Decizia nr. 226/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Cătălina Constantina Mușet în Dosarul nr. 498/103/2018/a3 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 796D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate, odată cu confirmarea primirii citației, a depus și note scrise, prin care a expus, pe scurt, situația particulară a speței și a precizat că, drept urmare a problemelor financiare create prin aceasta, este în imposibilitate de a-și angaja un apărător și de a se prezenta personal la termenul de judecată, context în care a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența, în materie, a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023 , prin care s-a statuat că tocmai caracterul distinct al procedurilor prevăzute de

Legea nr. 85/2014

a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, fără ca prin această modalitate de reglementare să fie încălcate drepturile protejate de Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Decizia nr. 57 din 17 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 498/103/2018/a3, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Cătălina Constantina Mușet într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile

Legii nr. 85/2014 .

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, în materia procedurilor de insolvență, termenul de apel este mai mic ca durată de timp, în raport cu termenul pentru depunerea întâmpinării, context în care se creează un dezechilibru și un dezavantaj pentru persoana interesată să utilizeze o asemenea cale de atac atunci când litigiul se află sub imperiul

Legii nr. 85/2014 . Astfel, deși există o similitudine între cele două proceduri, în ceea ce privește procedura de drept comun, pentru termenul de exercitare a căii de atac și pentru termenul de depunere a întâmpinării, proporția și ponderea timpului sunt inverse, în sensul că termenul de exercitare a căii de atac este mai mare, iar termenul de depunere a întâmpinării este mai mic, aspect ce creează premisele unui proces inechitabil. De asemenea, raportat la situația speței, se mai învederează că este neconstituțională curgerea termenului de apel de la data publicării hotărârii în Buletinul procedurilor de insolvență, în măsura în care instanța a procedat simultan și la comunicarea încheierii sau a hotărârii către părți, respectiv au avut loc două comunicări, întrucât acest aspect conduce la un proces inechitabil.

7.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât norma criticată, prin care se stabilește că termenul de apel este de 7 zile și curge de la comunicarea judecătorului-sindic, realizată colectiv, prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, este o excepție de la prevederile

Codului de procedură civilă , instituită în virtutea specificului procedurilor de insolvență, care derogă de la procedura de drept comun. Or, potrivit

art. 126

și

129 din Constituție , stabilirea regulilor de procedură ține de competența legiuitorului, desigur cu respectarea drepturilor constituționale, sens în care este și jurisprudența instanței de contencios constituțional.

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere critica de neconstituționalitate ce se referă la termenul de apel în materia insolvenței și care curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate ( Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 , care au următorul cuprins: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 863 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 7 aprilie 2021, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

14.

Cu acel prilej, Curtea a arătat că, în procedura insolvenței, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie ( art. 42 din Legea nr. 85/2014 ). Prin urmare, normele privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă cu privire la situația lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să poată avea acces la justiție, iar în cadrul procesual să își exercite dreptul la apărare și să beneficieze de dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea observă că prevederile

Legii nr. 85/2014

disting în ceea ce privește procedura de citare, în funcție de etapa în care se află procedura insolvenței ( Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 6 februarie 2024, paragraful 17).

15.

Caracterul distinct al procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, precum termenele în care se pot contesta anumite acte în legătură cu această procedură sau datele de la care curge termenul în care se pot utiliza căile de atac în materie, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2)

și ale

art. 129 din Constituție . În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 și 24, prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților.

16.

Cu privire la semnificația

art. 21 din Constituție , Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că aceasta este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau niciun grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În consecință, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21

privind accesul liber la justiție, atât timp cât părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă (a se vedea

Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2005).

17.

Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, întrucât acesta, astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 16, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum dreptul de apărare, egalitatea procesuală, utilizarea căilor de atac, potrivit legii, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, iar prevederile criticate, prin care se instituie posibilitatea exercitării căii de atac a apelului în materia insolvenței, care este o procedură specială și care necesită soluționarea cauzelor cu celeritate, reprezintă o transpunere la nivel infraconstituțional a dreptului privind accesul liber la justiție în toate componentele sale, inclusiv în ceea ce privește utilizarea căilor de atac, fiind în concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil, iar nu o încălcare a acestui drept. Prin urmare, și termenul în care se poate formula apelul în procedurile de insolvență se circumscrie celor statuate atât prin jurisprudența Curții Constituționale, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

18.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014 , ce instituie termenul în care se poate formula calea de atac a apelului și procedura de urmat în materia insolvenței, prin raportare la dispozițiile

Codului de procedură civilă

ce instituie termenul de apel, care este reglementat la

art. 468 din acest cod , Curtea observă că aceasta este dedusă din compararea dispozițiilor

Legii nr. 85/2014

cu cele ale

Codului de procedură civilă

în ceea ce privește termenul în care se poate utiliza calea de atac a apelului și procedura de urmat în această procedură. Față de această împrejurare, Curtea reține că, din această perspectivă, critica vizează, mai degrabă, compararea căilor de atac prevăzute de cele două acte normative, iar, cu privire la acest aspect, Curtea a arătat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției

( Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).

19.

Cu toate acestea, Curtea precizează că, acolo unde a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut că dispozițiile

Legii nr. 85/2014

se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale

Codului de procedură civilă

și ale

Codului civil

( art. 342 din Legea nr. 85/2014 ), însă în ceea ce privește căile de atac și termenele în care pot fi formulate, pe acestea le-a configurat în mod distinct față de normele de drept comun. De altfel, și Codul de procedură civilă dispune că termenul de apel și procedura de urmat prevăzute de acesta (termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii) sunt aplicabile dacă legea nu dispune altfel.

20.

Referitor la căile de atac diferite prevăzute de cele două acte normative -

Legea nr. 85/2014

și

Codul de procedură civilă

-, inclusiv termenele în care acestea se exercită, Curtea învederează că, în mod constant, în jurisprudența sa, a arătat că

Legea fundamentală

nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 534 din 10 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 16 februarie 2023, paragraful 12). Modul de reglementare a accesului la justiție este în acord și cu accepțiunea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, prin garantarea unei proceduri judiciare în vederea realizării efective a acestui drept. În acest sens, această instanță europeană a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, acesta permițând restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230).

21.

Ca atare, Curtea subliniază că legiuitorul are o marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea procedurilor de judecată, având în vedere că, în virtutea

art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală , competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar existența unor reglementări diferențiate sub aspectul normelor de procedură în funcție de specificul materiei reglementate reprezintă o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. Totodată, Curtea reține că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac care cuprinde și termenele procedurale, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema încălcării dreptului la un proces echitabil prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate (pentru identitate de rațiune, a se vedea și

Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23).

22.

Distinct de acestea, în ceea ce privește celelalte precizări ale autoarei excepției de neconstituționalitate cu privire la situația sa particulară privind comunicarea hotărârii ce poate fi supusă căii de atac a apelului, ce a fost comunicată atât direct, potrivit

Codului de procedură civilă , cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență, Curtea reține că, potrivit

art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 , publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării, iar, potrivit

art. 43 alin. (2) , termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în același buletin, dacă prin lege nu se prevede altfel. Însă acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea normelor referitoare la procedurile de citare de către autoritățile cu atribuții în domeniu, respectiv de către instanțele judecătorești pe rolul cărora se află litigii cu privire la procedura insolvenței și, în funcție de etapa în care se află litigiul și în care are loc introducerea în cauză a anumitor persoane, se realizează și procedura de citare și comunicarea actelor aferente procedurii, astfel cum dispun prevederile

art. 42

și

43 din Legea nr. 85/2014 , aspecte ce excedează controlului de constituționalitate.

23.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălina Constantina Mușet în Dosarul nr. 498/103/2018/a3 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2024.