Decizia nr. 208/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 14 alin. (1) și (5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Pune în aplicare 1
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții, în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.251D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.252D/2020 și nr. 2.261D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și anume sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2)
din același act normativ, ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5)
din aceeași anexă, ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții, în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.252D/2020 și nr. 2.261D/2020 la Dosarul nr. 2.251D/2020.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că în prezenta cauză sunt formulate critici identice cu cele analizate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 . Astfel, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate după cum urmează: ca inadmisibilă în ceea ce privește
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , față de considerentele deciziei menționate, ca neîntemeiată cu privire la
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ca inadmisibilă referitor la
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , întrucât autorii excepției critică omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii publici cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibilă în ceea ce privește
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , deoarece criticile formulate vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate, și ca inadmisibilă cu privire la
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , întrucât acesta nu are legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7.
Prin Sentința civilă nr. 6.279 din 24 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.882/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții, într-un litigiu privind funcționarii publici.
8.
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.025/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, și anume sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2)
din același act normativ, ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5)
din aceeași anexă, precum și a
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții, într-un litigiu privind funcționarii publici.
9.
Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.086/3/2019, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , și anume sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2)
din același act normativ, ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la sintagma „de până la“ și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5)
din aceeași anexă, ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, precum și ale
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru, într-un litigiu privind funcționarii publici.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că sintagma „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute în
alin. (1) al art. 21 . Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice, pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.
11.
Referitor la pretinsa neconstituționalitate a
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , se arată că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea,
art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 , prevedea că drepturile salariale ale polițiștilor, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele instituite prin lege pentru acordarea compensației. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă în alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se, astfel,
art. 1 alin. (4)
și
(5) ,
art. 31
și
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Este invocată, în susținere, și jurisprudența Curții Constituționale, prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.
12.
Se afirmă că dispozițiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne, de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la
Legea fundamentală , de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege.
13.
Se mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuși
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.
14.
Se apreciază că dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare
Constituției
și prevederile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 . Autorii consideră că toate reglementările legale care au statuat, începând cu
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. În final, autorii excepției solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.
15.
În ceea ce privește
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare a destinatarilor articolului, limitare care este și imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de cei angajați în Inspectoratul General al Poliției Române sau inspectoratele de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă se stabilesc salarii diferențiate.
16.
Se mai susține că dispozițiile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt contrare standardelor de calitate a legii, pentru următoarele motive: acest text legal stabilește o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Potrivit
art. 7 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001
privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Însă, din cauza neclarității acestui text, a fost posibilă excluderea angajaților celor două instituții publice anterior evocate din câmpul său de aplicare. Cu toate acestea, apreciază autorii excepției, chiar și dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/ coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate în funcție de eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.
17.
Referitor la dispozițiile
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
se apreciază că aceste norme sunt discriminatorii, întrucât nu includ și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiul egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație
defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.
18.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale, pentru considerentele expuse de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . De asemenea, sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ cuprinsă în
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
este constituțională, dispozițiile sunt clare și precise pentru a putea fi aplicate și nu aduc atingere principiului nediscriminării. Cu privire la
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , instanța apreciază că aceste norme concretizează voința legiuitorului cu privire la modalitate de aplicare a drepturilor salariale pentru diferite categorii de funcționari.
19.
Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, și anume nu încalcă principiile separației puterilor în stat și egalității în drepturi, dreptul la informare și obligația de reglementare a statutului funcționarilor publici exclusiv prin lege organică.
20.
Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
au un conținut asemănător cu cel al dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , iar acestea din urmă sunt identice cu cele din
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . În aceste condiții, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, instanța apreciază că ar trebui aplicat raționamentul din
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Noțiunea „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
nu este de natură să creeze premisa unei discriminări salariale contrare dispozițiilor
art. 16 din Constituție , întrucât aceste norme legale sunt aplicabile unei sfere mai largi de destinatari, care nu se află în situații identice. În ceea ce privește prevederile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , instanța arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de
Constituție . Referitor la
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 , instanța apreciază că aplicarea etapizată a acestui act normativ și instituirea excepțiilor de la această regulă reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului.
21.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
22.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
23.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
24.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor actelor de sesizare, dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38, respectiv ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . În Dosarul nr. 2.261D/2020, analizând notele autoarei excepției, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează doar
alin. (2)
și
(3)
ale
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Dispozițiile criticate prevăd că:
–
Articolul 21
alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003:
Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
–
Articolul 38
alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;
–
Articolul 14
alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:
Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază. (...)
(5)
Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.
–
Articolul 23
din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“
25.
Curtea observă că majoritatea prevederilor din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
[printre care se află și dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2)
ale acesteia] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010, prin
art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a, capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Totodată, Curtea observă că, ulterior publicării
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
au fost modificate, având, în prezent, următorul conținut: „Unitățile, categoriile de personal și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Însă, având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 . Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
26.
Autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (1) ,
(4)
și
(5)
privind caracterele statului român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării legilor,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 31
privind dreptul la informare și
art. 73 alin. (3) lit. j)
referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile
art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului .
27.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 , Curtea reține că, prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , statuând, în esență, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 , care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
28.
Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, care sunt anterioare pronunțării
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 , și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
29.
Chiar dacă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă , dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022
în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu,
Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau
Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).
30.
Referitor la dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , se reține că acțiunile judecătorești formulate de autorii prezentelor excepții de neconstituționalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziții, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
erau aplicabile.
31.
Ca atare, așa cum a statuat Curtea prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022
sau
Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenței Curții.
32.
În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale din
deciziile nr. 294 din 17 mai 2022
și
nr. 429 din 29 septembrie 2022 , precitate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care aceasta a fost ridicată.
33.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a observat, prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022
și
Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022 , paragraful 63, că, în realitate, autorii excepției erau nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se atât stabilirea sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea
Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau
Decizia nr. 139 din 12 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , soluție care se impune și în prezenta cauză.
34.
Referitor la dispozițiile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , paragraful 68, Curtea a reținut că susținerile autorilor excepției din acea cauză - în mod identic cu cele ale autorilor excepției din prezenta cauză - aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a acestor dispoziții. Or, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume
Constituția , Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform
art. 126 alin. (1) din Constituție . Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
este inadmisibilă.
35.
Cu privire la dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , constituie obiectul de reglementare al legii organice și, în consecință, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.
36.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de același autor în numele membrilor de sindicat Nicusor Tanasoglu și alții în Dosarul nr. 1.025/30/2020 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de același autor în numele membrilor de sindicat Ana Camelia Antonescu și alții în Dosarul nr. 7.882/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în numele membrei de sindicat Lăcrămioara Crenguța Moraru în Dosarul nr. 21.086/3/2019 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe.
3.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.