Decizia nr. 299/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Elena Rădulescu în Dosarul nr. 14.300/3/2019/a1 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 27D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a acesteia.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere

Decizia nr. 80 din 14 februarie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.300/3/2019/a1, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Elena Rădulescu în procedura de cameră preliminară, în care, potrivit notelor scrise ale autoarei, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală a transmis Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Teritorială București o constatare a unor aspecte rezultate din activitatea specifică Direcției Generale Antifraudă Fiscală, care pot constitui împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, precum și 26 de dosare anexate acesteia, care au constituit mijloace de probă în procesul penal.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat - în ceea ce privește sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“ - este neconstituțional, având în vedere dispozițiile

art. 8 alin. (3)

și ale

art. 6 alin. (2) lit. d)

și

f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 . Invocă considerentele cuprinse în paragrafele 36, 43, 51, 53 și 54 din

Decizia Curții Constituționale nr. 72 din 29 ianuarie 2019 , apreciind că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate. Arată că, prin decizia menționată, Curtea Constituțională a invalidat caracterul de mijloc de probă în procesul penal al înscrisurilor întocmite de inspectorii fiscali, care acționează în temeiul

Codului de procedură fiscală .

7.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În analiza dispozițiilor legale criticate, reține că la constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal se întocmesc procese-verbale și acte de control în baza cărora se sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate. Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală și înscrisurile apreciate de petent ca având valoare probatorie în procesul penal. Susține că acestea vor putea servi ca mijloace de probă în condițiile

art. 97 alin. (2) lit. e)

și ale

art. 198 din Codul de procedură penală , respectiv numai după începerea urmăririi penale și doar dacă din conținutul lor rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 . Având în vedere susținerile autoarei excepției, astfel cum au fost dezvoltate în notele scrise aflate la dosar, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, cu referire la sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“, care au următorul conținut: „(4) Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală: procesul-verbal sau actul de control încheiat potrivit prevederilor alin. (3), documentele ridicate în condițiile

art. 6 alin. (2) lit. d)

și explicațiile scrise solicitate în condițiile

art. 6 alin. (2) lit. f) , precum și alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal.“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate susține că normele criticate contravin atât prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind valorile supreme în statul de drept și

alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare și ale

art. 124 alin. (2)

privind înfăptuirea justiției, cât și prevederilor

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 80 din 14 februarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 24 aprilie 2024, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“ din cuprinsul

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

este neconstituțională în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit

art. 8 alin. (3)

din același act normativ, precum și în ceea ce privește „explicațiile scrise solicitate în condițiile

art. 6 alin. (2) lit. f)“

din același act normativ.

14.

În considerentele deciziei menționate, Curtea a constatat că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără să stabilească o necesară corelare între sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“ din cuprinsul

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

- în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit

art. 8 alin. (3)

din aceeași ordonanță de urgență, precum și în ceea ce privește „explicațiile scrise solicitate în condițiile

art. 6 alin. (2) lit. f)“

din același act normativ, pe de o parte, și

art. 61 alin. (5) ,

art. 97 alin. (2) lit. e)

și

art. 198 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală , pe de altă parte, cu consecința fragilizării sistemului de administrare a probelor în procesul penal, ceea ce este contrar dispozițiilor

art. 1 alin. (3)

și

(5) , ale

art. 16

și ale

art. 21 alin. (3) din Constituție , precum și prevederilor

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. Totodată, ca o consecință a încălcării principiului egalității în drepturi și a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut și afectarea prevederilor constituționale ale

art. 24 alin. (1)

și ale

art. 124 alin. (2) . [paragraful 35]

15.

În aceste condiții, Curtea a reținut că niciun act întocmit în activitatea de control desfășurată de inspecția antifraudă fiscală în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 , anterior începerii urmăririi penale [„proces-verbal“, „act de control“, „explicații scrise solicitate în condițiile

art. 6 alin. (2) lit. f) “, la care fac referire dispozițiile

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 ], nu poate fi calificat, sub imperiul actualului Cod de procedură penală, drept mijloc de probă. În schimb, potrivit Codului de procedură penală, organul de urmărire penală are competența ca, ulterior începerii urmăririi penale, să dispună efectuarea unor controale fiscale, conform

art. 350 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, finalizate prin întocmirea unui proces-verbal, caz în care procesul-verbal constituie mijloc de probă în sensul

art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală

(paragraful 30).

16.

Totodată, cât privește „documentele“ ori „alte înscrisuri“, ridicate de organele fiscale antifraudă cu ocazia exercitării atribuțiilor prevăzute de

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 , în mod concret cu ocazia efectuării de către inspectorii antifraudă a unor investigații, supravegheri și verificări fiscale necesare prevenirii și descoperirii faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală, inclusiv în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației specifice, Curtea a constatat că acestea pot servi ca mijloace de probă în procesul penal, întrucât nu sunt acte întocmite în activitatea de constatare/de control desfășurată de inspectorii antifraudă, anterior procesului penal, ci constituie acte scrise ce cuprind fapte sau împrejurări ce confirmă sau infirmă faptele de evaziune fiscală și fraudă fiscală și care emană de la entitățile controlate (paragraful 37).

17.

Având în vedere că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că

Decizia nr. 80 din 14 februarie 2024 , mai sus menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză - prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.300/3/2019/a1 al Tribunalului București - Secția I penală -, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 , cu referire la sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“, a devenit inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu referire la sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal“, excepție ridicată de Elena Rădulescu în Dosarul nr. 14.300/3/2019/a1 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.