Legea nr. 17/1990

Marea teritorială a României cuprinde fasia de mare adiacenta țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), masurata de la liniile de baza.

Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente.

Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de baza drepte sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evolutii obiective de natura sa influenteze punctele între care sunt trasate liniile de baza drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Limita exterioară a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine, masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza.

Apele maritime interioare, marea teritorială, solul și subsolul acestora, precum și spațiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

În aceste spații România își exercită suveranitatea în conformitate cu legislația sa interna, cu prevederile convențiilor internaționale la care este parte și ținând seama de principiile și normele dreptului internațional.

Zona economică exclusiva a României este instituită în spațiul marin al țărmului românesc la Marea Neagra, situat dincolo de limita apelor marii teritoriale și adiacent acestora, în care România își exercită drepturi suverane și jurisdicția asupra resurselor naturale ale fundului marii, subsolului acestuia și coloanei de apa de deasupra, precum și în ceea ce privește diferitele activități legate de explorarea, exploatarea, protecția, conservarea mediului și gestionarea acestora.

În condițiile specifice determinate de dimensiunile Marii Negre, întinderea zonei economice exclusive a României se stabilește prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror tarmuri sunt limitrofe sau situate fața în fața cu litoralul românesc al Marii Negre, ținându-se seama de faptul ca lățimea maxima a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului marii, ratificată de România prin

Legea nr. 110/1996 , poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de baza prevăzute la art. 2.

Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internațional și cu respectarea legislației române, prin aplicarea, în funcție de circumstanțele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor și criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluție echitabila.

În zona economică exclusiva România exercita:

a) drepturi suverane de explorare și exploatare, protecție, conservare și gestionare a tuturor resurselor naturale biologice și/sau nebiologice și a altor resurse care se afla pe fundul marii, în subsolul acestuia, în coloana de apa, în spațiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activități legate de explorarea și exploatarea zonei în scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, al curentilor și al vanturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea și folosirea de insule artificiale, de instalații și lucrări destinate cercetării științifice, explorării și exploatării resurselor naturale din aceasta zona sau în alte scopuri economice;

d) jurisdicție privind:

- amplasarea și folosirea de insule artificiale, de instalații și lucrări;

- cercetarea științifică marina;

- protecția și conservarea mediului marin și a faunei marine;

e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României și de normele general recunoscute ale dreptului internațional.

Drepturile suverane și jurisdicția prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu legislația României.

În zona economică exclusiva a României toate statele, riverane sau fără litoral, se bucura, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internațional, de libertățile de navigație, de survol și de a instala cabluri și conducte submarine, precum și de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internațional, legate de exercitarea acestor libertăți, în condițiile respectării prevederilor prezentei legi și ale altor acte normative ale României.

Pe axul traseului cablurilor și conductelor montate în mare se instituie zone de securitate și protecție, care se întind până la 1.000 de metri de o parte și de alta a acestuia.

România are interese prioritare în legătură cu stocurile de pești anadromi care se reproduc în apele sale și are răspunderea principala pentru aceste specii, exercitandu-și în consecința drepturile cu privire la ele.

Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de pești anadromi prin acțiuni corespunzătoare și stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, și cooperează în acest scop cu organele altor state interesate, în cazul în care speciile menționate migrează dincolo de limitele zonei economice exclusive a României.

România asigura utilizarea optima a resurselor piscicole și a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de alta natura ce se impun cu privire la conservarea și gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date științifice, iar în cazurile în care considera necesar, în colaborare cu organizațiile internaționale având competența în acest domeniu și la care România este sau nu este membra.

În acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de peste și alte resurse biologice, adopta măsuri tehnice și de alta natura pentru a asigura un pescuit rațional și conservarea, protecția și regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislației române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecția, reținerea, sechestrarea și urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suverane ale statului român.

Stocurile de pești anadromi care se reproduc în cursurile de apa ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

În ceea ce privește respectarea reglementărilor privind stocurile de pești ce habiteaza sau traverseaza ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele internaționale, cooperarea României va fi asigurata prin acorduri specifice, în vederea conservării și gestiunii acestor stocuri, și ținând seama, în mod corespunzător, de interesele și de responsabilitățile sale.

Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusiva a României, pe bază de acorduri, în condiții de reciprocitate, cu respectarea legilor și a reglementărilor române, precum și a normelor general recunoscute ale dreptului internațional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.

Statele care participa, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de pești anadromi și la refacerea resurselor piscicole și a altor resurse biologice din zona sa economică exclusiva, îndeosebi prin finanțarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. (1).

În zona sa economică România are jurisdicție exclusiva asupra insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracțiunilor și a altor încălcări privind legile și reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar și al imigratiei, precum și în legătură cu legile și regulamentele privind securitatea.

În jurul insulelor artificiale, al instalațiilor și lucrărilor din zona economică exclusiva a României se instituie zone de securitate și protecție care se întind până la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfel prin norme internaționale general recunoscute. Organele române competente stabilesc și instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securității și protecției atât a navigației, cat și a insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor.

Organizațiile, companiile, persoanele fizice și juridice, române și străine, care au dreptul sa amplaseze, sa mențină și sa exploateze insulele artificiale, instalațiile și lucrările sus-menționate, sunt obligate să asigure și sa mențină în stare de funcționare mijloacele permanente de avertizare asupra existenței acestora.

Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor de securitate și protecție, precum și desființarea completa sau parțială a acestor instalații și lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autoritățile române competente, împreună cu toate datele necesare identificarii acestora.

O nava străină folosită în scopuri comerciale poate fi urmărită în afară marii teritoriale a României și poate fi reținută pentru a fi trasa la răspundere, dacă exista motive întemeiate să se creadă ca acea nava a încălcat legile și reglementările române pe timpul cat s-a aflat în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contigua sau în zona economică exclusiva a României.

Urmărirea poate începe atunci când nava străină sau una dintre ambarcatiunile acesteia se găsește în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona contigua a României și nu poate să fie continuată dincolo de limitele marii teritoriale sau ale zonei contigue, decât cu condiția sa nu fie întreruptă.

Urmărirea începe când nava străină nu se conformează semnalului de oprire și poate continua, fără întrerupere, până la intrarea navei urmărite în marea teritorială a propriului sau stat sau a unui alt stat.

Nava reținută conform prevederilor acestui articol poate fi condusă până la cel mai apropiat port românesc, pentru cercetări și aplicarea de sancțiuni.

Dacă o nava a fost reținută în afară marii teritoriale, în împrejurări care nu justifica exercitarea dreptului de urmărire, ea va fi despagubita pentru orice pierdere sau dăuna suferită ca urmare a acestei acțiuni.

Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decât de navele și de aeronavele Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, autorizate în acest scop.

Dreptul de urmărire prevăzut la art. 35 se aplică și în cazul încălcării de către o nava străină, folosită în scopuri comerciale, a legislației române cu privire la zona economică exclusiva a României în Marea Neagra.

În acest caz, urmărirea poate începe numai când nava străină în cauza sau una dintre ambarcatiunile sale se găsește în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României.

Cercetările științifice marine în zona economică exclusiva a României se efectuează numai cu autorizarea organelor române competente, în conformitate cu legislația României, ținându-se seama și de convențiile internaționale la care România este parte.

Cercetările științifice în zona economică exclusiva a României, efectuate în scopuri exclusiv pașnice și pentru lărgirea și aprofundarea cunoștințelor științifice în domeniul marin, în folosul întregii omeniri, se pot face și de către state străine sau organizații internaționale, precum și de către persoane fizice sau juridice străine, dar numai cu acordul prealabil al organelor competente române. Acestea din urma au dreptul sa refuze, în mod discretionar, executarea unui proiect de cercetare științifică marina în zona economică exclusiva a României în următoarele cazuri:

a) dacă proiectul are o incidența directa asupra explorării și exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice;

b) dacă proiectul prevede forari pe fundul marii, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanțe nocive în mediul marin;

c) dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalațiilor și lucrărilor prevăzute la art. 16;

d) dacă datele și informațiile privind proiectul, natura și obiectivele lui sunt inexacte sau dacă autorul ori beneficiarul proiectului nu s-a achitat de obligațiile contractate printr-un proiect de cercetare anterior, față de statul român;

e) dacă exista indicii sau motive întemeiate care duc la concluzia ca prin realizarea proiectului se poate aduce atingere drepturilor suverane și jurisdicției României asupra zonei sale economice exclusive prevăzute de prezenta lege și de prevederile dreptului internațional.

Organele române competente au dreptul sa ceara suspendarea lucrărilor de cercetare științifică marina în curs de desfășurare în zona economică exclusiva a României, pentru următoarele situații, dacă acestea nu sunt inlaturate într-un termen stabilit în acest scop:

a) lucrările nu sunt efectuate în conformitate cu informațiile comunicate conform art. 40, pe baza cărora organele competente române și-au dat consimțământul;

b) statul sau organizația internationala competența ori persoanele fizice și juridice străine care desfășoară lucrările respective nu respecta dispozițiile art. 41.

Organele române competente au dreptul sa ceara încetarea tuturor lucrărilor de cercetare științifică marina în toate cazurile în care nerespectarea art. 40 echivaleaza cu o modificare importanța a proiectului sau a lucrărilor de cercetare.

Ordinul de suspendare dat potrivit prevederilor alin. (1) va putea fi revocat de organele competente române, iar proiectul de cercetare științifică va putea continua de îndată ce statul sau organizația internationala competența ori persoanele fizice și juridice care efectuează aceste lucrări de cercetare științifică marina s-au conformat condițiilor prevăzute la art. 40 și 41.

Prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluarii mediului marin, provocată sau care este legată de activitățile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică exclusiva și din atmosfera de deasupra acestora, se realizează în conformitate cu legislația română în vigoare și cu convențiile internaționale la care România este parte.

Organele române competente stabilesc norme și iau măsuri pentru protejarea și conservarea mediului marin, precum și pentru prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluarii mediului marin și în legătură cu menținerea securității și a protecției navigației specifice zonei respective și asigura respectarea și aplicarea acestora în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială și în zona economică exclusiva ale României.

Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile care limitează:

a) evacuarea de substanțe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanțe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin scufundare;

b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare, a se preveni deversarile, fie ca sunt intenționate sau nu, și pentru a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea navelor și componenta/structura personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalațiile sau aparatura utilizata pentru explorarea ori exploatarea resurselor naturale de pe fundul marii și din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi și componenta/structura personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalații sau aparaturi care funcționează în mediul marin, aplicând măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face fața cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi și componenta/structura personalului afectat acestora.

Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind și acele măsuri necesare pentru protejarea și conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum și a mediului de viața al speciilor și organismelor marine al căror număr este în scădere, care sunt amenintate sau pe cale de dispariție.

În cazul în care exista motive întemeiate să se creadă ca o nava folosită în scopuri comerciale, care se afla în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut sau navighează prin zona economică exclusiva a României, a încălcat prevederile legislației române sau regulile internaționale privind prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluarii mediului marin, organele române competente sunt în drept sa ceara navei respective explicații în legătură cu faptele care îi sunt imputate, precum și sa inspecteze aceasta nava, în cazul în care ar refuza să prezinte explicațiile cerute ori dacă explicațiile primite nu concorda cu faptele, iar atunci când elementele de proba o justifica, sa intenteze o acțiune judiciară în legătură cu aceasta încălcare, în conformitate cu legislația română, și, printre alte măsuri necesare, sa ordone, sub rezerva normelor dreptului internațional, reținerea navei.

În cazul în care exista dovezi evidente ca o nava folosită în scopuri comerciale, care se afla în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României, a încălcat prevederile legislației române sau regulile internaționale privind prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluarii mediului marin, prin imersiune sau deversari ale unor substanțe ori deșeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum și ale altor substanțe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora și fauna marii, care au produs sau risca sa producă, prin poluare, riscuri și daune importante țărmului românesc ori intereselor statului român sau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusiva, organele române competente sunt în drept sa intenteze o acțiune judiciară în legătură cu aceasta încălcare, în conformitate cu legislația română, și sa ordone, sub rezerva normelor dreptului internațional și dacă elementele de proba o justifica, reținerea navei.

În sensul prezentei legi:

1. prin poluarea mediului marin se înțelege introducerea de către orice persoană fizica sau juridică, direct ori indirect, de substanțe sau energie în mediul marin, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei și florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activitățile marine, inclusiv pescuitului și celorlalte utilizări legitime ale marii, alterarea calității apei marii din punct de vedere al întrebuințării acesteia și degradarea valorilor sale de agrement;

2. prin scufundare se înțelege:

a) orice evacuare deliberata de deșeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;

b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări.

Termenul scufundare, în sensul alin. (1) pct. 2, nu vizează:

a) evacuarea de deșeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare, precum și de la echipamentul acestora, cu excepția deșeurilor sau a altor materii transportate de nave ori transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deșeuri ori a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;

b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca aceasta depozitare sa nu contravina scopurilor prezentei legi.

În cazul în care în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României are loc o coliziune de nave, o eșuare sau o alta avarie maritima, iar acțiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecințe dăunătoare pentru mediul și fauna marina, precum și pentru apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusiva sau pentru tarmul românesc, organele române competente sunt în drept sa adopte măsurile necesare, corespunzător cu paguba efectivă sau cu amenințarea pe care o reprezintă, în scopul apărării împotriva poluarii sau amenințării cu poluarea, și să asigure respectarea acestor măsuri dincolo de limitele marii teritoriale.

Scufundarea de deșeuri în marea teritorială, zona economică exclusiva a României sau pe platoul continental al României, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului marii, nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al organelor române competente; acestea au dreptul sa autorizeze, sa reglementeze și sa controleze aceasta scufundare, după ce au examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care aceasta scufundare poate, datorită situației lor geografice, sa cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora și mediului lor înconjurător.

Constituie contravenție următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a) încălcarea interdicției prevăzute la art. 19;

b) încălcarea interdicției prevăzute la art. 44, precum și aducerea ilegala în țara, în scopul deversarii, aruncarii sau scufundarii în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României sau al degajarii în atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalații plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substanțe ori deșeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substanțe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora și fauna marii, sau de alte reziduuri ori materiale care pot sa producă pagube țărmului românesc ori sa creeze obstacole în calea utilizării legitime a marii, inclusiv în scopuri turistice;

c) pescuitul industrial sau alta activitate de explorare și exploatare ilegala a resurselor naturale și biologice ale apelor maritime interioare, ale marii teritoriale sau ale zonei economice exclusive a României, inclusiv ale fundului marii și ale subsolului din aceste zone;

d) sabordarea unei nave în apele maritime interioare, în marea teritorială ori esuarea ei la țărm;

e) intrarea în porturile românești, fără aprobarea organelor române competente, a navelor cu propulsie nucleara;

f) neprezentarea documentelor prevăzute de acordurile internaționale pentru navele care transporta substanțe radioactive sau toxice ori alte substanțe periculoase, precum și neluarea măsurilor de precautie prevăzute de aceste acorduri;

g) efectuarea, fără autorizarea organelor române competente sau cu încălcarea condițiilor stabilite în autorizație, a unor activități de cercetare științifică, de prospecțiuni sau a altor activități în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României;

h) imbarcarea sau debarcarea de persoane ori mărfuri în afară porturilor sau a locurilor unde aceste operațiuni sunt autorizate;

i) pătrunderea neautorizata a unei nave într-un port declarat închis sau într-o zona a marii teritoriale în care trecerea inofensiva a fost suspendată temporar;

j) încălcarea restrictiilor prevăzute la art. 23;

k) încălcarea interdictiilor prevăzute la art. 18 lit. e), f) și k);

l) nerespectarea regulilor stabilite de organele române competente cu privire la securitatea navigației și la protecția instalațiilor, a altor echipamente, a cablurilor de telecomunicații și a conductelor submarine, în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a României;

m) crearea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări în zona economică exclusiva a României;

n) nerespectarea avizelor pentru navigatori și a semnalizarilor privind instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări în zona economică exclusiva a României;

o) neasigurarea instalațiilor și a altor echipamente cu mijloace permanente de avertizare a prezentei lor, încălcarea normelor de menținere a acestor mijloace în stare buna de funcționare și de lichidare a instalațiilor și echipamentelor a căror folosire a fost definitiv interzisă în zona economică exclusiva a României.

Contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) se sancționează cu amendă de la 80.000.000 lei la 400.000.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. i)-o), cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei, sancțiunile fiind aplicabile la locul constatării faptelor contravenționale.

Dacă faptele prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-g) au cauzat pagube importante sau au produs alte consecințe grave ori au fost săvârșite în mod repetat, sancțiunea este amenda de la 200.000.000 lei la 400.000.000 lei.

Pentru faptele prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b) și c) sancțiunea poate fi, în funcție de gravitatea consecințelor și de întinderea pagubelor, amenda de la 400.000.000 lei la 1.500.000.000 lei.

În situații deosebit de grave, organele române competente pot dispune, ca măsuri complementare, confiscarea navei, a instalațiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii și a altor obiecte de la contravenient, folosite la săvârșirea contravenției.

Bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca.

Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice.

Contravențiile se constata și sancțiunile se aplică, în conformitate cu reglementările în vigoare, de personalul cu sarcini de supraveghere și control al navigației din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, de personalul special împuternicit de ministrul apărării naționale, ministrul de interne, ministrul apelor și protecției mediului, ministrul agriculturii, alimentației și pădurilor și de ministrul sănătății și familiei, precum și de alte persoane special împuternicite prin lege.

Împotriva procesului-verbal de contravenție se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția maritima și fluviala a Judecătoriei Constanta.

În cazul comiterii unor fapte pentru care legea română prevede arestarea comandantului navei străine sau reținerea acesteia, organele române competente vor înștiința imediat oficiul consular sau misiunea diplomatică ale statului de pavilion despre măsurile luate.

Nava reținută și echipajul sau vor fi eliberate de îndată ce a fost depusa o cauțiune corespunzătoare, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Cauțiunea va fi stabilită în lei și se va plati în valută convertibilă, prin transformarea sumei din lei în valută la cursul de schimb oficial de la data săvârșirii contravenției.