Decizia nr. 199/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) , (7) și (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 317/2004 1 iulie 2004 (prevederi anume) privind Consiliul Superior al Magistraturii
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 2.647/1/2019/a1 al înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.239D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, se susține că modificarea procedurii privind atacarea hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, realizată prin
Legea nr. 234/2018 , reprezintă voința legiuitorului, iar dispozițiile criticate nu contravin prevederilor
art. 16 din Constituție . Totodată, se arată că există posibilitatea de a se solicita suspendarea facultativă a executării hotărârii criticate emise de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, arată că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text de lege cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea mai multor texte de lege și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispozițiile constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 7 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.647/1/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Angela Bianca Ispas într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii din 2019 a Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM) prin care s-a respins contestația formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva unei hotărâri a Comisiei de organizare a concursului de promovare pe loc a procurorilor în funcție de execuție în perioada septembrie-noiembrie 2019.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 133 alin. (1) din Constituție , prin faptul că doar împotriva hotărârilor plenului poate fi exercitată calea de atac specială a contestației la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care suspendă de drept executarea hotărârii CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.
6.
Referitor la încălcarea dispozițiilor
art. 133 alin. (1) din Constituție , se susține că suspendarea de drept a executării hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor - excepție de la regula în materia suspendării executării actelor administrative - își are originea în statutul acestora, în rolul acestora și în necesitatea asigurării independenței justiției, ca valoare fundamentală într-un stat de drept.
7.
Se arată că în anul 2004, când au fost adoptate „legile justiției“ ( Legea nr. 303/2004 ,
și
Legea nr. 317/2004 ) în vederea integrării în Uniunea Europeană, puterea de decizie cu privire la cele mai importante aspecte din cariera judecătorilor și procurorilor, precum și la drepturile care au legătură cu acestea, a fost dată direct plenului CSM. În ceea ce privește restul aspectelor referitoare la cariera și drepturile magistraților, atribuțiile au fost date în competența secțiilor, dar cu un control din partea plenului, la cererea judecătorului sau procurorului (mai puțin în materie disciplinară), pe calea contestației. Ulterior republicării din 2005 a
s-au prevăzut o cale de atac împotriva hotărârilor plenului CSM în materia carierei și drepturilor judecătorilor și procurorilor, precum și faptul că aceasta suspendă executarea.
8.
Prin
Legea nr. 234/2018 , marea majoritate a atribuțiilor plenului CSM în materia carierei și drepturilor magistraților au fost trecute la secții, iar dispoziția cuprinsă în
art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 , care prevedea contestarea hotărârilor secțiilor la plen, a fost abrogată.
9.
Prin urmare, timp de mai bine de 14 ani s-a considerat necesar ca orice decizie finală a CSM în materia carierei și drepturilor judecătorilor și procurorilor să poată fi dată de plenul CSM, ca autoritate de rang constituțional cu rol de garant al independenței justiției, și timp de mai bine de 13 ani s-a considerat necesar ca orice executare a unei hotărâri a plenului CSM să fie suspendată de drept prin exercitarea căii de atac în justiție, judecătorul sau procurorul vizat fiind protejat de orice ingerință a autorității care are rolul de a garanta independența justiției.
10.
După intrarea în vigoare a
Legii nr. 234/2018 , dispozițiile
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004 , constituționale până la un moment dat, au fost lăsate nemodificate. Având în vedere că majoritatea chestiunilor privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor au fost trecute în competența secțiilor, iar calea de atac la plen nu mai este o contestație, ci o plângere prealabilă, prin care se solicită revocarea actului administrativ, judecătorul sau procurorul vizat trebuie să urmeze procedura obișnuită în contencios administrativ, inclusiv în ceea ce privește suspendarea executării acestuia - procedură greoaie, adecvată doar în cazul prejudiciilor materiale, lentă și cu un rezultat incert.
11.
Întrucât dispozițiile privitoare la suspendarea de drept a executării prin exercitarea căii de atac în fața instanței judecătorești nu se mai aplică, nu mai este garantat faptul că, hotărând în „cerc restrâns“ referitor
la aspecte cu privire la care până de curând decizia finală o dădea plenul CSM, secțiile CSM nu vor afecta independența justiției. Hotărând asupra promovării judecătorilor și procurorilor, în diverse etape ale acestei proceduri, secțiile CSM efectuează o selecție a acestora și este esențial ca prin această selecție să nu fie afectată în niciun mod independența justiției.
12.
Împiedicarea nelegală a unui judecător sau procuror - ori chiar a unor categorii de judecători și procurori - să participe la un concurs de promovare la care ar avea dreptul ori o decizie nelegală în materia promovării acestora, precum și respingerea nelegală a candidaturii pentru o funcție de conducere ori invalidarea nelegală a rezultatului unui candidat pentru o astfel de funcție sunt de natură să afecteze independența justiției, astfel încât este justificată suspendarea de drept a hotărârilor date în aceste materii. Având în vedere că data concursurilor este fixă, iar procedura cererii de suspendare a actului administrativ este una care presupune trecerea unui termen până la pronunțarea instanței, este posibil ca până la acest termen concursul să se termine fără ca judecătorul sau procurorul să poată participa.
13.
Prin urmare, dispozițiile criticate nu numai că nu contribuie la realizarea rolului constituțional al CSM de garant al independenței justiției, ci permit ca însuși CSM - atunci când acționează într-o formulă incompletă, prin secțiile sale - să afecteze independența justiției.
14.
Referitor la încălcarea dispozițiilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , se susține că, prin păstrarea cuvântului „plenului“ în cuprinsul
alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 317/2004 , alineat la care fac trimitere toate celelalte alineate criticate ale
art. 29 din Legea nr. 317/2004 , și după intrarea în vigoare a
se produce o discriminare a majorității judecătorilor și procurorilor față de câțiva judecători și procurori privilegiați, care nu exercită propriu-zis activitatea de judecător sau procuror, ci niște funcții administrative.
15.
Ca urmare a intrării în vigoare a
Legii nr. 234/2018 , pentru suspendarea executării majorității hotărârilor CSM în materia carierei și drepturilor judecătorilor și procurorilor, magistrații de rând trebuie să urmeze calea greoaie și incertă a contenciosului administrativ. Spre deosebire de magistrații de rând, candidatul la funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare ori inspectorul-șef al Inspecției Judiciare care contestă hotărârea de numire, respectiv de revocare în această funcție beneficiază de calea de atac suspensivă de executare prevăzută la
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004 , deoarece prin
s-a modificat
art. 35 lit. b) din Legea nr. 317/2004 , acest tip de hotărâri fiind incluse în categoria celor referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Un caz aparte este cel al președintelui și vicepreședintelui CSM, cărora, prin aceeași
Lege nr. 234/2018 , li s-a creat o cale de atac identică cu cea prevăzută de
art. 29 alin. (5) ,
(7)-(9) din Legea nr. 317/2024 . Astfel,
art. 55 alin. (11) din Legea nr. 317/2004
prevede următoarele: hotărârea de revocare a acestora poate fi atacată cu contestație în termen de 15 zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție; contestația se judecă în complet format din 3 judecători; introducerea contestației suspendă de drept executarea hotărârii; hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă.
16.
Prin urmare, dispozițiile
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
sunt discriminatorii, începând cu data intrării în vigoare a
Legii nr. 234/2018 , și astfel contravin prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție .
17.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate. Astfel, prin
Legea nr. 234/2018 , s-a stabilit, pe de o parte, caracterul de acte administrative al hotărârilor pronunțate de secțiile CSM în ceea ce privește cauzele privind cererile și drepturile magistraților, iar, pe de altă parte, competența instanței de contencios administrativ, potrivit
art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
de soluționare a contestațiilor formulate împotriva acestor gen de hotărâri. Această modificare reprezintă voința legiuitorului, iar împrejurarea că doar hotărârile pronunțate de plenul CSM beneficiază de procedura de contestare derogatorie prevăzută la
art. 29 din Legea nr. 317/2004
și, implicit, de suspendare de drept a executării hotărârii contestate, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 133 alin. (1) .
18.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
20.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
21.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, modificată și completată prin
pentru modificarea și completarea
privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, având următorul conținut:
(5)
Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.
[…]
(7)
Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.
(8)
Contestația formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5) suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera și drepturile acestuia.
22.
Ulterior sesizării Curții Constituționale,
a fost abrogată integral prin
privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022. Chiar dacă textul criticat nu mai este în prezent în vigoare, în considerarea
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepții îl reprezintă
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii.
23.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi și
art. 133 alin. (1)
privind rolul Consiliului Superior a Magistraturii de garant al independenței justiției.
24.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra unor critici similare de neconstituționalitate, invocate de aceeași autoare din prezenta cauză, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 515 din 5 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1114 din 12 decembrie 2023.
25.
În prezenta cauză, în mod similar cu criticile aduse în cauza soluționată prin
Decizia nr. 515 din 5 octombrie 2023 , autoarea excepției reclamă, în calitate de procuror candidat la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție, că, ulterior modificărilor aduse
prin
Legea nr. 234/2018 , hotărârile privind cariera procurorilor, mai exact privind promovarea acestora, nu mai aparțin plenului CSM, ci Secției pentru procurori a CSM, iar din acest motiv contestația formulată de procurorul candidat nu mai beneficiază de efectul suspensiv de executare de drept, conferit expres de
art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 , întrucât obiectul acesteia nu mai este hotărârea plenului CSM, așa cum prevede
art. 29 alin. (5)
din aceeași lege și la care
art. 29 alin. (8)
face trimitere, ci hotărârea Secției pentru procurori. În consecință, persoana interesată este obligată să urmeze calea dreptului comun pentru a solicita suspendarea executării hotărârii Secției pentru procurori (act administrativ).
26.
Curtea a observat, la paragraful 15 din
Decizia nr. 515 din 5 octombrie 2023 , că prin
legiuitorul a adus o serie de modificări esențiale de concepție asupra modului de funcționare și organizare a CSM, reglementat prin
Legea nr. 317/2004 . Chiar dacă, structural, CSM a fost de la începutul înființării sale compus din două secții distincte - Secția pentru judecători și Secția pentru procurori -,
a introdus filosofia separării carierelor în cadrul celor două ramuri ale magistraturii, astfel că o serie dintre atribuțiile pe care anterior le exercita plenul CSM, ca autoritate unică prevăzută de Constituție cu rolul de garant al independenței justiției [ art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală ] au fost distribuite celor două secții ale CSM, în mod corespunzător.
a fost supusă de două ori controlului de constituționalitate anterior promulgării, Curtea luând act, prin
Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, și
Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, de noul principiu al separării carierelor de judecător și procuror și considerând, în principiu, că acesta nu contravine normelor fundamentale ale
art. 133
și
134 , referitoare la CSM.
27.
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile
art. 133 alin. (1) din Constituție , la paragrafele 17-19 ale
Deciziei nr. 515 din 5 octombrie 2023 , Curtea a constatat că există, într-adevăr, o lipsă de corelare între dispozițiile
art. 29 din Legea nr. 317/2004 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 234/2018 , dar că aceasta nu contravine normelor fundamentale referitoare la rolul constituțional al CSM și la principiile înfăptuirii justiției.
28.
Astfel, potrivit noii concepții a legiuitorului, implementate prin modificările legislative aduse concomitent atât
Legii nr. 317/2004 , cât și
privind statutul judecătorilor și procurorilor (prin
pentru modificarea și completarea
privind statutul judecătorilor și procurorilor) și
privind organizarea judiciară (prin
pentru modificarea și completarea
privind organizarea judiciară) - acte normative abrogate în prezent -, nu toate atribuțiile care vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor sunt exercitate de plenul CSM, unele dintre acestea - printre care și atribuțiile privind promovarea - fiind repartizate secției corespunzătoare a CSM, așa cum se poate observa din lectura comparativă a prevederilor
art. 35
și
40 din Legea nr. 317/2004 , în redactarea inițială și ulterioară modificărilor aduse prin
Legea nr. 234/2018 . Potrivit
art. 9 din Legea nr. 304/2004 , modificată prin
Legea nr. 207/2018 , hotărârile Secției pentru judecători, respectiv ale Secției pentru procurori ale CSM, cu excepția celor date în materie disciplinară, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun. În redactarea sa anterioară,
art. 9
prevedea că plenul CSM funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile CSM, cu excepția celor date în materie disciplinară. Așadar, dacă anterior implementării principiului separării carierelor de judecător și procuror, plenul CSM era instanța competentă să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor secțiilor CSM pronunțate în alte materii decât cea disciplinară, implementarea noului principiu a impus și modificarea competenței de judecată a acestor contestații, care nu mai revine plenului CSM, ci secției de contencios administrativ a curții de apel competente teritorial.
29.
În acest context legislativ, Curtea a mai reținut că dispozițiile
art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004
au fost modificate prin
Legea nr. 234/2018 , în sensul distincției operate în virtutea principiului separării carierelor de judecător și de procuror, astfel: „Contestația formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la
alin. (5)
suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera și drepturile acestuia.“ Anterior acestei intervenții legislative,
alin. (8)
al
art. 29 din Legea nr. 317/2004
se referea, fără nicio distincție, la „contestație“, acțiune cu efect suspensiv de drept asupra executării hotărârii CSM. Corelând însă
alin. (8)
cu
alin. (5) al art. 29 , ulterior adoptării
Legii nr. 234/2018 , se observă o neconcordanță între acestea întrucât
alin. (5)
nu a fost modificat în același sens, al distincției dintre hotărârea plenului CSM și hotărârea secției corespunzătoare a CSM, pronunțată în urma contestației formulate de persoana interesată, judecător sau procuror.
30.
Prin urmare, dispozițiile criticate ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 , referindu-se, chiar și după adoptarea
Legii nr. 234/2018 , la „hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor“, sunt necorelate cu ansamblul normativ al prevederilor care, ulterior modificărilor aduse în anul 2018 legilor justiției, au implementat un nou model de abordare a aspectelor legate de promovarea judecătorilor și procurorilor, în sensul că acestea nu mai revin plenului CSM, ci fiecărei secții corespunzătoare a CSM, și nici nu mai pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun, adică
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
31.
Curtea a constatat la paragraful 23 al
Deciziei nr. 515 din 5 octombrie 2023
că
art. 35 din Legea nr. 317/2004
a menținut în competența plenului CSM, chiar și după adoptarea
Legii nr. 234/2018 , unele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, dar printre acestea nu se mai numără și cele privind promovarea, acestea din urmă fiind transferate în mod expres, prin modificările aduse în anul 2018, în competența secției corespunzătoare a CSM. În acest caz particular, al promovării, hotărârea prin care se soluționează contestația cu privire la rezultatele verificării îndeplinirii condițiilor legale de participare la concursul de promovare aparține secției corespunzătoare a CSM, iar nu plenului CSM, astfel că nu se poate aplica efectul suspensiv de executare de drept pe care îl conferă contestației
art. 29 alin. (8)
dacă aceasta este formulată împotriva hotărârilor prevăzute la
alin. (5) , adică împotriva hotărârilor plenului CSM. Curtea a mai reținut, pe de altă parte, că lipsa de corelare mai sus arătată a fost corectată odată cu adoptarea, în anul 2022, a noilor legi ale justiției în
art. 29 alin. (5)
și
(6) din Legea nr. 305/2022 .
32.
Referitor la chestiunea suspendării de drept a executării hotărârii Secției pentru procurori, Curtea a reținut, la paragrafele 25-28 ale
Deciziei nr. 515 din 5 octombrie 2023 , că aceasta se poate obține potrivit
art. 9 din Legea nr. 304/2004 , respectiv în condițiile
art. 14 din Legea nr. 554/2004 , care reglementează condițiile în care instanța poate acorda suspendarea actului administrativ atacat, situație în care instanța soluționează cererea de suspendare de urgență și cu precădere, cu citarea părților, hotărârea dată cererii de suspendare fiind executorie de drept. Prin urmare, Curtea a constatat că, deși în cazul autoarei excepției nu a putut opera suspendarea de drept a executării hotărârii Secției pentru procurori în virtutea regulilor speciale prevăzute de
art. 29 din Legea nr. 317/2004
- necorelate corespunzător cu funcționarea principiului separării carierei de judecător de cea de procuror, introdus prin
-, reglementările de drept comun au oferit persoanei interesate/vătămate o altă cale pentru atingerea aceluiași scop, reprezentată de contenciosul administrativ.
33.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
34.
Cu privire la critica raportată la
art. 16 din Constituție , Curtea reține că autoarea excepției susține că, spre deosebire de magistrații de rând, candidatul la funcția de inspector-șef al Inspecției Judiciare ori inspectorul-șef al Inspecției Judiciare care contestă hotărârea de numire, respectiv de revocare în această funcție, beneficiază de calea de atac suspensivă de executare prevăzută la
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004 . Totodată, președintele și vicepreședintele CSM beneficiază, în temeiul aceleiași
Legi nr. 234/2018 , de o cale de atac identică cu cea prevăzută de
art. 29 alin. (5) ,
(7)-(9) din Legea nr. 317/2004 . Referitor la aceste susțineri, Curtea constată că textul de lege criticat nu instituie discriminări între magistrați sub aspectul accesului liber la justiție. Faptul că pentru anumite funcții din sistemul justiției legiuitorul a reglementat o procedură distinctă de contestare, respectiv de revocare a hotărârii de numire în acea funcție nu are semnificația unei discriminări, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură (a se vedea
Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010).
35.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 2.647/1/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 29 alin. (5) ,
(7)
și
(8) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.