Normele din 10 octombrie 2002

Lucrările de delimitare a arealelor viticole pe podgorii și centre viticole se fac de către specialiști din domeniul evidentei funciare în colaborare cu specialiști din domeniul viticulturii și vinificației și cu reprezentanții producătorilor viticoli, constituiți în comisii județene, urmând ca acestea să fie definitivate de o comisie centrala constituită la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, potrivit normelor metodologice de realizare și ținere a Cadastrului viticol, care se vor aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului administrației publice.

Componenta comisiei centrale și a comisiilor județene, precum și modul lor de funcționare se aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului administrației publice.

Categoriile biologice de material săditor viticol admise pentru producere în România sunt următoarele:

a) materialul amelioratorului;

b) materialul prebaza;

c) materialul baza;

d) materialul certificat;

e) materialul standard.

Definițiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de plantații viticole:

a) plantații de conservare;

b) plantații de preinmultire;

c) plantații-mama de plante certificate;

d) plantații recunoscute pentru producerea de coarde altoi sau de butași portaltoi;

e) școli de vite certificate;

f) școli de vite standard.

Definițiile acestor tipuri de plantații viticole sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unități:

a) unități de selecție;

b) unități de conservare și de preinmultire;

c) unități de înmulțire;

d) unități de producție pentru vite altoite și nealtoite.

Definițiile acestor unități sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

Înființarea plantațiilor de viță de vie roditoare și de portaltoi se realizează prin acordarea de către direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, a unui drept de plantație noua, de replantare pe aceeași suprafața de teren sau de plantare pe o rezervă de teren. Direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, monitorizează înființarea plantațiilor de viță de vie roditoare și de portaltoi în teritoriul lor de activitate.

Dreptul de plantație noua, potrivit prevederilor pct. 2 din anexa nr. 4 la lege, este dreptul de a înființa o plantație viticolă în cazul măsurilor de comasare sau de expropriere pentru utilități publice al proprietarului terenurilor la data comasarii sau exproprierii pentru utilități publice, dacă aceste terenuri fac parte dintr-o podgorie sau dintr-un centru viticol, consacrate și recunoscute ca atare prin lucrările de delimitare teritorială. Dreptul de plantație noua se menține pe o perioadă de 5 ani de la data acordării și se poate transfera către un nou proprietar în cazul vânzării terenului în această perioadă. În cazul neutilizarii în perioada admisă, dreptul de plantație noua se atribuie unei rezerve de teren.

Dreptul de replantare este valabil pe o perioadă de 5 ani de la data la care a fost efectuată defrișarea; după expirarea acestui termen dreptul de replantare neutilizat se atribuie unei rezerve de teren.

Dreptul de plantare pe o rezervă de teren este valabil pe o perioadă de 10 ani; după expirarea termenului de 10 ani dreptul de plantare neutilizat pe o rezervă de teren se anulează.

În situații deosebite, de interes pentru patrimoniul și producția vitivinicolă, dreptul de plantare pe o rezervă de teren poate fi actualizat, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Locul în care este exercitat dreptul de plantare pe o rezervă de teren, soiurile și tehnicile de cultura utilizate trebuie să asigure posibilitatea obținerii de producții conforme cu cererea pieței, precum și cu potențialul calitativ și cantitativ al regiunii.

Pe baza acordării dreptului de plantație noua, de replantare sau de plantare pe o rezervă de teren, direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, eliberează autorizațiile de plantare, în baza cererilor adresate de către producătorii interesați, în condițiile prevăzute la art. 11 alin. (1) și (2) din lege. Autorizațiile de plantare se referă la suprafața totală care urmează să fie plantata de un producător, persoana fizica sau juridică, într-un an sau eșalonat pe mai mulți ani.

Autorizația de plantare cuprinde următoarele elemente:

a) numele/denumirea producătorului, persoana fizica sau juridică;

b) adresa/sediul producătorului;

c) locul plantarii: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu denumirea cunoscută local;

d) suprafața care se planteaza: totală (ha), din care pe ani;

e) soiul/soiurile folosit/folosite la plantare;

f) distanțele de plantare;

g) perioada de repaus a solului dinaintea replantarii cu viță de vie, care nu poate fi mai mica de 2 ani.

Formularele-tip pentru cererile de acordare a dreptului de plantație noua, replantare și plantare pe o rezervă de teren și pentru autorizațiile de plantare a viței de vie se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Cererile prevăzute la art. 9 alin. (9) se depun la direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, cu cel puțin o luna înainte de data infiintarii plantației. Ele vor conține informațiile necesare pentru completarea autorizației de plantare și vor fi vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial și de inspectorul teritorial al Inspecției de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumita în continuare ISCTV.

În cazul infiintarii de plantații pe o suprafața mai mare de 3 ha, considerate ca suprafețe totale pe un producător viticol, persoana fizica sau juridică, la cererea pentru eliberarea autorizației de plantare se anexează proiectul de înființare a plantației viticole, vizat de unitatea de cercetare și dezvoltare vitivinicolă din zona.

Proiectele pot fi întocmite de unități de cercetare și dezvoltare vitivinicolă sau de agenți economici, persoane fizice sau juridice, autorizați de către direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, cu avizul unității de cercetare și dezvoltare vitivinicolă din zona.

Prin hibrizi direct producători se înțelege soiurile obținute prin hibridari, din primele doua generații, între diferite specii ale genului Vitis, caracterizate prin rezistenta la filoxera și la unele boli criptogamice și calitate inferioară, necorespunzătoare, a strugurilor și vinurilor.

Soiurile din grupa prevăzută la alin. (1) sunt interzise la plantare, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din lege. Lista cuprinzând soiurile de hibrizi direct producători interzise la plantare se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Prin hibrizi interspecifici cu rezistenta relativă la boli se înțelege soiurile obținute prin hibridari complexe între soiuri de Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis. Unele dintre aceste soiuri sunt autorizate temporar la plantare, pe suprafața de cel mult 0,1 ha de familie, numai în intravilanul localităților situate în afară arealelor viticole, în scop ornamental, pentru asigurarea consumului familial și conform prevederilor art. 12 alin. (3) din lege.

Lista cuprinzând hibrizii interspecifici cu rezistenta relativă la boli se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

B. Întreținerea plantațiilor de viță de vie

Cultivatorii de viță de vie au obligația de a asigura conservarea amenajărilor pedo- și hidroameliorative existente pe suprafețele pe care le dețin.

În acest scop ei asigura întreținerea taluzurilor pe terenurile terasate, curatarea și repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanți, menținerea în stare de funcționare a sistemelor de irigații, precum și conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare și a zonelor de întoarcere.

C. Defrișarea plantațiilor de viță de vie

Autorizațiile de defrișare a plantațiilor de viță de vie din soiuri de Vitis vinifera, denumite în continuare soiuri nobile, și de portaltoi se eliberează de către direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, în baza cererilor adresate acestora de către deținătorii plantațiilor de viță de vie.

Autorizația de defrișare cuprinde următoarele elemente:

a) numele/denumirea deținătorului, persoana fizica sau juridică;

b) adresa/sediul deținătorului;

c) amplasarea plantației: podgoria, centrul viticol, comuna, satul, tarlaua, parcela sau punctul cu denumirea cunoscută local;

d) suprafața supusă defrișării;

e) data defrișării: anul, luna, perioada de început/sfârșit;

f) soiul/soiurile din plantatia supusă defrișării;

g) vârsta plantației - număr de ani;

h) procentul de goluri din plantații;

i) motivele invocate pentru propunerea de defrișare;

j) modul de folosință a terenului după defrișarea plantației.

Formularele-tip pentru cererile și autorizațiile de defrișare a plantațiilor de viță de vie din soiuri nobile și de portaltoi se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Defrișarea plantațiilor de viță de vie din soiuri de hibrizi direct producători sau din hibrizi interspecifici se poate face fără autorizație de defrișare, indiferent de suprafața, și se comunică în termen de o luna la centrul agricol teritorial. Acesta transmite situația suprafețelor defrisate direcției generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, pentru luarea în evidenta.

Prima de abandon definitiv al plantațiilor de viță de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzisi la plantare, mai mari de 0,1 ha de agent economic sau de familie, se acordă pentru plantațiile situate în arealele viticole și în extravilanul localităților din afară arealelor viticole, care nu au atins vârsta și starea de vegetație ce impun defrișarea.

Acordarea primei de abandon definitiv al plantațiilor din soiuri de hibrizi direct producători interzisi la plantare se face în baza solicitărilor scrise ale deținătorilor, care depun cereri la direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene, respectiv a municipiului București, în raza cărora se afla plantațiile vizate.

Valoarea primei de abandon definitiv pe hectar se stabilește în raport cu capacitatea de producție a plantațiilor vizate, fără a depăși un plafon maxim.

Plafonul maxim și plafoanele intermediare ale primei de abandon definitiv al plantațiilor de viță de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzisi la plantare, precum și sursele de finanțare ale acesteia se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.

Vinurile de calitate definite la art. 18 lit. b) din lege, în funcție de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri și de tehnologia aplicată, sunt:

a) vinuri de calitate cu indicație geografică recunoscută, denumite și vinuri de calitate superioară - VS;

b) vinuri de calitate cu denumire de origine controlată.

Vinurile de calitate cu indicație geografică recunoscută trebuie să aibă o tărie alcoolică dobandita de minimum 10,5% în volume. Comercializarea lor se face cu menționarea indicatiei de proveniență geografică, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor. Aceste vinuri se exporta și sub denumirile generice de "Landwein", "Vin de Pays" sau altele asemenea.

Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată DOC trebuie să aibă o tărie alcoolică dobandita de minimum 11% în volume și sa provină din struguri cu un conținut în zaharuri de minimum 187 g/l. În funcție de stadiul de maturare a strugurilor la cules și de caracteristicile lor calitative și de compoziție, ele se încadrează în următoarele categorii:

a) cules la maturitatea deplina, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 187 g/l;

b) cules târziu, DOC-CT: vinuri provenite din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 220 g/l. Pentru producerea de vinuri roșii seci din această categorie, strugurii la recoltare trebuie să aibă un conținut în zaharuri de minimum 213 g/l;

c) cules la innobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obținute din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de "mucegai nobil" sau culesi la stafidirea boabelor.

Principalele condiții de producere a vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată și principalele caracteristici de compoziție și de calitate pentru fiecare tip de vin din categoriile DOC se stabilesc prin norme și decizii de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine controlată, care se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

În funcție de procesul tehnologic de obținere, vinurile spumante se clasifica în:

a) vinuri spumante obținute prin fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obținute prin fermentare în butelii și transvazate în rezervoare - procedeul prin transvazare;

c) vinuri spumante obținute prin fermentare în rezervoare.

Definitia vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 13 din lege.

Vinurile spumante și petiante cu denumire de origine controlată sunt obținute din soiuri recomandate sau autorizate pentru aceasta direcție de producție, cultivate în areale viticole delimitate în care se produce vinul materie prima. La vinurile spumante cu denumire de origine controlată atât producerea vinului materie prima, cat și cea de a doua fermentare trebuie făcute în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.

În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor autorizeaza, prin Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și Alte Produse Vitivinicole, denumit în continuare ONDOV, ca cea de a doua fermentare să se facă și în afară arealului delimitat de proveniență a strugurilor, cu condiția ca vinul spumant obținut să fie valorificat cu denumirea locului de producere a vinurilor materie prima și cu indicarea unităților în care s-a făcut cea de a doua fermentare.

2. Vinurile spumoase

După conținutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupează în:

a) seci, până la 12 g/l;

b) demiseci, între 12,01-30 g/l;

c) demidulci, peste 30 g/l.

Definitia vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 14 din lege.

3. Vinurile perlante și petiante

Din grupa vinurilor speciale fac parte și vinurile licoroase, a căror definiție este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 21 din lege. Unele vinuri licoroase de înaltă calitate pot beneficia de denumiri de origine.

Din grupa vinurilor speciale fac parte și vinurile de tip oxidativ, care sunt obținute prin aplicarea unei tehnologii speciale și sunt supuse unui proces de oxidare lenta, realizată sub influența unor factori biologici sau fizici.

Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor speciale, vin, must, must concentrat, mistel, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condițiile de calitate și de obținere precizate în reglementările în vigoare.

II. Alte produse pe bază de must și vin

A. Produse pe bază de must

Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

a) mustul tăiat;

b) mustul de struguri concentrat;

c) mustul de struguri concentrat rectificat;

d) sucul de struguri;

e) sucul de struguri concentrat;

f) mustul de struguri parțial fermentat;

g) mistelul;

h) tulburelul.

Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

B. Produse pe bază de vin

Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:

a) vinul alcoolizat;

b) distilatul de vin;

c) romaniacul;

d) rachiul de vin;

e) oțetul de vin.

Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Romaniacurile cu denumire de origine controlată sunt produse din soiuri recomandate și autorizate pentru aceasta direcție de producție, cultivate în areale viticole delimitate.

Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlată trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) distilarea vinurilor se face cu instalații tip "Charente" sau cu alte instalații de distilare discontinua, cu dubla distilare și cu eliminarea fracțiunilor de la începutul și sfârșitul redistilarii;

b) învechirea distilatelor se face în vase din lemn de stejar, cu capacitate de maximum 600 litri, pe o perioadă de cel puțin 3 ani;

c) obținerea vinurilor materie prima, distilarea lor, învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor se realizează în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicata.

În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor autorizeaza prin ONDOV ca învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor să se facă în afară arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicata, cu condiția ca romaniacul să fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie prima și de distilare, precum și cu indicarea unității în care s-au făcut învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor.

III. Produsele pe bază de subproduse vinicole

Din categoria produselor obținute din subproduse vinicole fac parte:

a) alcoolul etilic de origine viticolă;

b) rachiul de drojdie;

c) spuma de drojdie;

d) rachiul de tescovina;

e) pichetul.

Pichetul este destinat exclusiv industrializarii, fiind interzisă comercializarea sa pentru consumul uman direct.

Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării următoarele caracteristici organoleptice și de compoziție chimica, atestate prin buletine de analiza eliberate de laboratoare autorizate:

a) însușiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate și tipului de vin, soiului sau sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu denumire de origine controlată; vinurile trebuie să fie fără defecte de miros și de gust;

b) tăria alcoolică la 20°C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume și, respectiv, conținutul în alcool corespunzător categoriei de calitate și tipului de vin;

c) aciditatea totală - minimum 4,5 g/l, exprimată în acid tartric, sau 60 miliechivalenti pe litru;

d) aciditatea volatila mai mica de:

1. 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile albe și roze;

2. 20 miliechivalenti pe litru sau 1,2 g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile roșii.

Aceste limite sunt depășite numai pentru unele vinuri vechi, de cel puțin 2 ani, sau pentru vinurile produse după tehnologii speciale ori în cazul vinurilor care au o tărie alcoolică totală egala sau mai mare de 13% în volume, cu condiția sa nu aibă influența negativa asupra caracteristicilor organoleptice ale vinurilor;

e) extractul sec nereducator, minimum:

1. 15 g/l pentru vinurile de masa albe și roze;

2. 16 g/l pentru vinurile de masa roșii;

3. 18 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, albe și roze;

4. 19 g/l pentru vinurile de calitate superioară - VS, roșii;

5. 21 g/l pentru vinurile de calitate DOC, albe și roze;

6. 23 g/l pentru vinurile de calitate DOC, roșii.

În anii viticoli nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor vinuri de masa și de calitate superioară - VS cu un extract nereducator mai mic cu 1 g/l față de limitele menționate;

f) dioxidul de sulf total, în următoarele limite maxime determinate în momentul punerii în consum:

1. 160 mg/l pentru vinuri roșii seci;

2. 210 mg/l pentru vinuri albe și roze seci și pentru vinuri roșii demiseci;

3. 260 mg/l pentru vinuri albe și roze demiseci;

4. 300 mg/l pentru vinuri demidulci și dulci;

5. 350 mg/l pentru vinuri provenite din struguri culesi la supramaturare, bogate în zaharuri și enzime oxidazice de la: Cotnari, Murfatlar, Tarnave, Pietroasa, Valea Calugareasca;

g) aluminiul, maximum 8 mg/l;

h) arsenul, maximum 0,2 mg/l;

i) borul, exprimat în acid boric, maximum 80 mg/l;

j) bromul, maximum 1 mg/l;

k) cadmiul, maximum 0,01 mg/l;

l) cuprul, maximum 1 mg/l;

m) fluorul, maximum 1 mg/l;

n) plumbul, maximum 0,2 mg/l;

o) staniul, maximum 1 mg/l;

p) zincul, maximum 5 mg/l;

q) metanolul: - maximum 150 mg/l pentru vinurile albe și roze;

- maximum 300 mg/l pentru vinurile roșii;

r) sulfatii, exprimati în sulfat de potasiu, maximum 1 g/l, cu următoarele excepții:

- maximum 1,5 g/l pentru vinurile cu invechire de cel puțin 2 ani în vase, pentru vinurile indulcite și pentru vinurile obținute prin adaosul, în must sau în vin, de alcool sau distilat de vin;

- maximum 2 g/l pentru vinurile obținute prin adaos de must concentrat și pentru vinurile naturale dulci;

- maximum 2,5 g/l pentru vinurile obținute prin evoluție sub pelicula;

s) acidul citric, maximum 1 g/l;

t) sodiul, maximum 60 mg/l, limita care poate fi depășită pentru vinurile obținute din plantații amplasate pe soluri saraturoase;

u) diglucozidul malvidinei, maximum 15 mg/l pentru vinurile roșii obținute din struguri proveniți din soiuri nobile.

Caracteristicile de compoziție chimica ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin și subproduse vinicole sunt determinate prin metode de analiza admise pe plan internațional și/sau prin metode standard românești de analiza a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a căror lista se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Sunt improprii consumului uman direct:

a) vinurile otetite, manitate, balosite și cele cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai sau cu alte mirosuri și/sau alte gusturi străine, detectate de degustatori autorizați recunoscuți de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor;

b) lichidul rezultat din spalarea tescovinei - pichet;

c) vinurile produse prin folosirea unor practici și tratamente neautorizate, cele falsificate, precum și cele ale căror componente nu se încadrează în limitele prevăzute la art. 43 din prezentele norme metodologice;

d) vinurile cu adaos de bonificatori sau aromatizanti, alții decât cei admiși de lege.

Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilarii sau producerii oțetului.

Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege, poate fi pus în consum dacă îndeplinește următoarele condiții atestate prin buletine de analiza, eliberate de laboratoare autorizate:

a) nu prezintă gusturi particulare neplacute, detectate de degustatori autorizați recunoscuți de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor;

b) este obținut din distilate provenite din vinuri netratate cu schimbatori de ioni, raze ultraviolete sau ionizante.

Conținutul romaniacului în metale nu poate depăși următoarele limite:

a) arsenul - 0,05 mg/l;

b) cuprul - 5,0 mg/l;

c) plumbul - 0,3 mg/l;

d) zincul - 5,0 mg/l.

Limitele conținutului romaniacului în alte componente, raportate la 100 ml alcool anhidru, sunt următoarele:

a) alcool metilic, maximum 200 mg;

b) aciditate totală, exprimată în acid acetic, maximum 400 mg;

c) esteri, exprimati în acetat de etil, între 75 mg și 500 mg;

d) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, maximum 400 mg;

e) aldehide, exprimate în aldehida acetică, între 5 mg și 60 mg;

f) furfural, maximum 2 mg;

g) acid cianhidric, nedetectabil.

Pentru rachiurile de vin și cele obținute din drojdie de vin și tescovina de struguri se stabilesc următoarele limite ale conținutului în compuși raportati la 100 ml alcool anhidru, atestate prin buletine de analiza eliberate de laboratoare autorizate:

a) alcool metilic, maximum 1.000 mg;

b) esteri, exprimati în acetat de etil, între 100 mg și 600 mg;

c) alcooli superiori, exprimati în alcool izoamilic, între 100 mg și 750 mg;

d) aciditate totală, exprimată în acid acetic, între 100 mg și 750 mg;

e) aldehide, exprimate în aldehida acetică, între 5 mg și 80 mg;

f) furfural, maximum 2 mg;

g) acid cianhidric, nedetectabil.

Limitele de conținut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art. 46 alin. (2) din prezentele norme metodologice.

Operațiunea de indulcire a vinului de masa, a vinului de calitate cu indicație de proveniență geografică și a vinului cu denumire de origine controlată se face în baza unei notificări scrise, transmisă inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel puțin 24 de ore înaintea începerii primei operațiuni. Pentru indulcirea vinurilor DOC o copie a notificării se transmite, în aceleași condiții, la oficiul teritorial al ONDOV.

Notificarea cuprinde următoarele informații:

a) categoria de calitate, cantitatea, tăria alcoolică dobandita și conținutul în zaharuri al vinului care urmează să fie indulcit;

b) felul produsului de indulcire ce urmează să fie adăugat, cantitatea și conținutul sau în zaharuri;

c) tăria alcoolică dobandita și conținutul în zaharuri al vinului după indulcire.

Persoanele juridice și/sau fizice care aplica operațiunea de indulcire trebuie să dețină registre de intrare și ieșire pentru evidenta la zi a cantităților de must de struguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, utilizate pentru operațiunea de indulcire.

În producerea oțetului de vin trebuie respectate următoarele condiții:

a) sa nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de substanțe toxice sau esente sintetice;

b) la prelucrarea lui sa nu fie folosite materii colorante străine de natura vinului.

La fabricarea oțetului de vin sunt interzise următoarele practici:

a) folosirea vinurilor care au suferit o dată cu fermentarea acetică și alte fermentatii paralele, cu excepția celor malolactice sau citrolactice;

b) folosirea uneltelor și a recipientelor confectionate din alte materiale decât cele acidorezistente.

Fabricilor de oțet de vin le este interzis să dețină în incinta lor materii și materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.

Oțetul de vin destinat comercializării poate fi produs numai pe bază de licență de fabricație emisă de autoritățile abilitate în acest scop.

Declarația de sortiment viticol se referă la evidenta soiurilor aflate în cultura la nivel de parcela.

Declarația de sortiment viticol este obligatorie pentru producătorii vitivinicoli, persoane juridice sau fizice, care dețin plantații viticole cu soiuri nobile în suprafața de minimum 0,5 ha. Aceasta se completează și se înregistrează în 3 exemplare la autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială se afla parcela respectiva, conform formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor. Primul exemplar al declarației de sortiment viticol se transmite la direcția generală pentru agricultura și industrie alimentara judeteana, respectiv a municipiului București, al doilea exemplar se depune la primărie și al treilea exemplar se păstrează la titular.

Declarația de sortiment viticol se depune până la data de 1 august a anului curent și se actualizează ori de câte ori apar modificări de structura ale soiurilor de viță de vie în parcelele considerate.

Declarațiile de stocuri, de recolta și de sortiment viticol sunt cuprinse în Registrul plantațiilor viticole armonizat cu reglementările în domeniu privind registrul comunitar al plantațiilor de viță de vie. Modelul de registru al plantațiilor viticole se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Comercializarea vinurilor, rachiurilor de vin, rachiului de tescovina, rachiului de drojdie și spumei de drojdie, în vrac sau angro, se realizează în condițiile stabilite în legislația care reglementează regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, utilizând documente tipizate stabilite de Ministerul Finanțelor Publice, și numai în spații special amenajate pentru acest comerț, avizate de ISCTV. Avizul ISCTV se da înaintea eliberării autorizației de comercializare a acestor produse de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București.

Actualele spații comerciale pentru comerțul cu produsele menționate la alin. (1) vor fi verificate de ISCTV și în cazul în care, în urma controalelor efectuate, nu au fost remediate deficientele constatate sau localurile nu corespund condițiilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, ISCTV propune anularea autorizațiilor de comercializare.

Pentru transportul în vrac al vinului și produselor pe bază de vin, obținute de producătorii privati în vederea comercializării, în cantități mai mari de 100 litri, sunt obligatorii documentul de însoțire tipizat, stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, precum și buletinul de analiza emis de un laborator autorizat în acest scop.

Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac sunt obligați sa țină evidenta acestora, conform normelor stabilite de Ministerul Finanțelor Publice. Documentele de evidenta se țin în același local în care sunt depozitate produsele. Intrările și ieșirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidentele la zi.

Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac au obligația de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situațiile declarate în documentele de evidenta.

Pentru produsele cu denumire de origine controlată care circulă în vrac, în condițiile legii, la documentele de însoțire a transportului se adauga în mod obligatoriu avizul ONDOV, copii de pe certificatele de atestare a denumirii de origine controlată și buletinul de analiza a vinurilor.

Pentru produsele cu denumire de origine controlată imbuteliate nu mai este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calității fiind menționate pe eticheta, sub răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.

Documentele de certificare a calității produselor destinate livrării la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între părți, sunt eliberate de organele menționate în contracte, acceptate de legea română.

Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executării de analize pentru vinurile și celelalte băuturi pe bază de must și vin destinate exportului și pentru vinurile cu denumire de origine controlată, precum și lista cuprinzând specialiștii împuterniciți de ISCTV să semneze documentele de atestare a calității vinurilor și a celorlalte băuturi provenite din must și vin se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Din strugurii pentru vinificare exportati ca atare nu se produc vinuri cu denumire de origine controlată.

Documentele de livrare a strugurilor de vin la export nu poarta mențiunea podgoriei sau centrului viticol din care provin aceștia, ci numai menționarea soiului sau a amestecului de soiuri.

Prin etichetare se înțelege ansamblul specificatiilor și al altor mențiuni, semne, ilustratii și mărci, aplicate pe același recipient, inclusiv pe dispozitivul de închidere sau pe pandantivul atasat recipientului.

La etichetarea vinurilor de masa, a vinurilor de calitate superioară - VS, cu indicație de proveniență geografică, și a celor cu denumire de origine controlată se folosesc indicații obligatorii și indicații facultative. Indicațiile obligatorii se înscriu pe eticheta în același camp vizual. Indicațiile facultative se înscriu fie pe eticheta principala, fie pe contraetichetă, capisoane, fluturasi sau buline. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată este obligatorie folosirea contraetichetelor.

Indicațiile obligatorii folosite la etichetare sunt următoarele:

a) categoria de calitate a vinului:

1. vin de masa;

2. vin de calitate superioară - VS, cu indicație de proveniență geografică;

3. vin cu denumire de origine controlată - DOC: CMD, CT, CIB.

Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, denumirea categoriei de calitate trebuie scrisă complet pe eticheta principala, cu caractere de aceeași dimensiune cu a celor ale categoriei de calitate a vinului;

b) indicația de proveniență geografică pentru vinurile de calitate superioară - VS sau denumirea de origine controlată pentru vinurile DOC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor;

c) denumirea soiului sau a soiurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată. Pentru vinurile de calitate superioară VS care se valorifica prin indicarea provenientei geografice, denumirea soiului sau a soiurilor este facultativă.

Atunci când vinul se comercializează sub denumirea unui soi, acesta trebuie să provină în proporție de cel puțin 85% din soiul indicat. În cazul unor sortimente traditionale autorizate, constituite din două sau mai multe soiuri, se înscrie pe eticheta mențiunea "sortiment tradițional".

Vinurile de masa nu se valorifica sub denumirea soiului sau sortimentului de soiuri și nici prin indicarea provenientei geografice;

d) tipul vinului determinat de conținutul sau în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce;

e) tăria alcoolică dobandita minima a tipului de vin, exprimată în procente, în volume, înscrisă cu caractere de 3 mm înălțime;

f) volumul nominal al produsului, exprimat în mililitri, centilitri sau decilitri pentru recipiente mai mici de un litru și în litri pentru recipiente de un litru și mai mari. Înălțimea caracterelor pentru desemnarea volumului nominal al produsului este de:

1. 2 mm pentru volumul nominal mai mic sau egal cu 20 cl;

2. 3 mm pentru volumul nominal cuprins între 20-100 cl;

3. 5 mm pentru volumul nominal mai mare de 100 cl;

g) țara de origine pentru vinurile importate;

h) denumirea și adresa imbuteliatorului, înscrise cu caracterele cele mai mici folosite în inscriptionarile de pe etichete;

i) data ambalarii sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalarii.

Indicațiile facultative folosite la etichetare sunt următoarele:

1. marca de comerț, cu condiția ca ea sa nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată, cu indicația de proveniență geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuită vinului;

2. denumirea exploatatiei viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploatatia indicată, cu condiția de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;

3. culoarea vinului: alb, roze, roșu;

4. anul de recolta, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată sau al celor de calitate superioară - VS, cu indicație de proveniență geografică, cu condiția ca vinul sa provină în proporție de cel puțin 85% din recolta anului indicat;

5. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului "vin vechi" pentru vinurile imbuteliate după o maturare de cel puțin 3 ani, în cazul vinurilor roșii, și de cel puțin 2 ani, în cazul vinurilor albe;

6. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de elaborare, imbuteliere sau comercializare a produselor;

7. codul de bare al produsului;

8. alte mențiuni care amplifica informația asupra calității vinurilor sau condițiile speciale de producere și imbuteliere, după cum urmează:

a) îmbuteliat la producător, la origine, pentru vinurile de calitate obținute din recolta proprie și imbuteliate în unitatea, domeniul sau exploatatia în care au fost produse;

b) imbuteliere specială, pentru vinurile imbuteliate în legătură cu un eveniment deosebit sau într-un scop special, pentru care se indica evenimentul sau scopul;

c) vin de vinoteca, pentru vinurile de calitate deosebită, cu buchet format în sticlă, invechite în vinoteca și reprezentând loturi mai restrânse, constituite din butelii, eventual numerotate, la punerea în consum;

d) vin medaliat, pentru unele vinuri de înaltă calitate medaliate la concursuri naționale sau internaționale de anvergura; în acest caz se menționează medalia primită, concursul la care a participat vinul și anul participării;

e) soi pur, pentru vinurile foarte tipice, care provin în proporție de 100% din soiul menționat;

f) vin din butoaie alese, pentru vinurile de înaltă calitate, cu denumire de origine controlată, produse în cantități limitate sub responsabilitatea deosebită a unui specialist de renume, care își înscrie numele pe eticheta;

g) comoara pivnitei, pentru vinurile cu denumire de origine controlată, obținute în ani deosebit de favorabili, ajunse la apogeul calității lor, sub responsabilitatea unui specialist de renume, care își înscrie numele pe eticheta;

h) rezerva, pentru vinurile păstrate în recipiente cel puțin 2 ani și invechite în sticle cel puțin 3 luni;

i) vin tânăr, pentru cel pus în consum până la finele anului în care a fost obținut;

j) vin nou, pentru vinurile comercializate în anul următor celui în care au fost elaborate, până la noua recolta;

k) vin maturat în baricuri, pentru vinurile păstrate în vase noi de lemn de stejar, cu capacitate între 200 litri și 350 litri, timp de minimum 6 luni pentru cele albe și minimum 9 luni pentru cele roșii. Pentru vinurile albe care au fermentat în baricuri noi se poate menționa "vin fermentat și maturat" în baricuri;

l) istoria vinului sau a firmei producătoare;

m) condițiile naturale ale arealului de producere, tehnici de cultura speciale, de cules și de elaborare a vinurilor;

n) recomandări privind consumarea vinului: temperatura, asociere cu mancaruri și altele asemenea;

o) unele mențiuni suplimentare referitoare la însușiri senzoriale, date analitice, altele decât tăria alcoolică, indicații complementare asupra provenientei, reprezentari grafice.

Pentru vinurile imbuteliate destinate exportului, etichetele cuprind indicații făcute în limba tarii importatoare, cu excepția celor referitoare la denumirile de origine sau la indicațiile de proveniență geografică. Mențiunile înscrise pe aceste etichete trebuie să respecte prevederile contractelor încheiate și/sau ale legislației tarii importatoare.

Pentru vinurile de export se folosesc ca denumiri de soi cele sub care ele se cultiva în România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor pentru vin cultivate în România, care se utilizează în etichetare, sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

Vinurile exportate sub forma îmbuteliată trebuie să poarte pe etichete mențiunea "Produs în România" sau traducerea acesteia în limba tarii importatoare.

Vinurile de import sunt comercializate sub denumirile cu care au fost importate, fiind obligatorie traducerea în limba română a mențiunilor de pe eticheta. Aceeași prevedere se aplică și vinurilor produse în România și etichetate pentru export, dar care din diferite motive sunt comercializate pe piața interna.

Vinurile de import care se imbuteliaza în țara trebuie să poarte pe eticheta mențiunea "Îmbuteliat în România", indicandu-se denumirea unității care a executat îmbutelierea.

Vinurile speciale și celelalte băuturi pe bază de must și vin poarta pe etichete mențiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului produsului.

În cazul vinurilor spumante, pe etichete se indica în mod obligatoriu, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului acestora, tehnologia de producere folosită: vin spumant obținut prin fermentare în sticlă, în aceasta sticlă sau prin metoda tradiționala; vin spumant obținut prin fermentare în rezervoare; vin spumant obținut prin fermentare în sticle și rezervoare. În cazul acestor vinuri se indica, de asemenea, tipul vinului dat de conținutul sau în zaharuri: extrabrut, brut, extrasec, sec, demisec, dulce.

În cazul vinurilor spumoase se menționează obligatoriu pe eticheta principala "VIN SPUMOS", cu caractere vizibile, de aceeași dimensiune cu cea a denumirii produsului. Pe contraetichetă se menționează "Obținut prin impregnare cu dioxid de carbon".

La romaniacuri, etichetele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu tăria alcoolică dobandita a produsului, exprimată în procente în volume.

Pentru vinurile speciale și romaniacurile îndreptățite la încadrarea în categoria produselor cu denumire de origine controlată, pe etichete se menționează și denumirea de origine controlată corespunzătoare deciziei pentru denumire de origine, aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Stocajul privat la producător reprezintă depozitarea, în condițiile legii, a produselor menționate la alin. (2), pe o durată de maximum 11 luni calendaristice de la data obținerii lor.

Produsele pentru care se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat sunt:

a) mustul de struguri;

b) mustul de struguri concentrat;

c) mustul de struguri concentrat rectificat;

d) vinul de masa.

Cuantumul ajutorului pentru stocajul privat al produselor menționate se stabilește în mod diferențiat și se aproba anual prin hotărâre a Guvernului.

Regimul de ajutoare la stocajul privat se realizează pe baza unor contracte încheiate între organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și producătorii care:

a) prelucreaza strugurii proaspeți în must de struguri;

b) prelucreaza mustul de struguri în must de struguri concentrat sau în must de struguri concentrat rectificat;

c) prelucreaza strugurii proaspeți, mustul de struguri sau mustul de struguri parțial fermentat în vin de masa.

În contractul de stocaj privat la produsele menționate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice trebuie să se menționeze:

a) numele/denumirea și adresa/sediul producătorului beneficiar;

b) denumirea și sediul organelor teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor;

c) natura produsului;

d) cantitatea minima de produs este de 50 hl pentru vinul de masa, 30 hl pentru mustul de struguri și 10 hl pentru mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat;

e) locul de stocare;

f) prima zi și ultima zi a perioadei de stocare;

g) cuantumul ajutorului stabilit conform art. 84 alin. (3) din prezentele norme metodologice;

h) declarația conform căreia a avut loc primul pritoc la vinul de masa.

Începutul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit în perioada 16 decembrie - 15 februarie.

Sfârșitul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit pentru perioada 1 septembrie - 30 noiembrie a anului următor obținerii vinului de masa și pentru perioada 1 august - 30 noiembrie a anului următor producerii mustului de struguri, mustului de struguri concentrat și mustului de struguri concentrat rectificat, care fac obiectul contractului. Contractul nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 11 luni calendaristice.

Ajutorul pentru stocajul privat reprezintă contravaloarea cheltuielilor tehnice de stocaj.

Pentru mustul de struguri concentrat suma totală a ajutorului la stocajul privat se stabilește în funcție de procentul de substanța uscata.

Persoanele fizice sau juridice care au efectuat o vinificare trebuie să prelucreze subprodusele rezultate numai în distilerii care dețin licenta de fabricație.

Producătorii care nu realizează o cantitate de must sau de vin mai mare de 25 hl sunt scutiți de obligația prevăzută la alin. (1).

Distilatorul este orice persoană fizica sau juridică ce executa distilarea vinurilor, subproduselor de la vinificare și orice alta transformare a strugurilor și beneficiază de autorizație de funcționare și licenta de fabricație, eliberate de organele abilitate.

În cazul unor situații de criza, susceptibile de a provoca perturbari ale pieței vinului datorită unor importante excedente și/sau unor probleme de calitate, prin hotărâre a Guvernului se aproba măsuri privind distilarea de criza a vinului.

În situațiile prevăzute la alin. (1) prețul de achiziție al vinului pentru distilare se stabilește în funcție de tăria alcoolică a acestuia, exprimată în procente în volume pe hectolitru, și se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Măsurile privind distilarea de criza a vinului sunt limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producție. Aceste măsuri nu se aplică vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată.