Decizia nr. 1296/2002

Anexa 1 AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 1.1

Conceptul "vânzare" în cadrul acordului
Comitetul tehnic de evaluare în vama a formulat următorul aviz:
a) Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului General de Tarife Vamale și Comerț 1994, denumit în continuare Acord, nu conține nici o definiție a conceptului "vânzare". Art. 1 paragraful 1 din Acord stipulează numai ca este o operațiune comercială determinata care îndeplinește anumite cerințe și condiții.
b) Totuși, în conformitate cu scopul de baza al Acordului, potrivit căruia valoarea de tranzacție a mărfurilor importate trebuie să fie utilizata pe cat posibil în scopul evaluării în vama, uniformitatea în interpretare și aplicare poate fi atinsa prin interpretarea în sensul cel mai larg a termenului "vânzare", în funcție numai de prevederile art. 1 și 8 din Acord citite împreună.
c) Este utila, de asemenea, stabilirea unei liste de situații care nu vor fi considerate vânzări, ce îndeplinesc cerințele și condițiile art. 1 și 8 din Acord luate împreună. În aceste cazuri valoarea în vama trebuie determinata pe baza metodelor de evaluare în ordinea de prioritate prevăzută de Acord.
Lista stabilită în conformitate cu acest aviz este anexată. Aceasta lista nu este exhaustiva și va fi completată pe baza experienței acumulate.
Lista situațiilor în care bunurile importate nu sunt considerate obiect al vânzării
I. Livrări cu titlu gratuit
În cazul în care tranzacțiile nu implica plata unui preț, acestea nu pot fi considerate vânzări în conformitate cu Acordul.
Exemple: cadouri, mostre, obiecte promotionale.
II. Bunuri introduse în țara în regim de consignație
În conformitate cu acest sistem de comercializare, bunurile sunt livrate prompt în țara de import nu ca un rezultat al vânzării, dar cu intenția de a fi vândute în contul furnizorului la cel mai bun preț care poate fi obținut. La momentul importului nu a avut loc o vânzare.
Exemplu:
────────
Producătorul "P" din țara de export "E" livreaza agentului sau "X" din țara de import "I" un lot de 50 de covoare pentru vânzare la licitație. Covoarele sunt vândute în țara de import la un preț total de 500.000 U.M. (unități monetare). Suma transferata de către "X" producătorului "P" pentru plata bunurilor importate va fi de 500.000 U.M., diminuată cu costurile suportate de "X" referitoare la vânzarea bunurilor și remunerarea sa pentru tranzacție.
Importurile în consignație nu trebuie să fie confundate cu tranzacțiile de tipul împărțirea profitului. În aceste cazuri bunurile sunt importate ca urmare a unei vânzări și facturari provizorii la un anume preț la care trebuie adăugată partea de profit obținută atunci când bunurile sunt vândute pe piața în țara de import. Tranzacțiile de acest fel trebuie considerate vânzări cu o clauza referitoare la determinarea prețului final; natura tranzacției nu face imposibila evaluarea conform art. 1 din Acord, dar o atenție deosebită trebuie acordată, desigur, condițiilor stipulate în paragraful 1 lit. c) din același articol.
III. Mărfuri introduse în țara de intermediari, care nu cumpara bunurile și pe care le vand după import
Trebuie facuta o distincție între importurile la care se face referire la acest punct și importurile de bunuri în consignație, tratate la punctul anterior; ultimul constituie un sistem de comercializare separat și specific. Prezenta categorie acoperă o arie extinsă de situații intalnite în practicile comerciale, unde bunurile sunt livrate intermediarilor fără a fi obiect al unei vânzări înainte de import și în uzanta internationala nu sunt universal considerate ca importuri în consignație.
Exemplu:
────────
Importatorul "X" din țara de import "I" acționează ca un agent pentru producătorul "F" din țara de export "E". Bunurile importate sunt vamuite de "X" pentru a completa stocurile agenției și vândute ulterior în țara de import în contul și pe riscul lui "F".
Trebuie reținut ca importurile efectuate de agențiile pentru distribuție în baza unui contract de vânzare deja încheiat între furnizor și client - uneori nominal între agent și client - constituie tranzacții care pot fi considerate ca baza pentru evaluare în conformitate cu art. 1 din Acord.
IV. Mărfuri importate de sucursale care nu au personalitate juridică
În cazurile în care o sucursala nu poate fi considerată ca fiind o persoană juridică distinctă în conformitate cu legislația naționala, nu poate exista o vânzare, ținându-se cont ca o vânzare implica, în mod necesar, o tranzacție între doua persoane separate.
V. Bunuri introduse în țara în baza unui contract de închiriere sau de leasing
Prin natura lor tranzacțiile de închiriere sau leasing nu constituie vânzări, chiar dacă contractul include o opțiune de achizitionare a bunurilor.
VI. Bunuri care fac obiectul unui împrumut, dar care rămân în proprietatea furnizorului
Bunurile (cel mai frecvent mașini-utilaje) sunt împrumutate de către proprietar unui client. Acest tip de tranzacție nu implica o vânzare.
Exemplu:
────────
Producătorul "F" din țara "E" imprumuta importatorului "X" din țara de import "I" o masina specializată în fabricarea ambalajelor pentru hârtie acoperită cu plastic.
VII. Bunuri (deșeuri sau resturi) introduse în țara în scopul distrugerii în țara de import, plata pentru aceste servicii fiind facuta de furnizor importatorului
Acest caz se referă la deșeurile sau resturile importate în scopul distrugerii. Deoarece sunt costuri legate de aceasta distrugere, exportatorul îi plătește importatorului o sumă pentru serviciile sale.
Deoarece importatorul nu plătește bunurile importate ci, dimpotriva, este plătit pentru a le accepta și a le distruge, nu se poate considera ca a avut loc o vânzare în conformitate cu prevederile Acordului.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 2.1
Acceptarea unui preț inferior prețului normal
de piața pentru mărfurile identice
1. Problema supusă atenției Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă un preț mai mic decât prețul normal de piața al mărfurilor identice poate fi acceptat în sensul art. 1 din Acord.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a analizat aceasta problema și a concluzionat ca simplul fapt ca un preț este mai mic decât prețul normal de piața al mărfurilor identice nu este un motiv suficient care să ducă la respingerea sa în sensul art. 1 din Acord, ținându-se cont, desigur, și de prevederile art. 17 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 3.1
Semnificatia expresiei "cu condiția ca acestea să fie
distincte" din nota relativă la art. 1 din acord:
drepturi și taxe în țara de import
1. Atunci când prețul plătit sau de plătit include o sumă pentru drepturi și taxe în țara de import, trebuie ca aceste drepturi și taxe să fie deduse în cazurile în care nu sunt prezentate separat pe factura și importatorul nu a cerut o deducere în acest sens?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Având în vedere ca, prin definiție, este posibil să se stabilească o distincție între drepturile și taxele în țara de import și prețul efectiv plătit sau de plătit, aceste drepturi nu fac parte din valoarea în vama.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.1
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8 paragraful
1 lit. c) din Acord
1. În situația în care o masina fabricata după un procedeu brevetat este vândută pentru export cu destinația tarii de import la un preț care nu include drepturile de licență pe care vânzătorul i-a cerut importatorului să le plătească unui terț care este titularul brevetului, trebuie ca aceasta redeventa să fie adăugată prețului plătit sau de plătit, în conformitate cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Redeventa trebuie adăugată la prețul efectiv plătit sau de plătit, în concordanta cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, deoarece plata redeventei efectuată de cumpărător este referitoare la mărfurile ce urmează să fie evaluate și este o condiție a vânzării acestora.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.2
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Discurile pe care este înregistrat un concert sunt cumpărate de către un importator de la un producător. În conformitate cu legislația tarii de import, atunci când importatorul revinde discurile acesta trebuie să plătească o redeventa de 3% din prețul de vânzare către un terț, care este autorul compoziției muzicale și care deține dreptul de reproducere. Nici o parte din redeventa nu revine, direct sau indirect, producătorului și nici nu este plătită cu titlu de obligație în conformitate cu contractul de vânzare. Trebuie ca aceasta redeventa să fie adăugată prețului plătit sau de plătit?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Redeventa nu trebuie adăugată prețului efectiv plătit sau de plătit pentru determinarea valorii în vama; plata redeventei nu este o condiție a vânzării pentru export a bunurilor importate, dar apare ca o obligație legală a importatorului de a plati deținătorului dreptul de reproducere atunci când discurile sunt vândute în țara de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.3
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" achiziționează dreptul de utilizare a unui procedeu brevetat pentru fabricarea anumitor produse și este de acord sa plătească deținătorului brevetului "H" o redeventa în funcție de numărul de articole produse prin utilizarea procedeului respectiv. Într-un contract separat "I" proiectează și achiziționează de la producătorul străin "E" un utilaj care este special produs astfel încât sa utilizeze procedeul de fabricație respectiv. Aceasta redeventa este o parte a prețului plătit sau de plătit pentru utilajul importat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Deși plata acestei redevențe este pentru un procedeu incorporat în utilaj, a cărui unica funcțiune este utilizarea acestui procedeu, redeventa nu face parte din valoarea în vama deoarece plata acesteia nu este o condiție a vânzării utilajului pentru export cu destinația tarii de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.4
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un concentrat brevetat este cumpărat de importatorul "I" de la producătorul "M" care este și deținătorul brevetului; concentratul importat este simplu diluat cu apa obișnuită și ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut în țara importatoare. În plus față de prețul mărfurilor, cumpărătorul este ținut sa plătească producătorului M, ca o condiție a vânzării, o redeventa pentru dreptul de a incorpora sau de a utiliza concentratul brevetat în produsele care se obțin cu scopul de a fi revandute. Cuantumul redeventei este calculat în funcție de prețul de vânzare al produsului finit.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Redeventa este o plata care se referă la mărfurile importate pe care cumpărătorul este ținut sa o plătească ca o condiție a vânzării acelor mărfuri și în consecința trebuie inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord. Prezentul aviz se referă la o redeventa care este plătită pentru un brevet incorporat în mărfurile importate și nu trebuie aplicat și altor situații.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.5
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Producătorul străin "M" deține o marca de fabricație sau de comerț protejata în țara de import. Importatorul "I" produce și vinde sub marca lui "M" 6 tipuri de cosmetice. "I" trebuie să îi plătească lui "M" o redeventa care reprezintă 5% din cifra de afaceri anuală corespunzătoare vânzărilor tuturor cosmeticelor sub marca de fabricație sau de comerț a lui "M". Toate cosmeticele sunt produse utilizându-se formula lui "M" cu ingrediente obținute în țara de import, cu excepția unuia ale cărui ingrediente esențiale sunt vândute în mod normal de "M". Care este tratamentul aplicabil redeventei, ținându-se cont de ingredientele importate?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Redeventa este plătită lui "M" indiferent dacă "I" utilizează ingredientele furnizate de "M" sau pe cele ale furnizorilor locali; de aceea, plata redeventei nu este o condiție a vânzării bunurilor și, în scopul evaluării, redeventa nu poate fi inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.6
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un importator cumpara separat doua transe de concentrat de la producătorul extern "M". "M" este proprietarul unei mărci de fabrica sau de comerț sub care concentratul poate fi eventual vândut după diluare, în cazul în care contractul de vânzare prevede aceasta condiție. Redeventa pentru utilizarea marcii de fabrica sau de comerț este plătită pe o baza unitară. Concentratul importat este simplu diluat cu apa obișnuită și ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut.
La prima cumpărare, concentratul este diluat și revandut fără marca de fabrica sau de comerț și fără nici o solicitare de plată a unei redevențe. În al doilea caz concentratul este diluat și revandut sub marca de fabrica sau de comerț și redeventa pentru utilizarea mărfii trebuie să fie plătită ca o condiție a vânzării pentru import.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Avându-se în vedere ca în primul caz mărfurile sunt revandute fără marca de fabrica sau de comerț și nu este plătită nici o redeventa, aceasta nu trebuie inclusă în valoarea în vama.
În al doilea caz redeventa cerută de "M" trebuie adăugată la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.7
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un contract a fost încheiat între casa de discuri "R" și artistul "A", ambii stabiliți în țara de export "X". Conform contractului "A" trebuie să primească o redeventa pentru fiecare înregistrare vândută cu amănuntul în schimbul cedarii drepturilor de reproducere, comercializare și distribuție pe plan mondial. Ulterior "R" încheie un contract de distribuție și vânzare cu importatorul "I" prin care îi furnizează lui "I" înregistrări care reproduc interpretarile artistului "A", cu scopul revânzării în țara de import. Conform contractului "R" transfera drepturile de comercializare și distribuție lui "I" și în schimb cere de la acesta plata unei redevențe reprezentând 10% din prețul de vânzare cu amănuntul pentru fiecare înregistrare achizitionata și importata în țara de import. "I" îi plătește lui "R" redeventa de 10%.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Plata redeventei constituie o condiție a vânzării deoarece "I" trebuie să plătească această sumă ca o consecința a contractului de distribuție și vânzare încheiat cu "R". Pentru a-și proteja interesele comerciale "R" nu i-ar fi vândut înregistrările lui "I" dacă "I" nu ar fi acceptat aceasta clauza.
Plata se referă la mărfurile de evaluat deoarece este efectuată pentru obținerea dreptului de comercializare și distribuire a bunurilor importate și suma redeventei va varia în funcție de prețul efectiv de vânzare al unei înregistrări.
Faptul ca "R" este obligat în schimb sa îi plătească lui "A" o sumă drept redeventa pentru vânzările pe plan mondial ale interpretarilor sale nu are nici o relevanta față de contractul încheiat între "R" și "I". "I" efectuează plata redeventei direct vânzătorului și nu prezintă nici un interes pentru el destinația pe care o au veniturile brute ale lui "R".
De aceea redeventa de 10% trebuie adăugată la prețul efectiv plătit sau de plătit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.8
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" încheie un contract de licență/redeventa cu deținătorul licenței "L" stabilit în țara "X", conform căruia "I" este de acord sa îi plătească lui "L" o redeventa forfetara pentru fiecare pereche de încălțăminte importata în țara de import și care are marca de fabrica a lui "L". Titularul licenței "L" pune la dispoziție lucrările de arta și design legate de marca. Importatorul "I" încheie un alt contract de vânzare cu producătorul "M" din țara "X" pentru cumpărarea incaltamintei produse de "M" sub marca lui "L", pe baza lucrărilor de arta și design realizate de "L" și furnizate de "I". Producătorul "M" nu a încheiat un contract de licență cu "L". Contractul de vânzare dintre "M" și "I" nu prevede plata unei redevențe. Nu exista nici o legătură între producător, importator și titularul licenței.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Importatorul trebuie să plătească o redeventa pentru a obține dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerț. Aceasta obligație rezultă dintr-un contract separat care nu are legătură cu vânzarea pentru export a mărfurilor cu destinația tarii de import. Mărfurile sunt cumpărate de la un furnizor în baza unui alt contract și plata redeventei nu este o condiție a vânzării acestor mărfuri. De aceea, în acest caz redeventa nu se adauga la prețul efectiv plătit sau de plătit în baza prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
Trebuie însă să se examineze separat dacă redeventa plătită pentru lucrările de arta și design referitoare la marca se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.9
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Un contract este încheiat între producătorul/titularul marcii de fabrica sau de comerț a anumitor preparate pentru uz veterinar și o societate importatoare. Conform contractului, producătorul acorda importatorului dreptul exclusiv de a produce, utiliza și vinde "preparatele brevetate" în țara de import. Aceste preparate brevetate care conțin cortizon importat sub o formă potrivita uzului veterinar sunt obținute din cortizon vrac furnizat importatorului de producător sau în numele producătorului. Cortizonul este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator, disponibil la diferiți producători și este unul dintre ingredientii principali ai preparatelor brevetate.
De asemenea, producătorul acorda importatorului o licenta care îi conferă dreptul exclusiv de a utiliza marca de fabrica sau de comerț pentru producerea și vânzarea preparatelor brevetate în țara de import.
Potrivit prevederilor din contract referitoare la plata, importatorul trebuie să plătească producătorului o redeventa reprezentând 8% pentru primele 2 milioane U.M. obținute din vânzările nete ale preparatelor brevetate, în orice an calendaristic, la care se adauga 9% pentru următoarele 2 milioane U.M. obținute din vânzările nete ale preparatelor brevetate, în același an calendaristic. Este, de asemenea, prevăzută o redeventa minima de 100.000 U.M. pe an. În diverse circumstanțe specificate în contract ambele părți pot schimba drepturile exclusive ale importatorului în drepturi nonexclusive. În acest caz redeventa minima va fi redusă cu 25% sau, în unele situații, cu 50%. Redevențele calculate în funcție de volumul vânzărilor pot fi, de asemenea, reduse în anumite condiții.
În final, redevențele calculate în funcție de vânzările de preparate brevetate trebuie plătite într-un termen de 60 de zile începând de la finele fiecărui trimestru al anului calendaristic.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Redeventa este plătită pentru dreptul de fabricare a preparatelor brevetate care conțin produsul importat și, eventual, pentru utilizarea marcii de fabrica pentru preparatul brevetat. Produsul importat este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator. De aceea, utilizarea marcii de fabrica nu are legătură cu mărfurile de evaluat. Plata redeventei nu este o condiție a vânzării pentru export a mărfurilor importate, ci o condiție a producerii și vânzării preparatelor brevetate în țara de import. În consecința, nu trebuie adăugată aceasta plata la prețul efectiv plătit sau de plătit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.10
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" din țara "P" cumpara articole de îmbrăcăminte de la producătorul "M" din țara "X". De asemenea, "M" este deținătorul marcii de fabrica sau de comerț pentru anumite personaje comice din benzile desenate. În conformitate cu prevederile contractului de licență încheiat între "I" și "M", "M" va produce numai pentru "I" articolele de îmbrăcăminte pe care va aplica personajele din benzile desenate și marca de fabrica sau de comerț înaintea efectuării importului. "I" va revinde articolele de îmbrăcăminte în țara "P". În schimbul acestui drept "I" este de acord sa îi plătească lui "M", în plus față de prețul articolelor de îmbrăcăminte, un drept de licență calculat ca procent la prețul net de vânzare al articolelor de îmbrăcăminte pe care sunt aplicate personajele din benzile desenate și marca de fabrica sau de comerț.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Plata dreptului de licență pentru dreptul de a revinde articolele de îmbrăcăminte importate, care conțin un element acoperit de o marca de fabrica sau de comerț, constituie o condiție a vânzării și se referă la mărfurile importate. Mărfurile importate nu pot fi cumpărate și revandute fără personajele din benzile desenate și fără marca de fabrica sau de comerț. De aceea, aceasta plata trebuie adăugată la prețul efectiv plătit sau de plătit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.11
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Producătorul de îmbrăcăminte sport "M" și importatorul "I" sunt amândouă persoane legate cu compania mama "C" care deține dreptul asupra unei mărci de fabrica sau de comerț și care este aplicată pe îmbrăcăminte. În contractul de vânzare încheiat între "M" și "I" nu este prevăzută nici o condiție pentru plata unei redevențe. Totuși, "I", în baza unui acord încheiat separat cu "C", este obligat sa îi plătească o redeventa lui "C" pentru a obține dreptul de a utiliza marca de fabrica aplicată pe îmbrăcămintea sport pe care "I" o cumpara de la "M". Reprezintă aceasta redeventa o condiție a vânzării și se referă la îmbrăcămintea sport importata?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Contractul de vânzare încheiat între "M" și "I" pentru mărfurile care fac obiectul unei mărci de fabrica sau de comerț nu conține condiții specifice cu privire la plata redeventei. Totuși, plata respectiva este o condiție a vânzării deoarece "I" este obligat sa plătească redeventa companiei mama ca rezultat al cumpărării mărfurilor. "I" nu are dreptul sa utilizeze marca de fabrica sau de comerț fără plata unei redevențe. Faptul că nu exista nici un contract scris cu compania mama nu îl exonereaza pe "I" de obligația de a efectua plata cerută de compania mama. Pentru motivele expuse mai sus plata efectuată pentru dreptul de a utiliza marca de comerț se referă la mărfurile de evaluat și suma de plătit trebuie adăugată la prețul efectiv plătit sau de plătit.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.12
Redevențe și drepturi de licență conform art.
8 paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" și vânzătorul "S" încheie un contract de vânzare pentru furnizarea unui laminor. Acest material este destinat a fi incorporat într-o linie tehnologică de producere a barelor din cupru care se afla deja în țara de import. În laminor este incorporată o tehnologie care implica un procedeu brevetat, pe care laminorul îl va îndeplini. Importatorul, în plus față de prețul laminorului, trebuie să plătească 15 milioane U.M. ca drept de licență pentru dreptul de a utiliza procedeul brevetat. Vânzătorul "S" va primi plata pentru laminor și pentru dreptul de licență de la importator și apoi va transfera întreaga suma a dreptului de licență către deținătorul licenței.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Dreptul de licență corespunde unei tehnologii care este incorporată în laminor și care face posibila funcționarea procedeului brevetat. Laminorul a fost achiziționat în mod special pentru exploatarea procedeului brevetat. Având în vedere ca procedeul pentru care este plătit dreptul de licență de 15 milioane U.M. este legat de mărfurile de evaluat și este o condiție a vânzării, acesta trebuie să fie adăugat la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru laminor.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.13
Redevențe și drepturi de licență conform art. 8
paragraful 1 lit. c) din Acord
1. Importatorul "I" cumpara genti de sport de la producătorul străin "M", dar și de la alți furnizori. Între importatorul "I", producătorul "M" și ceilalți furnizori nu exista nici o legătură.
Pe de altă parte, importatorul "I" este legat de compania "C" care deține dreptul asupra unei mărci de fabrica sau de comerț. În conformitate cu contractul încheiat între "I" și "C", "C" îi transfera lui "I" dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerț în schimbul plății unei redevențe.
Importatorul "I" furnizează producătorului "M" și celorlalți furnizori etichete care poarta marca de fabrica sau de comerț care sunt aplicate la final pe gentile de sport, înaintea importului.
Se referă redeventa la mărfurile de evaluat? Plata pe care "I" o efectuează către "C" este considerată a fi o condiție a vânzării între "M" și "I", între "I" și ceilalți furnizori?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Deși importatorul trebuie să plătească o redeventa pentru a obține dreptul de utilizare a marcii, aceasta obligație rezultă dintr-un contract distinct care nu are legătură cu vânzarea pentru export a mărfurilor cu destinația tarii de import. Mărfurile importate sunt cumpărate de la diversi furnizori în baza unor contracte diferite și plata redeventei nu este o condiție a vânzării acestor bunuri. Cumpărătorul nu trebuie să plătească redeventa pentru cumpărarea mărfurilor. De aceea, redeventa nu trebuie să fie inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit ca o ajustare în conformitate cu articolul 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.
Trebuie însă să se examineze separat dacă redeventa plătită pentru marca de fabrica sau de comerț înscrisă pe etichetele aplicate mărfurilor se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.1
Tratamentul aplicat reducerilor de preț
în conformitate cu Acordul
1. Atunci când, înaintea evaluării mărfurilor importate, un cumpărător a beneficiat de o reducere de preț acordată de vânzător, aceasta reducere de preț poate fi acceptată pentru determinarea valorii de tranzacție a mărfurilor?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Având în vedere ca, potrivit art. 1 din Acord, valoarea de tranzacție este prețul efectiv plătit pentru mărfurile importate, reducerea de preț este acceptată pentru determinarea valorii de tranzacție.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.2
Tratamentul reducerilor de preț în conformitate cu Acordul
1. Dacă vânzătorul acorda o reducere de preț cumpărătorului, dar plata mărfurilor nu a fost încă efectuată la momentul evaluării, condițiile stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord interzic utilizarea prețului de vânzare ca baza pentru valoarea de tranzacție?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Faptul ca o reducere de preț, deși acordată, nu a fost efectiv aplicată deoarece plata mărfurilor nu a fost încă efectuată la momentul evaluării nu înseamnă ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile. Acest fapt nu interzice deci utilizarea prețului de vânzare pentru stabilirea valorii de tranzacție, în conformitate cu Acordul.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.3
Tratamentul reducerilor de preț în conformitate cu Acordul
1. Dacă vânzătorul acorda o reducere de preț cumpărătorului, dar plata nu a fost efectuată la momentul evaluării, care este suma care trebuie acceptată ca baza pentru determinarea valorii de tranzacție conform art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Atunci când o reducere de preț este acordată cumpărătorului, dar plata nu a fost încă efectuată la momentul evaluării, suma pe care importatorul trebuie să o plătească pentru mărfuri trebuie acceptată ca baza pentru determinarea valorii de tranzacție, în conformitate cu prevederile art. 1 din Acord. Procedurile de determinare a sumei ce trebuie plătită pot varia; de exemplu, o certificare pe factura poate fi acceptată ca dovada suficienta sau o declarație a importatorului referitoare la suma pe care trebuie să o plătească poate sta la baza unei decizii, sub rezerva verificării și a aplicării eventuale a art. 13 și 17 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 6.1
Tratamentul tranzacțiilor de tip barter
sau prin compensare, în conformitate cu Acordul
1. Care este tratamentul care trebuie aplicat tranzacțiilor tip barter sau prin compensare, cu referire la art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Barterul internațional se prezintă în forme variate. În forma sa cea mai pura consta în schimbul de mărfuri sau servicii de valori aproximativ egale, fără a se recurge la o unitate de măsura obișnuită (moneda) pentru a exprima tranzacția.
Exemplu:
────────
"X" tone din produsul "A" din țara "E" sunt schimbate cu "Y" unități din produsul "B" din țara "I".
Făcând abstractie de întrebarea dacă are loc o vânzare în cazurile de barter pur, avându-se în vedere ca tranzacția nu este nici exprimată, nici stabilită în termeni monetari și nu exista nici o valoare de tranzacție sau date obiective și cuantificabile pentru determinarea acelei valori, valoarea în vama trebuie stabilită pe baza uneia dintre celelalte metode definite în Acord, luate în ordinea de aplicare prevăzută.
Din motive variate (de exemplu, contabilitate, statistica, taxare etc.) este greu să se renunțe în întregime la bani în relațiile comerciale internaționale și de aceea barterul pur este rar intalnit în prezent. În zilele noastre barterul implica în mod obișnuit tranzacții mult mai complexe în care valoarea mărfurilor schimbate este determinata (de exemplu, pe baza prețurilor curente de pe piața internationala) și exprimată în termeni monetari.
Exemplu:
────────
Producătorul "F" din țara de import "I" are oportunitatea de a vinde echipamente electrice în țara "E" cu condiția de a cumpara pentru export o cantitate de mărfuri fabricate în țara "E", care au o valoare echivalenta celei a mărfurilor importate. După o înțelegere între "F" și "X" (care efectuează comerț cu plăci din lemn) "X" exporta în țara "I" o cantitate de plăci din lemn din țara "E" și "F" exporta echipamente în țara "E", echipamentul fiind facturat la 100.000 U.M.
Factura prezentată la importul de plăci din lemn indica, de asemenea, o valoare de 100.000 U.M.; nici o înțelegere din punct de vedere financiar nu a fost stabilită între "X" și vânzătorul din țara "E", plata pentru bunuri fiind acoperită de exportul de echipamente electrice de către "F".
Deși multe tranzacții barter exprimate în termeni monetari sunt încheiate fără a se fi efectuat un aranjament financiar, exista și situații în care are loc o reglare monetara, de exemplu atunci când un sold trebuie plătit ca urmare a unor operațiuni de compensare, sau în cazurile de barter parțial, atunci când o parte a tranzacției implica efectuarea unei plati în bani.
Exemplu:
───────
Importatorul "X" din țara "I" importa din țara "E" doua mașini al căror preț este stabilit la 50.000 U.M., sub rezerva ca numai 20% din suma face obiectul unui aranjament financiar, restul fiind compensat prin livrarea unei cantități determinate de produse textile.
Factura prezentată la import indica o valoare de 50.000 U.M.; totuși, aranjamentul financiar dintre "X" și vânzătorul din țara "E" acoperă numai 10.000 U.M., restul plății reglandu-se prin livrarea produselor textile.
Conform legislației anumitor tari, tranzacțiile de tip barter exprimate în termeni monetari pot fi considerate ca vânzări; totuși, aceste tranzacții vor face obiectul prevederilor art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.
Tranzacțiile tip barter sau prin compensare nu trebuie confundate cu anumite tranzacții de vânzare în care furnizarea mărfurilor sau prețul lor depinde de factori externi tranzacției în cauza. Aceasta se va aplica în următoarele cazuri:
(i) Prețul mărfurilor este stabilit în funcție de prețul altor mărfuri pe care cumpărătorul le poate vinde furnizorului sau.
Exemplu:
───────
Producătorul "F" din țara de export "E" a încheiat un contract cu importatorul "X" din țara "I" pentru furnizarea unui echipament special proiectat de "F" la un preț unitar de 10.000 U.M., în condițiile în care importatorul "X" îi furnizează releele utilizate la producerea echipamentului la un preț unitar de 150 U.M.
(îi) Prețul mărfurilor importate depinde de disponibilitatea cumpărătorului de a procura de la același furnizor alte mărfuri, într-o anume cantitate sau la un anume preț.
Exemplu:
────────
Producătorul "F" din țara de export "E" vinde articole de marochinarie cumpărătorului "X" din țara "I" la un preț unitar de 50 U.M., cu condiția ca "X" sa cumpere un lot de pantofi la un preț unitar de 30 U.M.
Trebuie să se observe ca aceste tranzacții sunt, de asemenea, subiect al condițiilor stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 7.1
Acceptarea valorilor-criteriu în conformitate cu art. 1
paragraful 2 lit. b) (i) din Acord
1. Un preț inferior prețului de piața normal pentru mărfurile identice sau similare poate fi utilizat ca valoare-criteriu în sensul art. 1 paragraful 2 lit. b) (i) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Atunci când prețul stabilit între persoane nelegate îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 din Acord și, după orice ajustare efectuată în concordanta cu prevederile art. 8 din Acord, a fost acceptat de către autoritatea vamală ca valoare de tranzacție, aceasta valoare poate fi utilizata ca valoare-criteriu. Aceste precizări nu sunt aplicabile în cazul în care prețul face încă obiectul unor verificări sau când determinarea definitivă a valorii în vama se amana dintr-un motiv anume, conform art. 13 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 8.1
Tratamentul aplicat, în conformitate cu Acordul,
creditelor referitoare la tranzacțiile anterioare
1. Care este, în conformitate cu Acordul, tratamentul aplicat creditelor referitoare la tranzacțiile anterioare, atunci când se evalueaza mărfurile cărora li se aplică aceste credite?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Suma creditului reprezintă o sumă deja plătită vânzătorului și, în consecința, sunt aplicabile prevederile din Nota relativă la art. 1 din Acord privind "prețul efectiv plătit sau de plătit", care stipulează ca prețul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat vânzătorului pentru mărfurile importate. Astfel, creditul reprezintă o parte a prețului plătit și, în scopul evaluării, acesta trebuie inclus în valoarea de tranzacție.
Tratamentul aplicat de autoritatea vamală tranzacțiilor anterioare care au dus la apariția creditului trebuie stabilit separat de valoarea în vama a mărfurilor ale căror formalități vamale sunt în curs de efectuare.
Decizia dacă trebuie efectuate ajustari asupra valorii în vama a livrărilor anterioare va fi în funcție de legislația naționala.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 9.1
Tratamentul aplicat taxelor antidumping și
taxelor compensatorii în aplicarea metodei deductive
1. În cazul în care mărfurile importate, care trebuie evaluate prin metoda deductiva în conformitate cu art. 5 din Acord, au făcut obiectul plății unor taxe antidumping sau compensatorii, trebuie ca aceste taxe să fie deduse din prețul de vânzare în țara de import?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Pentru a determina valoarea în vama prin aplicarea metodei deductive, taxele antidumping și compensatorii trebuie deduse cu titlu de taxe vamale și alte drepturi de plătit în țara de import, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) (iv) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 10.1
Tratamentul aplicat documentelor false
1. Acordul obliga autoritățile vamale sa țină cont de documentele false?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Mărfurile importate trebuie evaluate în conformitate cu Acordul, pe baza unor elemente de fapt reale. De aceea, orice documentație care conține informații false cu privire la tranzacție este contrară scopurilor Acordului. În aceasta privinta trebuie precizat faptul ca art. 17 și paragraful 6 din Anexa III la Acord confirma dreptul autorității vamale de a verifica realitatea și exactitatea oricărei afirmații, document sau declarație prezentată în scopul evaluării în vama. În consecința, autoritatea vamală nu trebuie să se bazeze pe documente false. Mai mult, dacă documentația se dovedește a fi falsa ulterior determinării valorii în vama, invalidarea acestei valori este de resortul legislației naționale.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 11.1
Tratamentul aplicat erorilor comise neintentionat și
documentelor incomplete
1. În baza Acordului, care este tratamentul ce trebuie aplicat documentelor incomplete sau care conțin erori comise neintentionat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Pentru determinarea valorii în vama conform Acordului, autoritățile vamale nu se pot baza pe documente care sunt incomplete din punctul de vedere al informațiilor relevante sau care conțin erori comise neintentionat, care au ca efect distorsionarea informațiilor relevante.
Sunt situații, totuși, când este necesar să se utilizeze informațiile care figurează într-un document incomplet și trebuie efectuate investigații în vederea obținerii informațiilor sau elementelor care lipsesc dintr-un astfel de document. În alte situații numai o parte a unui document poate conține erori comise neintentionat și atunci autoritatea vamală se poate baza pe alte elemente ale documentului care nu conțin erori. Se poate proceda la amânarea determinării definitive a valorii în vama, în concordanta cu art. 13 din Acord, cu condiția ca importatorul sau agentul sau sa furnizeze informații complete sau sa rectifice erorile din document.
Astfel, tratamentul aplicat documentelor incomplete sau care conțin erori comise neintentionat poate fi diferit de la un caz la altul. De aceea, este pe deplin admis și faptul ca practicile și deciziile luate de autoritățile vamale sunt diferite în astfel de cazuri.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.1
Semnificatia expresiei "suplete rezonabila"
în aplicarea articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, pot fi utilizate și alte metode decât cele definite la art. 1-6 din Acord, dacă acestea nu sunt excluse de art. 7 paragraful 2 lit. a)-f) din Acord și sunt conforme cu principiile și dispozițiile generale ale Acordului și ale art. VII GATT 1994?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Paragraful 2 din Nota relativă la art. 7 din Acord prevede că metodele care trebuie utilizate în virtutea art. 7 din Acord sunt cele pe care le definesc art. 1-6 inclusiv din Acord, dar aplicate cu o suplete rezonabila.
Totuși, dacă o valoare în vama nu poate fi determinata prin utilizarea acestor metode, chiar și cu suplete, în ultima instanța valoarea în vama poate fi determinata utilizându-se alte metode rezonabile, cu condiția ca acestea sa nu fie excluse de art. 7 paragraful 2 din Acord.
Pentru determinarea valorii în vama în baza prevederilor art. 7 din Acord, metoda utilizata trebuie să fie în concordanta cu principiile și dispozițiile generale ale Acordului și ale art. VII GATT 1994.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.2
Ordinea de prioritate în aplicarea articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, este necesar să se urmeze ordinea de prioritate în ceea ce privește metodele de evaluare prevăzute la art. 1-6 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
În Acord nu este nici o prevedere care să stipuleze expres ca ordinea de prioritate a art. 1-6 din acesta trebuie să fie urmată atunci când se aplică art. 7 din Acord. Totuși, art. 7 din Acord prevede utilizarea unor mijloace rezonabile, compatibile cu principiile și prevederile generale ale Acordului, ceea ce indica faptul ca acolo unde este rezonabil posibil ordinea de prioritate trebuie să fie urmată.
În consecința, acolo unde pot fi utilizate mai multe metode de determinare a valorii în vama, în baza art. 7 din Acord, ordinea de prioritate trebuie să fie menținută.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.3
Utilizarea datelor care provin din alte tari,
în scopul aplicării articolului 7 din Acord
1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, autoritatea vamală poate utiliza informații furnizate de importator, obținute de acesta din alte tari?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
În cazul tranzacțiilor care își au originea în afară tarii de import este de asteptat ca o parte din date sa provină din alte tari. Totuși, art. 7 din Acord nu face nici o mențiune cu privire la originea surselor de informații utilizate în aplicarea sa, precizând numai faptul ca acestea trebuie să fie disponibile în țara de import. De aceea, originea sursei de informații nu trebuie să fie un obstacol în sine pentru aplicarea art. 7 din Acord, cu condiția ca informația să fie disponibilă în țara de import și autoritatea vamală să poată fi în măsura să se asigure de veridicitatea și exactitatea acestei informații.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 13.1
Interpretarea termenului "asigurare",
în aplicarea articolului 8 paragraful 2 lit. c) din Acord
1. Ce interpretare trebuie data termenului "asigurare" din art. 8 paragraful 2 lit. c) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Din contextul paragrafului 2 al art. 8 din Acord rezultă ca acest paragraf se referă la cheltuielile legate de livrarea mărfurilor (costul transportului și cheltuielile conexe transportului). De aceea, termenul "asigurare" utilizat în lit. c) trebuie interpretat ca făcând referire numai la cheltuielile de asigurare a mărfurilor în cursul operațiunilor specificate la art. 8 paragraful 2 lit. a) și b) din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 14.1
Semnificatia expresiei "vândut pentru export
cu destinația tarii de import"
1. Ce interpretare trebuie data expresiei "vândut pentru export cu destinația tarii de import" din art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Glosarul de termeni vamali internationali al Consiliului de cooperare vamală defineste termenul import ca fiind "acțiunea de introducere a unei marfi într-un teritoriu vamal" și termenul export ca fiind "acțiunea de scoatere a unei marfi din teritoriul vamal". În consecința, faptul ca mărfurile sunt prezentate pentru evaluare este suficient pentru a stabili ca acestea fac obiectul unei operațiuni de import, respectiv de export. Problema care se pune în acest caz este de a identifica tranzacția care corespunde operațiunii respective.
În acest sens, nu este necesar ca vânzarea să aibă loc într-o țara de export determinata. Dacă importatorul poate să demonstreze ca vânzarea în cauza a avut loc cu scopul exportului mărfurilor cu destinația tarii de import, atunci se pot aplica prevederile art. 1 din Acord. Rezultă astfel ca numai tranzacțiile care implica un transfer internațional efectiv de mărfuri pot fi utilizate în evaluarea acestora în conformitate cu metoda valorii de tranzacție.
Exemplele următoare ilustreaza principiile enunțate mai sus:
Exemplul 1:
──────────
Vânzătorul "S" din țara de export "X" încheie un contract de vânzare de material electric cu importatorul "A" din țara de import "I" la un preț unitar de 5,75 U.M. "S" încheie un contract cu producătorul "M" care este, de asemenea, din țara "X", pentru fabricarea mărfurilor. Producătorul "M", în contul lui "S", îi livreaza mărfurile lui "A" în țara "I". Prețul unitar de vânzare stabilit de "M" către "S" este de 5 U.M.
În acest caz, tranzacția dintre "S" și "A" reprezintă un transfer internațional efectiv de mărfuri și constituie o vânzare pentru export cu destinația tarii de import; de aceea, aceasta vânzare poate reprezenta baza evaluării mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 2:
───────────
Cumpărătorul "B" din țara de import "I" cumpara mărfuri de la vânzătorul "S" din aceeași țara "I". Mărfurile sunt stocate de "S" în țara "X". "S" dispune livrarea și exportul mărfurilor din țara "X" și acestea sunt importate de "B" în țara de import "I".
Nu este necesar ca vânzarea să aibă loc într-o anume țara de export. Faptul ca vânzătorul "S" este stabilit în țara "X" sau "I" ori într-o țara terta nu este un element relevant. Tranzacția dintre cumpărătorul "B" și vânzătorul "S" este o vânzare pentru export cu destinația tarii de import și poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 3:
──────────
Vânzătorul "S" din țara "X" vinde mărfuri cumpărătorului "B" din țara "I". Mărfurile sunt expediate din țara "X" în vrac și ulterior sunt ambalate și aranjate în colete de către vânzătorul "S" într-un port de tranzit situat în țara "T", înainte de a fi importate în țara "I".
Principiul aplicat exemplului 2 se va aplica și acestui exemplu. Faptul ca țara de export este "X" sau "T" nu este o problemă în acest caz și contractul de vânzare dintre vânzătorul "S" și cumpărătorul "B" constituie o vânzare pentru export cu destinația tarii de import și poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 4:
───────────
Vânzătorul "S" din țara "X" vinde mărfuri cumpărătorului "A" din țara "I" și expediază mărfurile conform înțelegerii. Atunci când mărfurile se afla pe mare cumpărătorul "A" îl informează pe vânzătorul "S" ca este în imposibilitatea de a efectua plata și de a prelua mărfurile livrate. Vânzătorul are posibilitatea de a găsi un alt cumpărător "B" care este stabilit, de asemenea, în țara "I" și dispune ca vânzarea și livrarea mărfurilor să se efectueze către cumpărătorul B. Astfel "B" importa mărfurile în țara "I".
În exemplul de mai sus vânzarea efectuată între vânzătorul "S" și cumpărătorul "B" conduce la importul mărfurilor, fapt care o defineste ca fiind o vânzare pentru export. Tranzacția constituie un transfer internațional de mărfuri și poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 5:
──────────
Sediul central al unui lant hotelier multinational situat în țara "X" cumpara produsele necesare pentru activitățile sale. La începutul fiecărui an hotelurile din țările "I", "I 2 " și "I 3 " transmit ordinele de cumpărare pentru necesarul lor la sediul central. Sediul central aduna toate comenzile de la fiecare hotel din lant și emite ordine de cumpărare către diferiți furnizori din țara "X". Produsele sunt trimise fie direct de furnizor către fiecare hotel din lant, fie sunt livrate sediului central și, ulterior, expediate acestor hoteluri. În fiecare caz furnizorii emit facturi către sediul central din țara "X" care emite apoi separat facturi către fiecare hotel din lant.
În exemplul de mai sus vânzarea care are loc între sediul central și furnizor, ambii situați în țara "X", nu implica un transfer internațional de mărfuri, deoarece este o vânzare interna în țara de export, avându-se în vedere ca sediul central cumpara produsele de la furnizori și apoi le vinde separat fiecărui hotel din lant pentru export cu destinația importului în țara în care este situat fiecare hotel.
În acest caz tranzacțiile dintre sediul central și fiecare hotel pot constitui vânzări pentru export cu destinația țărilor de import. În condițiile în care legăturile nu au influentat prețul, aceste vânzări reprezintă baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Exemplul 6:
──────────
Cumpărătorul "A" din țara "I" cumpara 500 de scaune de la vânzătorul "S" din țara "X" la un preț unitar de 20 U.M. Cumpărătorul "A" dispune vânzătorului "S" să livreze 200 de scaune pentru propria folosință în țara "I" și 300 de scaune într-un antrepozit din țara "X". Ulterior, cumpărătorul "A" decide sa vândă restul de 300 de scaune cumpărătorului "B" din țara "I" pentru un preț unitar de 25 U.M. Apoi, cumpărătorul "A" dispune antrepozitului din țara "X" să livreze mărfurile direct cumpărătorului "B" din țara "I".
În acest exemplu sunt doua cazuri în care mărfurile trebuie evaluate. În primul caz tranzacția între vânzătorul "S" și cumpărătorul "A" la prețul unitar de 20 U.M. poate constitui o vânzare pentru export cu destinația tarii de import și poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor în conformitate cu art. 1 din Acord. În al doilea caz prețul unitar de vânzare de 20 U.M. pentru bunurile plasate în antrepozit nu este relevant pentru evaluare, avându-se în vedere ca mărfurile nu au fost vândute pentru export cu destinația tarii "I". Vânzarea efectuată între cumpărătorul "A" și cumpărătorul "B" la un preț unitar de 25 U.M., care implica un transfer internațional efectiv de mărfuri, constituie o vânzare pentru export cu destinația tarii de import și poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 15.1
Tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative
1. Care este tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative, în conformitate cu art. 1 din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Rabaturile cantitative reprezintă reduceri ale prețului mărfurilor, care sunt acordate de vânzător clientului sau în funcție de cantitățile cumpărate într-o perioadă determinata.
Acordul de evaluare al O.M.C. nu face nici o referire la o cantitate standard care trebuie luată în considerare pentru a aprecia dacă prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate poate sta la baza determinării valorii în vama, în conformitate cu art. 1 din Acord.
Rezultă ca în scopul evaluării în vama trebuie luată în considerare cantitatea în funcție de care a fost determinat prețul unitar al mărfurilor de evaluat, atunci când acestea au fost vândute pentru export cu destinația tarii de import. Astfel rabaturile cantitative apar numai atunci când un vânzător stabilește prețul pentru mărfurile sale în concordanta cu o schema stabilită în funcție de cantitatea mărfurilor vândute. Astfel de rabaturi se împart în două categorii generale:
1. cele stabilite înaintea importului mărfurilor; și
2. cele stabilite ulterior importului mărfurilor.
Aceste consideratii sunt ilustrate de exemplele următoare:
Factorii generali
Este un fapt demonstrat ca vânzătorul oferă următoarele rabaturi cantitative pentru mărfurile cumpărate într-o perioadă determinata, de exemplu un an calendaristic.
1-9 unități - nu se acordă rabat;
10-49 unități - 5% rabat;
peste 50 unități - 8% rabat.
Pe lângă rabaturile menționate mai sus vânzătorul mai acorda ulterior un rabat de 3% la sfârșitul perioadei specificate, calculat retroactiv la cantitatea totală achizitionata în această perioadă.
Exemplul 1:
──────────
Prima situație: Importatorul "B" din țara "X" cumpara și importa 27 de unități într-un singur transport. Prețului din factura i se aplică un rabat de 5%.
A doua situație: Importatorul "C" din țara "X" cumpara 27 de unități în cadrul unei singure tranzacții la un preț diminuat cu un rabat de 5%, dar le importa în 3 livrări separate, fiecare conținând 9 unități.
Evaluarea
În ambele situații valoarea în vama va fi determinata pe baza prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, adică prețurile diminuate cu rabatul de 5% care a contribuit la stabilirea acestor prețuri.
Exemplul 2:
──────────
Ulterior cumpărării și importului celor 27 de unități importatorii "B" și "C" au cumpărat și au importat în același an calendaristic alte 42 de unități (adică un total de 69 de unități fiecare). Prețul cerut de vânzător fiecărui importator pentru a doua cumpărare este diminuat cu un rabat de 8%.
Prima situație: prima cumpărare de 27 de unități a importatorului "B" și a doua cumpărare de 42 de unități fac subiectul a doua contracte separate care fac parte dintr-un acord general inițial, care prevede acumularea progresiva a rabaturilor acordate de vânzător cumpărătorului.
A doua situație este asemănătoare cu cea prezentată mai sus, cu excepția faptului ca cele doua cumpărări ale importatorului "C" nu fac subiectul unui contract general inițial. Acumularea progresiva a rabaturilor este totuși oferită de vânzător în conformitate cu condițiile sale generale de vânzare.
Evaluarea
În cele doua situații rabatul de 8% aplicat celor 42 de unități este un element de preț al vânzătorului; acesta a contribuit la stabilirea prețului unitar al mărfurilor atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinația tarii de import. În consecința, acesta trebuie luat în considerare pentru determinarea valorii în vama a acestor mărfuri.
Din acest punct de vedere faptul ca rabatul cantitativ este acordat de vânzător luându-se în considerare cantitățile cumpărate anterior de către cumpărător nu înseamnă ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile.
Exemplul 3:
────────────
În acest exemplu situația este aceeași ca cea prezentată în exemplul 2, cu excepția faptului ca în plus se acordă și rabaturi retroactive. În fiecare caz importatorul cumpara și importa 27 de unități, apoi în 42 de unități în același an calendaristic.
Pentru prima livrare de 27 de unități lui "B" i se factureaza un preț care reflecta un rabat de 5% și pentru a doua livrare de 42 de unități prețul facturat reflecta un rabat de 8%, la care se adauga un rabat suplimentar de 3% pentru prima livrare de 27 de unități.
Evaluarea
Rabatul de 8% acordat pentru cele 42 de unități trebuie acceptat în vederea determinării valorii în vama a mărfurilor importate. Totuși, rabatul suplimentar de 3% acordat retroactiv nu trebuie acceptat în cazul celui de-al doilea import, deoarece nu a contribuit la stabilirea prețului unitar al celor 42 de unități care fac obiectul evaluării, raportandu-se la importul anterior de 27 de unități. Tratamentul aplicat de autoritatea vamală celor 27 de unități este deja prevăzut în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raportează la tranzacțiile anterioare și în Comentariul 4.1 referitor la clauzele de revizuire a prețului.
Exemplul 4:
──────────
După ce au fost efectuate toate importurile din perioada specificată, se determina suma totală a importurilor. Pe baza cantității totale care a fost importata în această perioadă importatorul are dreptul la un rabat complementar de 3%.
Evaluarea
Rabatul de 3% acordat retroactiv nu poate fi luat în considerare, motivele avute în vedere fiind prezentate în paragraful 16 de mai sus (evaluarea de la exemplul 3). Și în acest caz trebuie precizat ca este prevăzut tratamentul aplicabil în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raportează la tranzacțiile anterioare și în Comentariul 4.1. referitor la clauzele de revizuire a prețului.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 16.1
Tratamentul aplicabil în situațiile în care vânzarea
sau prețul face subiectul unor condiții sau al unor
prestații a căror valoare poate fi determinata
pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat
1. Care este tratamentul aplicabil în situațiile în care vânzarea sau prețul face subiectul unor condiții ori prestații a căror valoare poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
În concordanta cu lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord, valoarea în vama a mărfurilor importate nu poate fi determinata pe baza prețului de tranzacție dacă vânzarea sau prețul face subiectul unor condiții ori prestații a căror valoare nu poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat.
Prevederile lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord trebuie interpretate în sensul că, dacă valoarea unei condiții sau prestații poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat, valoarea în vama a mărfurilor importate trebuie să fie valoarea de tranzacție determinata conform acestui articol, sub rezerva respectării celorlalte dispoziții și condiții prevăzute la art. 1 din Acord. Nota relativă la art. 1 și la Anexa III la Acord precizează ca prețul efectiv plătit sau de plătit reprezintă plata totală efectuată de către cumpărător pentru sau în beneficiul vânzătorului, ca plata poate fi efectuată direct sau indirect și ca prețul include toate plățile efectiv efectuate ori de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terț. Astfel, valoarea unei condiții, atunci când este cunoscută și se referă la mărfurile importate, este parte a prețului efectiv plătit sau de plătit.
Fiecare autoritate vamală trebuie să aibă competența de a stabili informațiile pe care le considera suficiente pentru a determina în mod exact valoarea unei condiții sau prestații.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 17.1
Semnificatia și incidența articolului 11 din Acord
1. Expresia "fără penalitate" care este utilizata în dispozițiile art. 11 din Acord privind dreptul de apel interzice autorității vamale sa ceara, anterior introducerii apelului, plata integrală a oricărei penalități prevăzute de legislația în vigoare în cazul unei fraude sau al altor infracțiuni în domeniul evaluării în vama?
Aceasta problema a fost supusă atenției Comitetului tehnic de evaluare în vama deoarece paragraful 3 din Nota relativă la art. 11 din Acord face referire la plata totală, anterior introducerii apelului, a drepturilor vamale estimate, fără a trata cazurile care implica amenzi sau penalități.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în paragraful 2 al Notei relative la art. 11 din Acord este definită în mod explicit expresia "fără penalizări", prin care se înțelege ca "importatorul nu va fi pasibil de o amenda pentru simplul motiv ca el va cauta să își exercite dreptul de contestație".
În plus, acest articol conferă importatorului dreptul de apel împotriva deciziilor autorității vamale referitoare la determinarea valorii în vama, în conformitate cu dispozițiile Acordului.
În consecința, scopul acestui articol nu este de a se referi la cazurile de frauda; în acest caz, condițiile de exercitare a dreptului de apel sunt cele prevăzute de legislația naționala care poate cuprinde prevederi referitoare la plata anterioară a penalitatilor, precum și a drepturilor de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 18.1
Incidența articolului 13 din Acord
1. Problema supusă atenției Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă, în concordanta cu prevederile art. 13 din Acord, garanția care trebuie furnizată de importator pentru eliberarea mărfurilor din vama acoperă numai drepturile vamale, lăsând autoritatea vamală fără o asigurare adecvată pentru recuperarea amenzilor și penalitatilor care ar putea fi datorate pentru mărfuri și de persoane.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca art. 13 din Acord se aplică numai în acele cazuri în care, în cursul determinării valorii în vama a mărfurilor importate, devine necesară amânarea determinării definitive a acestei valori în vama. Un exemplu este cel în care sunt necesare ajustari ale prețului efectiv plătit sau de plătit, în conformitate cu prevederile art. 8 din Acord, dar la momentul importului nu pot fi prezentate documentele concludente pentru determinarea valorii în vama. Numeroase cazuri de aceasta natura pot de fapt să apară în cursul determinării valorii în vama în conformitate cu Acordul. În aceste condiții acest articol prevede că eliberarea mărfurilor este posibila dacă este constituită o garanție suficienta pentru asigurarea plății ulterioare a drepturilor vamale.
Art. 13 din Acord nu se referă la cazurile de nerespectare a legislației vamale sau de frauda; în aceste situații se aplică prevederile din legislația naționala referitoare la plata amenzilor sau penalitatilor datorate.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 19.1
Aplicarea articolului 17 și a paragrafului 6 din
Anexa III la Acord
1. Problema supusă atenției Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă art. 17 din Acord coroborat cu paragraful 6 din Anexa III la Acord atribuie suficiente prerogative autorității vamale pentru a descoperi și a stabili cazurile de nerespectare a legislației în materie de evaluare, inclusiv fraudele, și dacă obligația de a prezenta dovezi în cursul determinării valorii în vama este în sarcina importatorului.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în examinarea acestei situații trebuie precizat faptul ca art. 17 stipulează ca Acordul nu restrânge și nici nu contesta drepturile administrației vamale. Paragraful 6 din Anexa III la Acord cuprinde precizări în plus referitoare la aceste drepturi, referindu-se în special la dreptul administrației naționale de a conta pe cooperarea deplina a importatorilor în cercetările privind realitatea și exactitatea oricărei afirmații, document sau declarație. Aceasta concluzie este reiterata și în Avizul de evaluare în vama nr. 10.1.
Ar fi incorect să se considere ca orice alte drepturi ale autorității vamale care nu sunt menționate în art. 17 sau în paragraful 6 din Anexa III la Acord sunt implicit excluse.
În plus față de cele menționate expres în Acord, drepturile și obligațiile importatorului și ale autorității vamale în determinarea valorii în vama sunt cele prevăzute de legile și reglementările naționale în vigoare.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 20.1
Conversia monedelor în cazurile în care contractul prevede
o rata fixa de schimb
1. S-a pus problema dacă conversia unei monede este necesară în cazurile în care contractul de vânzare a mărfurilor importate prevede o rata fixa de schimb.
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a examinat aceasta problema și a recomandat că nu este necesară conversia monedei dacă prețul este stabilit în moneda tarii de import.
În consecința, prezintă importanța în aceasta problema moneda în care este stabilit prețul și suma de plătit.
Exemplul 1:
──────────
Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de export (MX). Se specifică faptul ca ajustarea se va face, totuși, în moneda tarii de import (MY). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb. Aceasta rata este: 1 MX (moneda de export) = 2 MY (moneda de import).
Intrebare:
Suma facturată trebuie convertită în moneda tarii de import pe baza ratei fixe de schimb prevăzute în contract sau a celei în vigoare (în țara de import) în momentul exportului sau în momentul importului mărfurilor (vezi art. 9 paragraful 2 din Acord)?
Răspuns:
Conversia unei monede, asa cum este prevăzut în art. 9 din Acord, nu este necesară. Contractul de vânzare prevede că plata o sumă fixa în moneda tarii de import. Suma de plătit în moneda tarii de import este determinata prin multiplicarea sumei facturate cu doi, adică rata stabilită de cumpărător și vânzător.
Exemplul 2:
──────────
Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de import (MY), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda tarii de export (MX). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb, care este: 1 MX = 2 MY.
Intrebare:
Suma facturată (în moneda tarii de import) va fi acceptată fără o conversie ulterioară?
Răspuns:
Suma facturată nu poate fi acceptată ca fiind valoarea în vama. Contractul de vânzare prevede plata unei sume fixe, exprimată în moneda tarii de export, aceasta fiind moneda care trebuie convertită. Suma contractată care trebuie plătită în moneda MX trebuie mai întâi să fie obținută prin împărțirea sumei facturate la doi. Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda MY, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata de schimb publicată de autoritatea competentă din țara de import.
Exemplul 3:
────────────
Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de export (MX), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda unei tari terțe (MZ). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MX = 6 MZ.
Intrebare:
Ce suma exprimată în moneda străină (adică MX sau MZ) va fi convertită în moneda tarii de import?
Răspuns:
Moneda care va fi convertită este moneda tarii terțe. Suma exprimată în aceasta moneda va fi stabilită prin calcularea sumei facturate la rata fixa de schimb din contract (adică, suma facturată înmulțită cu 6 va fi suma efectiv de plătit în moneda tarii terțe). Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicată de autoritatea competentă din țara de import.
Exemplul 4:
────────────
Factura comercială indica o sumă exprimată în moneda tarii de import (MY), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda unei terțe tari (MZ). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MY = 3 MZ.
Intrebare:
Suma facturată (exprimată în moneda tarii de import) va fi acceptată fără o convertire ulterioară?
Răspuns:
Suma facturată nu poate fi acceptată fără a fi convertită. Suma facturată trebuie determinata în moneda tarii terțe la o rata fixa de schimb (adică, suma facturată înmulțită cu 3 va fi suma de plătit în moneda tarii terțe). Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicată de autoritatea competentă din țara de import.
AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 21.1
Interpretarea expresiei "asociați" din articolul 15
paragraful 4 lit. b) din Acord
1. Agenții, distribuitorii și concesionarii exclusivi sunt considerați ca fiind "legal recunoscuți ca asociați în afaceri" în sensul art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord?
2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:
Situația agenților, distribuitorilor și a concesionarilor exclusivi este prevăzută în art. 15 paragraful 5 din Acord, care stipulează ca persoanele care sunt asociate în afaceri, prin faptul ca una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, vor fi considerate a fi legate, în scopul aplicării Acordului, dacă ele corespund unuia dintre criteriile enunțate la paragraful 4 al art. 15 din Acord.
Art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord prevede că în scopurile acestui Acord persoanele sunt considerate legate dacă "ele sunt legal recunoscute ca asociate în afaceri". Dictionarul Webster defineste termenul "asociat" ca "persoana care este asociata cu una sau mai multe persoane în aceeași afacere și care împarte cu acestea profiturile și riscurile; membrul unei societăți de persoane".
Termenul "societăți de persoane" este definit ca "un grup de doua sau mai multe persoane care contribuie cu aporturi financiare sau în natura în vederea exercitării în comun a unei activități comerciale și care împart profiturile și pierderile în anumite proporții."
În dreptul comercial definițiile simple prezentate mai sus sunt, în general, însoțite de un set complex de prevederi și principii juridice care vizează definirea, interpretarea și codificarea în dreptul civil, comercial, fiscal etc. a legăturilor juridice care implica termenul "asociat".
O asociație conduce la constituirea unei societăți de persoane numai dacă sunt îndeplinite condițiile legale naționale pentru înființarea acesteia. În consecința, persoanele nu sunt legate în conformitate cu Acordul, numai pentru simplul fapt ca o persoană este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte.
Agenții, distribuitorii și concesionarii exclusivi pot avea legături strânse de asociere cu furnizorii lor, însă acest fapt nu constituie un motiv pentru aplicarea unui tratament diferit față de cel al oricăror alte persoane nelegate.
În scopul clarificarii acestor aspecte, un membru poate decide să facă referire în legislația naționala vamală privind evaluarea la propriile reguli de drept intern privind noțiunea de "asociat" sau sa integreze acest termen pur și simplu. Nu este de dorit totuși ca un membru sa conceapa o definiție diferita a termenului "asociat", special în scopul interpretării legislației în vigoare în domeniul evaluării în vama.
────────────────