Decizia nr. 260/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Caia și Maria Caia în Dosarul nr. 1.964/2001 al Judecătoriei Bicaz.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2002 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24 septembrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.964/2001, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Caia și Maria Caia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție.

Judecătoria Bicaz, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În acest sens se arata ca "invocarea nerespectării principiului accesului liber la justiție, reglementat în art. 21 din Constituție, prin raportare la prevederea cuprinsă în art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, nu prezintă relevanta în soluționarea excepției. Instituirea prin lege a unui termen procedural în interiorul căruia să se poată face contestație la executare răspunde, pe de o parte, imperativului celeritatii în soluționarea litigiilor, iar pe de altă parte, termenul, în esenta, constituie o condiție extrinseca pentru validitatea anumitor acte de procedura".

Guvernul arata ca, prin conținutul lor, dispozițiile criticate "nu aduc nici o atingere accesului liber la justiție. Normele conținute de art. 401 din Codul de procedură civilă oferă o soluție unitară în privinta termenului de introducere a contestației la executare. Renuntandu-se la sistemul criticabil potrivit căruia contestația se putea exercita pe tot timpul cat dura executarea silită, până la data ultimului act de executare, legiuitorul în aceasta materie a prevăzut un termen cu o dată fixa, care începe să curgă de la anumite momente expres prevăzute de lege. Astfel fiind, reglementarea unor termene, strâns legate de specificul și de obiectul normelor de procedura civilă, nu este de natura sa ingradeasca accesul liber la justiție".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația la executare, cuprinse în art. 401 alin. 1 lit. c), modificate și completate prin

art. I pct. 156 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: [...]

c) debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație."

Autorii excepției susțin ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Împrejurarea ca, spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit căreia contestația la executare putea fi formulată oricând până la data efectuării ultimului act de executare, ceea ce era de natura să ofere largi posibilități exercitării sale abuzive, cu finalitatea de a-l împiedica pe creditor să își valorifice titlul, actuala reglementare o circumscrie unui termen cu durata prestabilita și al cărui moment de începere este precis determinat nu contravine principiului liberului acces la justiție.

De altfel Curtea a statuat în mod constant ca reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egala măsura ocrotite.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Caia și Maria Caia în Dosarul nr. 1.964/2001 al Judecătoriei Bicaz.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2002.