu de cotizare, spre deosebire de cei asigurați ca efect al legii, au posibilitatea să achite sau nu astfel de sume, să înceteze oricând achitarea lor, să opteze pentru o anumită bază de calcul etc. În schimb, asigurații obligatoriu nu au această libertate, ei fiind datori, în principiu, să realizeze stagiul de cotizare independent de opțiunea lor la nivelul veniturilor realizate. Ca atare, statul, în cauză Guvernul, prin adoptarea celor două norme criticate, poate acorda o greutate cel puțin la fel de mare acestor deosebiri și, ca atare, să instituie un tratament diferențiat al celor două categorii, respectiv să acorde pensia de invaliditate doar celor care au achitat în mod obligatoriu stagiul de cotizare.

31.

Dincolo însă de această diferență dintre cele două categorii de persoane care face legitimă diferența de tratament operată de către legiuitor, Curtea reține că măsura criticată nu este contrară prevederilor

art. 16 din Constituție

deoarece critica autoarei excepției nu ține seama de scopul pentru care legiuitorul a instituit obligația achitării asigurărilor sociale de sănătate și care este în mod explicit precizat în temeiul

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , potrivit căruia „Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie“. Autoarea excepției de neconstituționalitate solicită ca legiuitorul să extindă sfera situațiilor în care, prin contractul de asigurare, persoana care contractează să devină asigurat, respectiv de la obținerea pensiei pentru limită de vârstă/completarea venitului asigurat la obținerea și a unei pensii de invaliditate. Or, scopul urmărit de legiuitor în acest fel este legitim și nu încalcă

art. 16 alin. (1) din Constituție

câtă vreme el acordă tuturor persoanelor care au încheiat un contract de asigurare facilitatea pensiei pentru limită de vârstă. Simpla excludere din scopul în vederea căruia o persoană se poate asigura în sistemul public de asigurări sociale a beneficiului pensiei de invaliditate nu reprezintă o încălcare a

art. 16 alin. (1) din Constituție

câtă vreme scopul avut în vedere chiar de către legiuitor la încheierea asigurării este limitat strict la obținerea pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.

32.

De altfel, în cazul în care persoanele care achită voluntar stagiul de cotizare în sistemul public de pensii ar aprecia că soluția excluderii beneficiului pensiei de invaliditate este incorectă/injustă etc., acestea au deplina libertate să nu se înscrie în sistemul public de pensii și, eventual, să opteze pentru înscrierea în sistemul facultativ de pensii private. Această opțiune de a nu participa/de a se retrage este un remediu suficient pentru a-i repune într-o situație nediscriminatorie față de asigurații care, fiind obligați să achite stagiul de cotizare, beneficiază și de pensia de invaliditate, în cazul producerii riscului pe care aceasta îl asigură, și nu doar de cea pentru limită de vârstă. Ca atare, pentru respectarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , legiuitorul nu este obligat să acorde ambelor categorii de asigurați și beneficiul pensiei de invaliditate în mod egal.

33.

Constatarea neconstituționalității unor sintagme din definiția contractului de asigurare socială în sensul ca, prin încheierea acestuia, asigurații să aibă vocația dobândirii oricăreia dintre cele 5 categorii de pensii stabilite de

art. 51 din Legea nr. 263/2010

ar reprezenta o deturnare a scopului reglementării și o imixtiune în politica socială a legiuitorului, domeniu în care acesta dispune de o largă marjă de apreciere (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, paragraful 35,

Decizia nr. 118 din 16 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 30 iunie 2023, paragraful 22).

34.

Mai departe în analiza excepției, Curtea consideră că prevederile

art. 73 ,

74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

nu au legătură cu soluționarea cauzei. Cauza vizează obligarea autorității de stat cu competențe în domeniu să emită o decizie de pensie de invaliditate în temeiul contractului de asigurare socială încheiat. Or, atât timp cât

art. 3 alin. (1) lit. c)

și

art. 6 alin. (2)

din lege nu permit emiterea unei astfel de decizii în condițiile date, rezultă că aplicarea

art. 73 ,

74

și a

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

are loc în condițiile unei asigurări obligatorii în temeiul

art. 6 alin. (1)

din lege și nu are nicio contingență cu

art. 6 alin. (2)

din lege. Așadar, întrucât situația juridică a autoarei excepției se întemeiază pe

art. 6 alin. (2) , nu se poate reține legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale care au fost edictate în considerarea

art. 6 alin. (1) .

35.

Prin urmare, având în vedere

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 73 ,

74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

este inadmisibilă.

36.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorotea-Teodora Stern în Dosarul nr. 2.767/110/2018 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și în Dosarul nr. 2.507/110/2019 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. I pct. 3

și

15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 ,

74

și ale

art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de aceeași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 februarie 2024.