Decizia nr. 185/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid-Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Vartolomei în Dosarul nr. 11.348/190/2019/a2 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 40D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se critică, de fapt, o omisiune legislativă, respectiv neincluderea cauțiunii ca formă de ajutor public judiciar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.348/190/2019/a2, Judecătoria Bistrița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect reexaminarea acordării ajutorului public judiciar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că în contextul în care legiuitorul nu a inclus și cauțiunea ca formă de ajutor public judiciar, dispozițiile criticate sunt neconstituționale. Apreciază că omisiunea legislativă invocată are relevanță constituțională, având în vedere că generează încălcarea

art. 16

și

21 din Constituție , sens în care invocă

Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014 , prin care Curtea Constituțională a reținut că dacă în discuție este o omisiune legislativă, în virtutea rolului său de garant al supremației Constituției, nu poate ignora viciul de neconstituționalitate existent, deoarece tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea unui drept fundamental. Or, în speță, autorul excepției susține că tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului său de acces liber la justiție. De asemenea, un alt argument al neconstituționalității reglementării criticate este acela conform căruia, dacă s-a început procedura executării silite și prin poprire, așa cum este și situația din speță, orice sumă de bani existentă în contul unei persoane este indisponibilizată, iar accesul la aceste sume se poate realiza numai după încheierea procedurii de executare, care poate dura o perioadă îndelungată. Apreciază că acest inconvenient legislativ se poate remedia prin includerea cauțiunii în sfera de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

și, astfel, este garantat accesul la un proces echitabil.

6.

Judecătoria Bistrița - Secția civilă apreciază că dispozițiile

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

contravin principiului egalității în drepturi, respectiv accesului liber la justiție al cetățenilor, cât timp debitorii care au înțeles să solicite în cadrul contestațiilor la executare și suspendarea executării silite nu pot beneficia de niciuna dintre formele de acordare a ajutorului public judiciar, în ceea ce privește cauțiunea.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora, „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: [...] d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

în componenta privind calitatea legii, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 21

privind accesul liber la justiție.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010,

Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din data de 22 decembrie 2014,

Decizia nr. 504 din 4 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017, sau

Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021, decizii prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate. Astfel, referitor la critica privind absența reglementării cauțiunii dintre formele de ajutor public judiciar, Curtea a subliniat că acest aspect vizează, în realitate, o omisiune legislativă, context în care a respins, ca fiind inadmisibile, criticile formulate.

13.

Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că, în mod similar celor reținute în jurisprudența precitată, motivarea excepției de neconstituționalitate vizează, în fapt, o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanță constituțională, care, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Constituție , modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanța constituțională a omisiunii legislative, a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55, prin care Curtea a statuat că „omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“).

14.

Așadar, Curtea învederează faptul că susținerile autorului excepției nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate, ci tind la completarea textului de lege criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008. Or, așa cum s-a statuat în jurisprudența mai sus menționată, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a lipsei de reglementare. Prin urmare, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

este inadmisibilă.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Vartolomei în Dosarul nr. 11.348/190/2019/a2 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bistrița - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2024.