Decizia nr. 255/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Cuciureanu Constantin în Dosarul nr. 129/39/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.074D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că stabilirea instanțelor judecătorești la care se poate dispune strămutarea este de competența legiuitorului, iar eventualitatea practică a unei situații în care toți judecătorii unei instanțe să nu poată judeca ține de aprecierea subiectivă a autorului excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 9 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 129/39/2020, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Cuciureanu Constantin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederea legală criticată este neclară, incompletă și are un caracter impredictibil, deoarece nu reglementează posibilitatea strămutării și în ipoteza în care față de toate instanțele de același grad din circumscripția curții de apel învestite cu cererea de strămutare există motive și dovezi că imparțialitatea judecătorilor ar fi afectată. Astfel, se susține că admiterea unei cereri de strămutare, în conformitate cu prevederile legale criticate, va avea drept efect trimiterea cauzei la o altă instanță, egală în grad cu instanța la care a fost introdusă acțiunea, dar tot din circumscripția aceleiași curți de apel. Prin urmare, se susține că, prin modul de organizare a sistemului judiciar, soluționarea cererii de strămutare nu va înlătura în niciun fel suspiciunea cu privire la imparțialitatea instanței care va fi învestită să judece cauza după strămutare. În acest sens, arată că, în speța dedusă judecății instanței de fond, atât la Tribunalul Botoșani, cât și la Tribunalul Suceava, singurele instanțe de același grad din circumscripția Curții de Apel Suceava, ar exista suspiciuni de imparțialitate în ceea ce privește soluționarea obiectivă a dosarului aflat pe rol.
6.
Se susține că există un vid legislativ, în sensul în care nu este reglementată situația în care sunt îndeplinite condițiile de strămutare față de ambele instanțe de același grad din circumscripția Curții de Apel Suceava.
7.
Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece părțile dintr-un proces sunt practic obligate să se judece la o instanță față de care există motive de strămutare a cauzei, în lipsa reglementării situației de a dispune strămutarea cauzei la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, așa cum dispune, de altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție în caz de admitere a unei cereri de strămutare, conform
art. 145 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă .
8.
Astfel, se susține că prevederea legală criticată este neconstituțională, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității, întrucât nu permite subiecților de drept să determine care este procedura de urmat în situațiile în care asupra tuturor instanțelor de același grad din raza curții de apel planează suspiciuni de imparțialitate, mai ales că în situația tribunalelor, există două sau cel mult trei astfel de instanțe în raza unei singure curți de apel.
9.
Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , potrivit cărora: „În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.“
14.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, în componenta privind calitatea legii,
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil și
art. 24
- Dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate și prevederile
art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
art. 10 din Declarația Universală
a Drepturilor Omului și
art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiției, competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează să fie strămutate pricinile, reglementate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de
art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.
16.
Prin
Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, și prin
Decizia nr. 169 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 142 alin. (1) teza întâi
și ale
art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, respectiv la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului.
17.
În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu vizează ipotezele avute în vedere în deciziile amintite, ci vizează situația în care, în cazul admiterii cererii de strămutare de către prima instanță, în practică, instanța de judecată la care s-a strămutat cauza ar invoca excepția inadmisibilității unei astfel de cereri de strămutare a soluționării cererii de strămutare. Or, aprecierea că motivele de bănuială legitimă pe care s-a fundamentat prima cerere de strămutare ar putea subzista și în cazul instanței competente să soluționeze cererea de strămutare nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de imparțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de strămutare. În acest sens s-a mai pronunțat Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 236 din 19 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.068 din 18 decembrie 2018, paragraful 25.
18.
De asemenea, în prezenta cauză, susținerile referitoare la existența unui vid legislativ, în sensul în care nu este reglementată situația în care sunt îndeplinite condițiile de strămutare față de ambele instanțe de același grad din circumscripția curții de apel, tind la completarea normelor legale criticate, ceea ce intră în sfera competenței de legiferare a legiuitorului. Așadar, aspectele invocate de autorul excepției vizează chestiuni ce țin de soluționarea cererii de strămutare de către instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze și a cererii a cărei strămutare se solicită de autorul excepției, critici ce vizează interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, iar nu constituționalitatea dispozițiilor legale criticate, aspect care, potrivit
art. 2 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excedează competenței instanței constituționale.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Cuciureanu Constantin în Dosarul nr. 129/39/2020 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.