Decizia nr. 133/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Chismorie Amadeus Saint Claire în Dosarul nr. 8.083/108/2016/a1 al Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 5D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispozițiile criticate sunt norme de procedură și, având în vedere specificul procedurii insolvenței, care implică celeritate și un număr mare de părți, legiuitorul a optat pentru citarea părților prin Buletinul procedurilor de insolvență, părțile având obligația de a urmări publicarea Buletinului, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, astfel că pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 906 din 4 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.083/108/2016/a1, Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Chismorie Amadeus Saint Claire într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile

Legii nr. 85/2014 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în procedura insolvenței, prima comunicare a actelor de procedură se realizează prin intermediul procedurilor prevăzute de Codul de procedură civilă, pentru a asigura accesul la justiție și pentru a avea certitudinea că părțile au luat cunoștință de existența litigiului. Or, pe parcursul procedurii, în celelalte cazuri, potrivit

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 , citarea părților și comunicarea oricăror acte de procedură este diferită, efectuându-se prin Buletinul procedurilor de insolvență. Astfel, modalitatea în care sunt redactate prevederile criticate conduce la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, întrucât, chiar dacă părțile au posibilitatea de a participa la termenele fixate de judecătorul-sindic și de a consulta dosarul, hotărârea judecătorească, adică actul de procedură cel mai important care creează consecințe juridice, nu mai este comunicată prin intermediul procedurilor prevăzute de

Codul de procedură civilă . În acest context, se învederează și faptul că, în cauza în care a fost formulată cererea de apel, au fost aplicate eronat dispozițiile criticate, întrucât autorul excepției de neconstituționalitate a fost introdus în procedura insolvenței în virtutea

art. 169 din Legea nr. 85/2014 , care reglementează atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari (respectiv a membrilor organelor de conducere), și care, într-adevăr, este o etapă ulterioară procedurilor inițiale de insolvență, însă este echivalentă cu etapa căreia i se aplică prima citare, întrucât partea în discuție nu are calitate de participant în procedura insolvenței, ci este un simplu pârât într-un litigiu și, prin urmare, ar fi trebuit să fie aplicate regulile

Codului de procedură civilă .

6.

Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, tocmai pentru a se respecta dreptul la apărare al părților, în textul legal se prevede că prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se realizează atât prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență, cât și potrivit

Codului de procedură civilă , iar ulterior, având în vedere specificul procedurii, numărul participanților la aceasta și exigențele soluționării cu celeritate a acestor cauze, citarea părților și comunicarea actelor de procedură se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(4) Prin excepție de la prevederile

alin. (1) , prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza potrivit prevederilor

Codului de procedură civilă

și prin BPI. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI.“

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

referitor la statul de drept și principiul legalității (în componenta privind principiul securității juridice), ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 24

- Dreptul la apărare, ale

art. 44

- Dreptul de proprietate privată, ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 124 alin. (1)

cu privire la înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt menționate prevederile

art. 6

cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13

privind dreptul la un recurs efectiv din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată face parte din

Legea nr. 85/2014, titlul II: Procedura insolvenței, capitolul I: Dispoziții comune, secțiunea a 2-a : Organele care aplică procedura [...] - printre care se regăsesc aspecte legate de (i) competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, (ii) căile de atac aplicabile în procedura insolvenței și termenele în care acestea pot fi formulate, (iii) modalitatea de citare și de comunicare a oricăror acte de procedură, precum și a convocărilor și notificărilor către participanții la proces, în funcție de stadiul în care se află procedura insolvenței, de stadiul procesual în care se află litigiul și de sediul sau domiciliul părților.

13.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de citare și de comunicare a oricăror acte de procedură, precum și a convocărilor și notificărilor către participanții la procedură, regula este că citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar, în situația în care participanții la proces au sediul, domiciliul sau reședința în străinătate, comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor către aceștia este supusă dispozițiilor

Codului de procedură civilă

coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz [ art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 ].

14.

În acest context, de la această regulă există două excepții, în funcție de stadiul în care se află procedura insolvenței, respectiv (i) anterior deschiderii procedurii și (ii) ulterior deschiderii procedurii. Astfel, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor

Codului de procedură civilă

[ art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 ], iar prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor acestei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza potrivit prevederilor

Codului de procedură civilă

și prin Buletinul procedurilor de insolvență, instanțele judecătorești fiind cele care vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în publicația antereferită [ art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 ].

15.

Prin urmare, din analiza

art. 42 din Legea nr. 85/2014 , în ansamblul său, Curtea reține că textul

alin. (4)

al acestui articol, criticat în prezenta cauză, reglementează în sensul în care autorul excepției de neconstituționalitate ar dori să fie legiferat, cuprinzând chiar ipoteza pe care acesta o reclamă ca fiindu-i aplicabilă în cauză, iar textul care i-a fost aplicat în speță, dar pe care nu l-a criticat, se regăsește la

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 .

16.

Față de această împrejurare, Curtea constată că, în realitate, pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor criticate este dedusă de către autorul excepției de neconstituționalitate prin prisma modului în care au fost interpretate și aplicate, în speța în care acesta este parte, normele referitoare la procedurile de citare, de către autoritățile cu atribuții în domeniu, respectiv de către instanțele judecătorești pe rolul cărora se află litigii cu privire la procedura insolvenței și, cu precădere, legate de atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari, respectiv a membrilor organelor de conducere.

17.

Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin

Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției .

18.

Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea ținând de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, fiind cea care cunoaște stadiul procesual al litigiului și calitatea procesuală a părților și în funcție de care aplică procedurile de insolvență, și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție .

19.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 , astfel cum este formulată, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Chismorie Amadeus Saint Claire în Dosarul nr. 8.083/108/2016/a1 al Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.