Decizia nr. 226/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecătoriei Sinaia.

La apelul nominal se prezintă avocat Constantin Visinescu, pentru autorul excepției, lipsind partea Dumitru Șerban Bolintineanu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției, prin avocat, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Arata ca dispozițiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 și 6 din Codul de procedură penală, contravin prevederilor art. 21 din Constituție, referitoare la dreptul la acces liber la justiție, precum și prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, deoarece lasă la aprecierea instanței, care constata ca urmărirea penală nu este completa, dacă urmărirea poate fi completată de ea, fără mare întârziere, sau dacă este necesară restituirea cauzei la procuror. De asemenea, se susține ca aceleași dispoziții sunt contrare și prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 85/2002, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Romanovschi în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca dispozițiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 și 6 din Codul de procedură penală, încalcă prevederile art. 21 și 24 din Constituție. Referindu-se la situația de fapt, el arata ca cererea sa, intemeiata pe numeroase argumente, de restituire a dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale, i-a fost respinsă de instanța, în condițiile art. 333 din Codul de procedură penală, cu motivarea ca urmărirea penală poate fi efectuată de aceasta. Or, susține autorul excepției, în condițiile în care actele de urmărire penală neefectuate sunt de competența organului de urmărire penală, iar nu de competența instanței judecătorești, suntem în fața unui motiv de nulitate absolută, care impune restituirea cauzei la procuror în vederea efectuării actului de urmărire penală de organul competent. Este neconstitutional să se considere ca dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală ar permite comasarea celor două faze ale procesului penal și transferul competentei de la organul de urmărire penală la instanța de judecată.

Judecătoria Sinaia apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justiției și nici dreptul la apărare. Se arata ca, atâta timp cat dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală permit instanței sa evite tergiversarea procesului prin reluarea unei faze a acestuia și să asigure soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea sunt în deplina concordanta cu art. 20 din Constituție raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală sunt constituționale și considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozițiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât, în sistemul Constituției României, justiția constituie una dintre garanțiile exercitării reale a drepturilor și libertăților cetățenești. Art. 21 din Constituție realizează o delimitare între dreptul la acțiune în justiție și obligația constituțională de ocrotire a drepturilor, libertăților și intereselor legitime, fiind subinteles ca accesul liber la justiție permite depunerea unei cereri a carei rezolvare este de competența autorităților judecătorești. Restituirea cauzei la procuror, prin aplicarea art. 333 din Codul de procedură penală, conduce la reluarea urmăririi penale potrivit art. 270 lit. b) din Codul de procedură penală. În măsura în care dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală permit instanțelor sa evite tergiversarea procesului penal prin reluarea unei faze a acestuia și soluționarea procesului penal într-un termen rezonabil, aceste dispoziții sunt în concordanta cu prevederile art. 21 și 24 din Constituție.

În fapt, se susține în acest punct de vedere, excepția ridicată nu privește o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare a legii, de competența instanței de judecată, deoarece lasă la aprecierea acesteia posibilitatea completării urmăririi penale în cursul cercetării judecătorești.

Guvernul considera, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată, deoarece restituirea dosarului procurorului în vederea completării urmăririi penale reprezintă o instituție procesuala la dispoziția instanței de judecată, în vederea lămuririi cauzei, sub toate aspectele, pe bază de probe. Legiuitorul a lăsat aceasta chestiune la latitudinea instanței de judecată, întrucât instanța soluționează cauza și este singura în măsura sa aprecieze dacă urmărirea penală nu este completa, precum și dacă completarea în cursul judecații s-ar face cu mare întârziere. Aceasta procedura de judecată este stabilită de legiuitor în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție. Nu se poate susține ca se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, atunci când instanța, considerând că nu se impune completarea urmăririi penale sau ca aceasta s-ar putea face în cursul judecații fără întârziere, nu dispune restituirea la cererea inculpatului.

În ceea ce privește neconcordanta dintre textul legal criticat și prevederile art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare, se apreciază ca dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului inculpatului de a formula cereri și de a propune probe în apărare. Totodată, atunci când se poate evita restituirea dosarului, se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, cerința impusa prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală "nu afectează cu nimic accesul liber la justiție și dreptul la apărare. Însuși faptul ca autorul are un apărător, ca are posibilitatea sa ceara și sa propună probe în apărare, în procesul penal, denota convergenta dintre textul de lege criticat ca neconstitutional și prevederile constituționale. Restituirea pentru completarea urmăririi penale este un atribut exclusiv al instanței, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și inculpat, cale de atac ce completează, o dată în plus, dreptul la apărare. Pe de altă parte, invocarea art. 2 din Codul de procedură penală, care instituie legalitatea în procesul penal, este în totală contradictie cu susținerile autorului excepției, întrucât tocmai dispozițiile acestui text impun respectarea art. 333 din Codul de procedură penală".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 333 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "În tot cursul judecații instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă ca urmărirea penală nu este completa și ca în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Instanța este obligată sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de proba.

Dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător."

Aceste prevederi sunt considerate neconstituționale de autorul excepției, în raport cu dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, precum și în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca, prin textul de lege criticat, nu s-a adus nici o atingere dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]"

Este evident ca dispozițiile legale criticate, referitoare la posibilitatea instanței de completare a urmăririi penale, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul oricărei persoane de a fi judecata în mod echitabil, în public și într-un termen rezonabil de o instanța independenta și impartiala, instituită de lege.

De asemenea, Curtea mai constata că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție [conform căruia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."], deoarece prin prevederile legale criticate nu este îngrădită exercitarea acestui drept în condițiile legii (Codul de procedură penală).

Textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. Din prevederile art. 24 din Constituție rezultă ca legea fundamentală reglementează, în mod general, dreptul la apărare al oricărei persoane, precum și dreptul părților de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Totodată dreptul la apărare este garantat și prin obligația pe care o au organele judiciare de a asigura părților deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condițiile prevăzute de lege, precum și prin dreptul de a administra probele necesare în apărare. Componentele dreptului la apărare, în cadrul procesului penal, sunt prevăzute în numeroase alte dispoziții ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse în art. 6, 7, 8 și 171 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecătoriei Sinaia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2002.