Protocolul din 4 octombrie 1991

Articolul 1

1. Tribunalul de arbitraj trebuie să fie constituit și trebuie să funcționeze în conformitate cu prevederile protocolului care include prezenta anexa.

2. Secretarul la care se face referire în prezenta anexa este secretarul general al Curții Permanente de Arbitraj.

Articolul 2

1. Fiecare parte trebuie să aibă dreptul sa desemneze până la 3 arbitri, dintre care cel puțin unul trebuie să fie numit în decurs de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol ca sa reprezinte partea respectiva. Fiecare arbitru trebuie să aibă experienta în afaceri antarctice, să aibă cunoștințe temeinice ale legislației internaționale și să se bucure de cea mai buna reputație în ceea ce privește onestitatea, competența și integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate trebuie să constituie lista arbitrilor. Fiecare parte trebuie să mențină pe lista numele a cel puțin unui arbitru.

2. Sub rezerva paragrafului 3, un arbitru desemnat de una dintre părți trebuie să rămână pe lista pentru o perioadă de 5 ani și trebuie să fie eligibil pentru redesemnarea de către respectiva parte pentru perioade de încă 5 ani.

3. Una dintre părțile care și-a desemnat un arbitru poate retrage numele arbitrului respectiv de pe lista. Dacă un arbitru moare sau dacă una dintre părți, dintr-un anume motiv, retrage de pe lista numele unui arbitru desemnat de ea, partea care l-a desemnat pe arbitrul în chestiune trebuie să-l înștiințeze la timp pe secretar. Arbitrul al cărui nume este retras de pe lista trebuie să continue sa deserveasca orice tribunal de arbitraj la care acesta a fost numit până la încheierea procedurii în curs la tribunalul de arbitraj.

4. Secretarul trebuie să garanteze ca se menține o lista actualizată a arbitrilor desemnați în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 3

1. Tribunalul de arbitraj trebuie să fie alcătuit din 3 arbitri, care trebuie să fie numiți astfel:

a) Partea în diferend care inițiază procedura trebuie să numească un arbitru, care poate fi un cetățean al său, inclus pe lista la care se face referire în art. 2. Aceasta numire trebuie să fie inclusă în notificarea la care se face referire în art. 4.

b) În decurs de 40 de zile de la primirea respectivei notificări cealaltă parte implicata în diferend trebuie să numească cel de-al doilea arbitru, care poate fi un cetățean al său, de pe lista la care se face referire în art. 2.

c) În decurs de 60 de zile de la numirea celui de-al doilea arbitru părțile aflate în diferend trebuie să numească de comun acord cel de-al treilea arbitru de pe lista la care se face referire în art. 2. Cel de-al treilea arbitru nu trebuie să fie nici cetățean al uneia dintre părțile implicate în diferend, nici o persoană desemnată pentru lista la care se face referire în art. 2 de către una dintre părțile aflate în diferend, nici de aceeași naționalitate cu unul dintre primii 2 arbitri. Cel de-al treilea arbitru trebuie să fie președintele tribunalului de arbitraj.

d) Dacă cel de-al doilea arbitru nu a fost numit în perioada prescrisă sau dacă părțile aflate în diferend nu au ajuns, în intervalul de timp prescris, la un acord referitor la numirea celui de-al treilea arbitru, arbitrul sau arbitrii trebuie să fie numiți, la cererea uneia dintre părțile aflate în diferend și în decurs de 30 de zile de la primirea unei astfel de solicitări, de către președintele Curții Internaționale de Justiție de pe lista la care se face referire în art. 2 și conform condițiilor prescrise la subparagrafele b) și c). La îndeplinirea funcțiilor acordate acestuia sau acesteia conform prezentului subparagraf, președintele Curții Internaționale de Justiție trebuie să consulte părțile aflate în diferend.

e) Dacă președintele Curții Internaționale de Justiție nu poate să-și exercite funcțiile acordate acestuia sau acesteia conform subparagrafului d) sau este cetățean al unei părți aflate în diferend, funcțiile trebuie să fie îndeplinite de către vicepreședintele Curții, iar dacă vicepreședintele nu poate să-și exercite funcțiile sau este cetățean al uneia dintre părțile aflate în diferend, funcțiile trebuie să fie îndeplinite de către următorul membru foarte important al Curții, care este disponibil și nu este cetățean al uneia dintre părțile aflate în diferend.

2. Orice loc vacant trebuie să fie ocupat în maniera prevăzută pentru numirea inițială.

3. În cazul oricărui diferend care implica mai mult de doua părți, părțile care au un interes comun trebuie să numească un arbitru prin consens în perioada specificată la paragraful 1b).

Articolul 4

Partea aflată în diferend care inițiază acțiune în justiție trebuie să notifice celeilalte părți sau celorlalte părți aflate în diferend, precum și secretarului. Notificarea trebuie să includă o declarație despre pretenții și despre temeiul pe care se bazează acestea. Notificarea trebuie să fie transmisă de către secretar tuturor părților.

Articolul 5

1. În cazul în care părțile aflate în diferend nu convin altfel, arbitrajul trebuie să se desfășoare la Haga, unde trebuie să fie păstrate înregistrările tribunalului de arbitraj. Tribunalul de arbitraj trebuie să-și adopte propriile norme de procedura. Aceste norme de procedura trebuie să garanteze faptul ca fiecare dintre părțile aflate în diferend are posibilitatea totală de a fi audiat și de a-și prezenta cazul și totodată trebuie să garanteze faptul ca procesul se desfășoară cu rapiditate.

2. Tribunalul de arbitraj poate audia și decide asupra contrapretentiilor ce rezultă din diferend.

Articolul 6

1. Tribunalul de arbitraj, acolo unde considera ca prima facie el are competența conform protocolului, poate:

a) la solicitarea uneia dintre părțile aflate în diferend, indica măsuri provizorii, deoarece el considera necesar să se mențină drepturile respective ale părților aflate în diferend;

b) prescrie orice măsuri provizorii, pe care le considera adecvate conform împrejurărilor, pentru a împiedica producerea unor vătămări grave ale mediului antarctic sau ale ecosistemelor dependente ori asociate.

2. Părțile aflate în diferend trebuie să se conformeze imediat oricăror măsuri provizorii prescrise conform paragrafului 1b) în asteptarea unei sentințe arbitrale conform art. 10.

3. Fără a tine seama de perioada precizată la art. 20 din protocol, una dintre părțile aflate în diferend poate solicita în orice moment, prin notificare trimisa celeilalte părți sau celorlalte părți aflate în diferend, precum și secretarului, în conformitate cu art. 4, ca tribunalul de arbitraj să se constituie în procedura de urgenta pentru a indica sau a prescrie măsurile provizorii de urgenta în conformitate cu prezentul articol. În acest caz tribunalul de arbitraj trebuie să se constituie cat mai repede posibil în conformitate cu art. 3, exceptând faptul ca perioadele prevăzute la art. 3 paragraful 1b), c) și d) trebuie să fie reduse la 14 zile în fiecare caz. Tribunalul de arbitraj trebuie să decidă asupra cererii de măsuri provizorii de urgenta în decurs de doua luni de la numirea președintelui acestuia.

4. În urma deciziei tribunalului de arbitraj referitoare la solicitarea de măsuri provizorii de urgenta în conformitate cu paragraful 3, soluționarea diferendului trebuie să continue conform art. 18, 19 și 20 din protocol.

Articolul 7

Oricare dintre părțile care considera ca are un interes legitim, fie general, fie individual, ce poate fi afectat în mare măsura de o sentinta arbitrală a unui tribunal de arbitraj, poate interveni în proces dacă tribunalul de arbitraj nu decide altfel.

Articolul 8

Părțile aflate în diferend trebuie să faciliteze activitatea tribunalului de arbitraj și, în mod deosebit, în conformitate cu legislația acestora și utilizând toate mijloacele aflate la dispoziția lor, ele trebuie să îi furnizeze toate documentele și informațiile relevante și să-i permită, atunci când este cazul, sa cheme martori sau experți și sa primească probele acestora.

Articolul 9

Dacă una dintre părțile aflate în diferend nu se prezintă în fața tribunalului de arbitraj sau nu reușește să-și apere cauza, oricare dintre celelalte părți aflate în diferend poate solicita tribunalului de arbitraj sa continue procesul și sa formuleze sentinta arbitrală.

Articolul 10

1. Tribunalul de arbitraj trebuie, pe baza prevederilor protocolului și ale altor legi și principii aplicabile ale justiției internaționale, care nu sunt incompatibile cu aceste prevederi, sa decidă în privinta acestor diferende asa cum sunt ele înaintate acestuia.

2. Tribunalul de arbitraj poate să decidă, ex aequo et bono, în privinta unui diferend înaintat acestuia, dacă părțile implicate în diferend convin în acest sens.

Articolul 11

1. Înainte de a da sentinta arbitrală tribunalul de arbitraj trebuie să se convingă ca are competența de a decide în privinta respectivului diferend și ca pretențiile și contrapretentiile sunt bine fundamentate de fapt și de drept.

2. Sentinta arbitrală trebuie să fie însoțită de o expunere de motive privind decizia și trebuie să fie comunicată secretarului, care trebuie să o transmită tuturor părților.

3. Sentinta arbitrală trebuie să fie definitivă și obligatorie pentru părțile aflate în diferend și pentru orice parte care a intervenit în proces și căreia părțile trebuie să i se conformeze fără întârziere. Tribunalul de arbitraj trebuie să interpreteze sentinta arbitrală la cererea unei părți aflate în diferend sau a unei părți interveniente.

4. Sentinta arbitrală nu trebuie să fie obligatorie decât în cauza respectiva.

5. Dacă tribunalul de arbitraj nu decide altfel, cheltuielile legate de tribunalul de arbitraj, inclusiv cele privind remunerația arbitrilor, trebuie să fie suportate de părțile aflate în diferend în părți egale.

Articolul 12

Toate sentințele tribunalului de arbitraj, inclusiv cele la care se face referire la art. 5, 6 și 11, trebuie să fie luate de majoritatea arbitrilor, care nu se pot abține de la vot.

Articolul 13

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele după un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doresc o prelungire a perioadei sau că nu pot aproba măsura respectiva.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru oricare dintre părți la momentul în care depozitarul primește o notificare a aprobării din partea părții respective.

Articolul 1

Etapa preliminară

1. Impactul asupra mediului al activităților propuse la care se face referire în art. 8 din protocol trebuie, înainte de a fi demarate, să fie analizate în conformitate cu procedurile naționale corespunzătoare.

2. Dacă se constată că o activitate are un impact mai puțin decât minor sau tranzitoriu, activitatea respectiva poate continua.

Articolul 2

Evaluarea inițială a mediului

1. Dacă nu s-a stabilit ca o activitate va avea un impact mai puțin decât minor sau tranzitoriu sau dacă nu se afla în curs de elaborare o evaluare cuprinzatoare referitoare la mediu, în conformitate cu art. 3, trebuie să se elaboreze o evaluare inițială a mediului. Aceasta trebuie să conțină detalii suficiente pentru a evalua dacă o activitate propusă poate avea un impact mai mult decât minor sau tranzitoriu și trebuie să includă:

a) o descriere a activității propuse, incluzând scopul, locul, durata și amploarea acesteia; și

b) analiza alternativelor la activitatea propusă și orice impact pe care l-ar putea avea activitatea respectiva, inclusiv analiza impacturilor acumulate în lumina activităților planificate existente și cunoscute.

2. În cazul în care evaluarea inițială a mediului indica faptul ca este posibil ca activitatea propusă sa nu aibă mai mult decât un impact minor sau tranzitoriu, activitatea respectiva poate continua, cu condiția să se utilizeze proceduri adecvate, printre care se poate afla monitorizarea, pentru a evalua și a verifica impactul activității respective.

Articolul 3

Evaluarea cuprinzatoare a mediului

1. În cazul în care evaluarea inițială a mediului indica faptul, sau dacă se determina în alt mod ca este posibil ca o activitate propusă să aibă mai mult decât un impact minor sau tranzitoriu, trebuie să se elaboreze o evaluare cuprinzatoare asupra mediului.

2. O evaluare cuprinzatoare asupra mediului trebuie să includă:

a) o descriere a activității propuse, incluzând scopul, locul, durata și anvergura acesteia, precum și posibilele alternative la respectiva activitate, inclusiv alternativa necontinuarii, precum și consecințele alternativelor respective;

b) o descriere a stării inițiale de referința a mediului cu care urmează să se compare schimbările prognozate, precum și o predictie a stării viitoare de referința a mediului în absenta activității propuse;

c) o descriere a metodelor și datelor utilizate pentru a prognoza impacturile activității propuse;

d) estimarea naturii, amplorii, duratei și anvergurii posibilelor impacturi directe ale activității propuse;

e) aprecierea posibilelor impacturi indirecte sau a impacturilor de ordin secundar ale activității respective;

f) aprecierea impacturilor cumulate ale activității propuse în lumina activităților existente și a altor activități planificate cunoscute;

g) identificarea măsurilor, inclusiv a programelor de monitorizare, care ar putea fi luate pentru a reduce la minimum sau a diminua impacturile activității propuse și pentru a depista impacturile neanticipate și care ar putea avertiza din timp asupra unor efecte negative ale activității respective, precum și pentru a soluționa prompt și eficace accidentele;

h) identificarea unor impacturi inevitabile ale respectivei activități;

i) analiza efectelor activității propuse asupra desfășurării cercetărilor științifice, precum și asupra altor utilizări și valori existente;

j) identificarea lacunelor de cunoaștere și a incertitudinilor intalnite la compilarea informațiilor solicitate în conformitate cu prezentul paragraf;

k) un rezumat netehnic al informațiilor furnizate în conformitate cu prezentul paragraf; și

l) numele și adresa persoanei sau ale organizației care a elaborat evaluarea cuprinzatoare asupra mediului, precum și adresa la care trebuie să fie trimise observațiile asupra acesteia.

3. Proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului trebuie să fie pus la dispoziția publicului și trebuie să circule la toate părțile, care la rândul lor trebuie să-l facă public pentru observații. Pentru primirea observațiilor trebuie să se acorde o perioadă de 90 de zile.

4. Proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului trebuie să fie înaintat Comitetului în perioada în care acesta circula la părți și cu cel puțin 120 de zile înainte de întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii, pentru a se determina dacă este corespunzător.

5. Nu trebuie să se ia nici o decizie finala în legătură cu continuarea activității propuse în zona Tratatului asupra Antarcticii, dacă nu a existat prilejul de a se lua în considerare proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului în cadrul întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii, la inițiativa Comitetului, cu condiția ca, prin aplicarea prezentului paragraf, sa nu se amâne decizia de a continua cu activitatea propusă, cu mai mult de 15 luni de la data circularii proiectului de evaluare cuprinzatoare a mediului.

6. Evaluarea finala cuprinzatoare a mediului trebuie să priveasca și trebuie să includă sau sa rezume observațiile primite referitoare la proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului. Evaluarea finala cuprinzatoare a mediului, comunicarea despre deciziile legate de aceasta și orice evaluare a importantei impacturilor anticipate în raport cu avantajele activității propuse trebuie să circule la toate părțile, care trebuie să le facă publice, cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea activității propuse în zona Tratatului asupra Antarcticii.

Articolul 4

Decizii bazate pe evaluarile cuprinzatoare ale mediului

Orice decizie privind o activitate propusă, la care se referă art. 3, care trebuie să continue în forma propusă sau într-o formă modificată, trebuie să se bazeze pe evaluarea cuprinzatoare a mediului, precum și pe alte consideratii relevante.

Articolul 5

Supravegherea

1. Trebuie să se aplice procedurile, inclusiv supravegherea corespunzătoare a indicatorilor-cheie de mediu, pentru a se evalua și a se verifica impactul oricărei activități care se desfășoară în scopul finalizarii evaluării cuprinzatoare a mediului.

2. Procedura la care se face referire în paragraful 1, precum și în art. 2 paragraful 2 trebuie să fie proiectata în asa fel încât să asigure o înregistrare regulată și verificabila a impacturilor activității respective, între altele pentru:

a) a permite efectuarea de evaluări, în măsura în care aceste impacturi sunt în conformitate cu prezentul protocol; și

b) a asigura informații utile pentru reducerea la minimum sau diminuarea impacturilor și, acolo unde este cazul, informații referitoare la necesitatea suspendării, anulării sau modificării activității.

Articolul 6

Circulația informațiilor

1. Următoarele informații trebuie să fie trimise părților, înaintate Comitetului și făcute publice:

a) o descriere a procedurii la care se face referire în art. 1;

b) o lista anuală a evaluărilor inițiale ale mediului elaborate în conformitate cu art. 2 și a deciziilor luate ca urmare a acestora;

c) informații importante obținute și orice măsură luată ca urmare a acestora, de pe urma procedurii aplicate în conformitate cu art. 2 paragraful 2 și art. 5; și

d) informații la care se face referire în art. 3 paragraful 6.

2. Orice evaluare inițială a mediului elaborata în conformitate cu art. 2 trebuie să fie pusă la dispoziție la cerere.

Articolul 7

Situații de urgenta

1. Prezenta anexa nu trebuie să se aplice în cazuri de urgenta legate de securitatea vieții umane sau a navelor, a aeronavelor ori a echipamentelor și instalațiilor de mare valoare sau legate de protecția mediului, care necesita inițierea unei activități fără a finaliza procedura prezentată în prezenta anexa.

2. Înștiințarea despre activitățile inițiate în cazurile de urgenta, care altfel ar necesita elaborarea unei evaluări cuprinzatoare a mediului, trebuie să fie trimisa imediat tuturor părților și Comitetului și trebuie să se ofere o explicație completa despre activitățile desfășurate în decurs de 90 de zile de la inițierea acestora.

Articolul 8

Amendamentul sau modificarea

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura respectiva nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele după un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei respective sau că nu poate aproba respectiva măsura.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru oricare dintre părți în momentul în care depozitarul primește o notificare a aprobării din partea părții respective.

Articolul 1

Definiții

În scopul prezentei anexe:

a) mamifere indigene înseamnă orice vietate dintr-o specie ce aparține clasei mamifere, originara din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care apare în aceste zone sezonier prin migratie naturala;

b) pasare indigena înseamnă orice vietate, în orice stadiu de viața (inclusiv de ou), din orice specie din clasa păsări, originara din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care apare în zona respectiva sezonier prin migratie naturala;

c) planta indigena înseamnă orice fel de vegetație terestra sau de apa dulce, inclusiv briofite, licheni, ciuperci și alge, în orice stadiu al vieții lor (inclusiv semințe și muguri sau lastari), originara din zona Tratatului asupra Antarcticii;

d) nevertebrat indigen înseamnă orice nevertebrat terestru sau de apa dulce, în orice stadiu de viața, originar din zona Tratatului asupra Antarcticii;

e) autoritatea corespunzătoare înseamnă orice persoană sau agenție autorizata de către o parte sa emita permise conform prezentei anexe;

f) permis înseamnă o permisiune oficială scrisă emisă de către o autoritate în drept;

g) a captura sau capturare înseamnă a ucide, a rani, a prinde, a manipula sau a molesta un mamifer ori o pasare indigena sau a îndepărta ori a deteriora asemenea cantități de plante indigene, încât răspândirea sau bogatia lor locală să fie puternic afectată;

h) intervenție dăunătoare înseamnă:

(i) zborul sau aterizarea elicopterelor ori a altor nave în asa fel încât sa perturbe aglomerarile de păsări și de foci; (îi) utilizarea de vehicule sau de vase inclusiv vehicule cu perna de aer sau mici ambarcatiuni, de o asemenea maniera încât sa perturbe aglomerarile de păsări și de foci; (iii) utilizarea explozivilor sau a armelor de foc în asa fel încât sa perturbe aglomerarile de păsări și de foci; (iv) perturbarea voita a inmultirii sau naparlirii pasarilor ori a aglomerarilor de păsări sau de foci de către persoanele care circulă pe jos; (v) deteriorarea masiva a aglomerarilor de plante terestre indigene prin aterizarea aeronavelor, prin conducerea vehiculelor sau călcând peste ele ori prin alte mijloace; și (vi) orice gen de activitate care are ca rezultat modificarea în sens negativ a habitatelor oricăror specii sau populații de mamifere, păsări, plante sau nevertebrate indigene;

i) Convenția internationala pentru reglementarea vanarii balenelor înseamnă convenția încheiată la Washington la data de 2 decembrie 1946.

Articolul 2

Cazuri de urgenta

1. Prezenta anexa nu trebuie să se aplice în cazuri de urgenta legate de securitatea vieții umane sau a navelor, a aeronavelor ori a echipamentelor și instalațiilor de mare valoare sau de protecția mediului.

2. Înștiințarea despre activitățile inițiate în cazuri de urgenta trebuie să fie imediat transmisă tuturor părților, precum și Comitetului.

Articolul 3

Protecția faunei și florei indigene

1. Capturarea sau intervenția dăunătoare trebuie să fie interzisă, exceptând cazul când aceasta se face pe baza unui permis.

2. Aceste permise trebuie să specifice activitatea autorizata, inclusiv data, locul și persoana de care urmează să fie efectuată, și trebuie să fie emise doar în următoarele împrejurări:

a) pentru furnizarea de probe pentru un studiu științific sau o informare științifică;

b) pentru furnizarea de specimene pentru muzee, ierbare, grădini zoologice și botanice sau pentru alte instituții de învățământ ori de cultura sau pentru alte utilizări; și

c) pentru a preveni consecințe inevitabile ale activităților științifice neautorizate altfel decât conform subparagrafelor a) și b) sau pentru construirea și funcționarea unor instalații științifice.

3. Emiterea unor permise de acest fel trebuie să fie limitată, astfel încât sa existe siguranța ca:

a) nu vor mai fi capturate alte mamifere, păsări sau plante indigene decât cele ce sunt strict necesare unor scopuri prezentate la paragraful 2;

b) este sacrificat numai un număr redus de mamifere sau de păsări indigene și ca în nici un caz nu se vor mai sacrifica și alte mamifere sau păsări aparținând populatiilor locale, decât cele ce pot fi înlocuite în mod normal prin reproducere naturala în anotimpul următor; și

c) se mențin diversitatea speciilor și a habitatelor esențiale pentru existenta acestora, precum și echilibrul sistemelor ecologice existente în zona Tratatului asupra Antarcticii.

4. Speciile de mamifere, păsări sau de plante indigene enumerate în apendicele A la prezenta anexa trebuie să fie numite specii special protejate și acestor specii părțile trebuie să le asigure o protecție specială.

5. Permisiunea nu trebuie să fie data pentru capturarea unei specii special protejate, dacă capturarea:

a) nu este în scop obligatoriu științific;

b) va pune în pericol supravietuirea sau refacerea speciei respective ori a populației locale; și

c) nu utilizează metode neletale acolo unde este nevoie.

6. Toate capturarile de mamifere și de păsări trebuie să se facă în asa fel încât sa implice cel mai mic grad posibil de suferinta și durere.

Articolul 4

Introducerea de specii, paraziti și boli neindigene

1. Nici o specie de animal sau de planta neindigena zonei Tratatului asupra Antarcticii nu trebuie să fie introdusă pe pământul sau în selfurile de gheața ori în apele din zona Tratatului asupra Antarcticii, exceptând cazul în care exista permisiunea de a face acest lucru.

2. Cainii nu trebuie să fie adusi în tinuturile antarctice sau pe selfurile de gheața, iar cainii care se găsesc în prezent în zona respectiva trebuie să fie îndepărtați până la data de 1 aprilie 1994.

3. Permisele, conform paragrafului 1, trebuie să fie emise pentru a permite importul numai de animale și plante enumerate în apendicele B la prezenta anexa și trebuie să specifice numărul și, dacă este necesar, vârsta și sexul și totodată trebuie să se ia măsuri pentru a împiedica evadarea acestora sau contactul cu fauna și flora indigena.

4. Înainte de expirarea permisului planta sau animalul pentru care a fost eliberat un permis, în conformitate cu paragrafele 1 și 3, trebuie să fie îndepărtat din zona Tratatului asupra Antarcticii sau lichidat prin incinerare ori prin alte mijloace la fel de eficace care elimina riscurile pentru fauna sau flora indigena. Permisul trebuie să specifice aceasta obligație. Orice planta sau animal introdus în zona Tratatului asupra Antarcticii, neoriginar din zona respectiva, inclusiv urmașii acestuia, trebuie să fie îndepărtat sau lichidat prin incinerare ori prin alte mijloace la fel de eficace, pentru a deveni steril, în cazul în care se constată că prezintă riscuri pentru flora sau fauna indigena.

5. Nici o prevedere a prezentului articol nu privește importul de alimente în zona Tratatului asupra Antarcticii, cu condiția sa nu se importe animale vii în aceste scopuri, iar plantele și părțile de animale și produsele de origine animala să fie păstrate în condiții atent controlate și să fie lichidate în conformitate cu anexa nr. III la protocol și cu apendicele C la prezenta anexa.

6. Fiecare parte trebuie să ia măsuri, incluzandu-le și pe cele enumerate în apendicele C la prezenta anexa, pentru a împiedica introducerea de microorganisme (de exemplu: virusuri, bacterii, paraziti, ciuperci, fermenti) care nu sunt prezente în fauna și flora indigena.

Articolul 5

Informarea

Fiecare parte trebuie să elaboreze și sa pună la dispoziție informații care stabilesc activitățile interzise și să ofere liste cu speciile care se bucura de protecție specială și cu zonele protejate importante tuturor acelor persoane care se afla sau intenționează să între în zona Tratatului asupra Antarcticii, în vederea garantarii faptului ca aceste persoane înțeleg și respecta prevederile prezentei anexe.

Articolul 6

Schimbul de informații

1. Părțile trebuie să ia măsuri în vederea:

a) culegerii și schimbului de înregistrări (inclusiv înregistrări de permise), și de date statistice referitoare la numărul sau cantitățile din fiecare specie de mamifer, pasare ori planta indigena capturate anual în zona Tratatului asupra Antarcticii;

b) obținerii și schimbului de informații referitoare la statutul mamiferelor, pasarilor, plantelor și nevertebratelor din zona Tratatului asupra Antarcticii și la măsura în care aceste specii sau populații au nevoie de protecție;

c) stabilirii unei forme comune în care respectivele informații trebuie să fie transmise de către părți în conformitate cu paragraful 2.

2. Fiecare parte trebuie să informeze celelalte părți, precum și Comitetul, înainte de încheierea lunii noiembrie a fiecărui an, despre orice măsură luată conform paragrafului 1, precum și în legătură cu numărul și natura permiselor emise, conform prezentei anexe, anterior datei de 1 iulie până la data de 30 iunie.

Articolul 7

Relația cu alte acorduri din afară sistemului Tratatului asupra Antarcticii

Nici o prevedere din prezenta anexa nu trebuie să constituie o derogare de la drepturile și îndatoririle părților în conformitate cu Convenția internationala pentru reglementarea vanarii balenelor.

Articolul 8

Revizuirea măsurilor

Părțile trebuie să continue sa revizuiasca măsurile destinate conservării faunei și florei antarctice, ținând seama de orice recomandare din partea Comitetului.

Articolul 9

Amendamentul sau modificarea

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura nu conține alte prevederi, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele după un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care aceasta a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul respectiv de timp, ca dorește o prelungire a perioadei sau că nu poate să aprobe măsura.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru oricare dintre părți, în momentul în care depozitarul primește o notificare a aprobării acesteia de către partea respectiva.

Apendice

--------

la anexa nr. II

---------------

APENDICELE A

Specii supuse unui regim special de protecție

Toate speciile din genul Arctocephalus, foca cu blana. Ommatophoca rossii, Ross Seal.

APENDICELE B

Importul de animale și de plante

Următoarele animale și plante pot fi aduse în zona Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu permisele emise conform art. 4 din anexa nr. II:

a) plante de casa; și

b) animale și plante de laborator, inclusiv virusuri, bacterii, fermenti și ciuperci.

APENDICELE C

Măsuri pentru prevenirea introducerii de microorganisme

1. Păsări de curte. Nici un fel de păsări de curte vii sau de alte păsări vii nu trebuie să fie aduse în zona Tratatului asupra Antarcticii. Înainte ca păsările transate să fie ambalate în vederea transportului către zona Tratatului asupra Antarcticii, acestea trebuie să fie verificate pentru a se evidenția prezenta unor boli, precum boala de Newcastle, tuberculoza și infectia cu fermenti. Păsările sau părți din acestea neconsumate trebuie să fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii sau lichidate prin incinerare ori prin alte mijloace echivalente care elimina riscurile pentru flora și fauna indigena.

2. Trebuie să se evite cat mai mult posibil aducerea de pământ nesteril.

Articolul 1

Obligații generale

1. Prezenta anexa trebuie să priveasca activitățile inițiate în zona Tratatului asupra Antarcticii ca urmare a programelor de cercetare științifică, a activităților turistice, precum și a altor activități guvernamentale și neguvernamentale în zona Tratatului asupra Antarcticii, pentru care este necesară o înștiințare prealabilă în conformitate cu art. VII (5) din Tratatul asupra Antarcticii, inclusiv activități asociate de sustinere logistica.

2. Cantitatea de deșeuri produse sau distruse în zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie să fie diminuată cat se poate de mult pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului antarctic și pentru a diminua interferenta cu valorile naturale ale Antarcticii, cu cercetarea științifică, precum și cu alte utilizări ale Antarcticii, care sunt în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii.

3. Depozitarea, distrugerea și îndepărtarea deșeurilor din zona Tratatului asupra Antarcticii, precum și reciclarea și reducerea surselor de deșeuri trebuie să fie bine luate în considerare la planificarea și desfășurarea activităților în zona Tratatului asupra Antarcticii.

4. Deșeurile indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie, în cea mai mare măsura posibila, să fie returnate în țara care organizează activitățile generatoare de astfel de deșeuri sau în orice alta țara în care s-au luat măsuri pentru distrugerea unor asemenea deșeuri, în conformitate cu acordurile internaționale relevante.

5. Terenurile și santierele abandonate destinate activităților antarctice, unde se depozitau în trecut și se depozitează în prezent deșeuri, trebuie să fie curatate de către cel care le-a produs și de către utilizatorul locurilor respective. Aceasta obligație nu trebuie să fie interpretată ca necesitand:

a) îndepărtarea vreunei construcții desemnate ca sit istoric ori monument; sau

b) îndepărtarea vreunei construcții sau a deșeurilor în împrejurări în care îndepărtarea deșeurilor printr-o opțiune practica ar avea ca rezultat un impact mult mai negativ asupra mediului decât menținerea construcției și a deșeurilor în locurile actuale.

Articolul 2

Distrugerea deșeurilor prin îndepărtarea acestora din zona Tratatului asupra Antarcticii

1. Următoarele deșeuri, dacă sunt generate după intrarea în vigoare a prezentei anexe, trebuie să fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii de către cel ce a produs aceste deșeuri:

a) materiale radioactive; b) baterii electrice; c) combustibil, atât lichid, cat și solid; d) deșeuri conținând niveluri dăunătoare de metale grele sau de compuși persistenti foarte toxici sau periculosi; e) policlorura de vinil (PVC), spuma poliuretanica, spuma de polistiren, cauciuc și uleiuri lubrifiante, cherestea tratata și alți produși care conțin aditivi ce ar putea produce emisii periculoase dacă sunt incinerati; f) toate celelalte deșeuri din plastic, exceptând recipientele de poliuretan cu densitate redusă (cum ar fi sacii de depozitare a deșeurilor), cu condiția ca aceste recipiente să fie incinerate conform art. 3 paragraful 1; g) rezervoare de combustibil; și h) alte deșeuri solide, neinflamabile, cu condiția ca obligația de îndepărtare a recipientelor de combustibil și a deșeurilor solide, neinflamabile, menționată la lit. g) și h), sa nu se aplice în situațiile în care îndepărtarea unor astfel de deșeuri prin orice opțiune practica ar avea ca rezultat un impact negativ mult mai mare asupra mediului decât menținerea acestora pe locurile existente.

2. Deșeurile lichide care nu sunt cuprinse în paragraful 1, precum și apele uzate și deșeurile lichide casnice trebuie să fie indepartate cat mai mult posibil din zona Tratatului asupra Antarcticii de către cel ce a produs asemenea deșeuri.

3. Următoarele deșeuri trebuie să fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii de către cel ce a produs aceste deșeuri, dacă acestea nu sunt incinerate, autoclavizate sau tratate în alt fel pentru a fi sterile: a) reziduuri de carcase de animale aduse în zona; b) culturi de laborator ale microorganismelor și agenți patogeni ai plantelor; și c) produse aviare introduse în zona.

Articolul 3

Distrugerea deșeurilor prin incinerare

1. Conform paragrafului 2 deșeurile inflamabile, altele decât cele la care se face referire la art. 2 paragraful 1, care nu sunt indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii, trebuie să fie arse în incineratoare care reduc cat mai mult posibil emisiile dăunătoare. Trebuie să se aibă în vedere orice standarde referitoare la emisii și directive privind echipamentele, care pot fi recomandate, între altele, de către Comitet și de către Comitetul Științific pentru Cercetări Antarctice. Reziduurile solide rezultate de la acest gen de incinerare trebuie să fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii.

2. Toate operațiunile de ardere în aer liber a deșeurilor trebuie să fie încheiate cat mai repede posibil, însă nu mai târziu de sfârșitul sezonului 1998-1999. În asteptarea eliminării definitive a acestui gen de operațiuni, care presupun distrugerea deșeurilor prin arderea în aer liber, trebuie să se țină seama de direcția și viteza vantului și de tipul de deșeuri care trebuie să fie arse, pentru a se limita depunerea de particule și pentru a se evita astfel de depuneri în zone importante din punct de vedere biologic, științific, istoric, estetic sau pentru salbaticia lor, incluzând în mod special zone cărora li se acordă protecție în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii.

Articolul 4

Distrugerea terestra și a altor categorii de deșeuri

1. Deșeurile neindepartate sau nedistruse în conformitate cu art. 2 și 3 nu trebuie să fie evacuate în zone fără gheața sau în sistemele de apa potabilă.

2. Apele reziduale, deșeurile lichide casnice și alte deșeuri lichide neindepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii, în conformitate cu art. 2, nu trebuie să fie eliminate, cat mai repede posibil, pe gheața marina, pe selfurile de gheața sau pe podurile de gheața sfaramata, cu condiția ca aceste deșeuri care sunt generate de stații aflate în interiorul zonelor antarctice pe selfurile de gheața sau pe podurile de gheața sfaramata să poată fi evacuate în gropi adânci în gheața, acolo unde aceasta este singura opțiune practica de evacuare. Asemenea gropi nu trebuie să fie amplasate pe trasee cunoscute de curgere a sloiurilor, care duc în final la zone fără gheața sau în zone de mare ablatiune.

3. Deșeurile produse în tabere trebuie să fie indepartate, cat mai repede posibil, de către cel ce le-a generat, spre stațiile de asistența sau către mare în vederea distrugerii acestora în conformitate cu prezenta anexa.

Articolul 5

Evacuarea deșeurilor în mare

1. Apele reziduale și deșeurile lichide casnice pot fi evacuate direct în mare, ținându-se cont de capacitatea de asimilare a mediului marin receptor și cu condiția ca:

a) evacuarea să aibă loc acolo unde exista condiții pentru diluarea inițială și pentru dispersia rapida; și

b) mari cantități din aceste deșeuri (generate la o statie la care ocuparea medie saptamanala pe perioada verii australe este de aproximativ 30 de persoane sau mai mult) trebuie să fie tratate cel puțin prin macerare.

2. Subprodusul epurarii apelor reziduale prin procedeul contractor biologic rotativ sau prin procedee similare poate fi deversat în mare cu condiția ca aceasta evacuare sa nu afecteze în mod negativ mediul local și cu condiția ca orice fel de evacuare în mare de acest fel să se facă în conformitate cu anexa nr. IV la protocol.

Articolul 6

Depozitarea deșeurilor

Toate deșeurile ce urmează a fi eliminate din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care urmează a fi distruse în alt mod trebuie să fie depozitate în asa fel încât sa împiedice deversarea lor în mediul înconjurător.

Articolul 7

Produse interzise

Nici un fel de bifenoli policlorinati (PCB), sol nesteril, granule și aschii de polistiren sau alte forme similare de ambalaje ori de pesticide (altele decât cele necesare pentru scopuri științifice, medicale sau igienice) nu trebuie să fie introduse pe terenurile sau selfurile de gheața ori în apa din zona Tratatului asupra Antarcticii.

Articolul 8

Planificarea managementului deșeurilor

1. Fiecare parte care desfășoară activități în zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie să stabilească, referitor la aceste activități, un sistem de clasificare a distrugerii deșeurilor ca baza pentru înregistrarea deșeurilor și pentru a facilita studiile menite a evalua impactul asupra mediului al activităților științifice și al sustinerii logistice asociate. În acest scop deșeurile produse trebuie să fie clasificate după cum urmează:

a) apele reziduale și deșeurile lichide casnice (grupa 1);

b) alte deșeuri lichide și produse chimice, inclusiv combustibili și lubrifianți (grupa 2);

c) materiale solide destinate arderii (grupa 3);

d) alte deșeuri solide (grupa 4); și

e) material radioactiv (grupa 5).

2. Pentru a reduce în continuare impactul deșeurilor asupra mediului antarctic fiecare parte trebuie să elaboreze, sa analizeze și sa actualizeze în fiecare an planurile de management al deșeurilor (inclusiv reducerea, depozitarea și distrugerea deșeurilor), făcând specificății pentru fiecare amplasament fix, pentru tabere, în general, și pentru fiecare nava (altele decât micile barci care participa la operațiunile de la amplasamentele fixe sau care aparțin navelor și ținând seama de planurile existente de management pentru nave):

a) programe pentru curatarea amplasamentelor existente destinate distrugerii deșeurilor și a amplasamentelor de lucru abandonate;

b) acordurile actuale și planificate de management al deșeurilor, inclusiv distrugerea finala;

c) acordurile actuale și planificate pentru analiza efectelor deșeurilor asupra mediului și ale managementului deșeurilor; și

d) alte eforturi pentru reducerea la minimum a oricăror efecte ale deșeurilor asupra mediului și ale managementului deșeurilor.

3. Fiecare parte trebuie, în măsura posibilităților, să facă și un inventar al amplasamentelor activităților din trecut (cum ar fi pasaje de trecere, depozite de combustibil, baze terestre, avioane prabusite) înainte ca informațiile respective să se piardă, astfel ca aceste amplasamente să fie luate în considerare la planificarea viitoarelor programe științifice (cum ar fi: chimia zapezii, agenții de poluare ai lichenilor sau carotajul în gheața).

Articolul 9

Circulația și analiza planurilor de management al deșeurilor

1. Planurile de management al deșeurilor elaborate în conformitate cu art. 8, rapoartele despre implementarea acestora și inventarele la care se face referire în art. 8 paragraful 3 trebuie să fie incluse în schimbul anual de informații în conformitate cu art. III și VII din Tratatul asupra Antarcticii și în recomandările conexe în conformitate cu art. IX din Tratatul asupra Antarcticii.

2. Fiecare parte trebuie să trimită Comitetului copii ale planurilor de management al deșeurilor și ale rapoartelor referitoare la punerea în aplicare și analiza acestor planuri.

3. Comitetul poate analiza planurile de management al deșeurilor și rapoartele despre acestea și poate oferi observații, precum și sugestii pentru reducerea la minimum a impacturilor și privind unele modificări și îmbunătățiri ale planurilor, care urmează a fi luate în considerare de către părți.

4. Părțile pot face schimb de informații și pot oferi consultanța referitor, între altele, la tehnologiile disponibile generatoare de cantități reduse de deșeuri, la reconversia instalațiilor existente, la cerințele speciale legate de apele uzate și la metodele adecvate de evacuare și distrugere a deșeurilor.

Articolul 10

Practici de management al deșeurilor

Fiecare parte trebuie:

a) sa desemneze un funcționar oficial însărcinat sa elaboreze și să monitorizeze planurile de management al deșeurilor; pe teren aceasta responsabilitate trebuie să fie data cu derogare unei persoane corespunzătoare din fiecare amplasament;

b) sa garanteze ca membrilor expeditiilor sale li se oferă o pregătire menita sa limiteze impactul activităților lor asupra mediului antarctic și să-i informeze despre cerințele prezentei anexe; și

c) sa descurajeze utilizarea produselor din PVC și sa garanteze faptul ca expeditiile din zona Tratatului asupra Antarcticii primesc informații legate de orice fel de produse din PVC pe care le-ar putea introduce în zona pentru ca aceste produse să fie ulterior indepartate în conformitate cu prezenta anexa.

Articolul 11

Analiza

Prezenta anexa trebuie să fie supusă unei analize regulate pentru a avea garanția ca este actualizată sa reflecte îmbunătățirile aduse tehnologiei și procedeelor de distrugere a deșeurilor și pentru a garanta prin aceasta protecția maxima a mediului antarctic.

Articolul 12

Cazurile de urgenta

1. Prezenta anexa nu trebuie să se aplice în cazurile de urgenta legate de securitatea vieții umane sau a navelor, a avioanelor, a echipamentelor și a instalațiilor de mare valoare, precum și în cele legate de protecția mediului.

2. Informații despre activitățile inițiate în cazurile de urgenta trebuie să fie trimise tuturor părților și Comitetului.

Articolul 13

Amendamentul sau modificarea

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura respectiva nu conține alte prevederi, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei respective sau că nu poate să aprobe amendamentul.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru oricare dintre părți în momentul în care depozitarul primește o notificare a aprobării amendamentului sau modificării de către aceasta.

Articolul 1

Definiții

În scopul prezentei anexe:

a) deversare înseamnă orice fel de eliminare de către o nava, provocată indiferent în ce mod, și include orice scăpare, evacuare, imprastiere, scurgere, pompare, dispersie sau golire;

b) gunoi înseamnă toate tipurile de deșeuri alimentare, gospodărești și de operare, cu excepția peștelui proaspăt și a bucatilor de astfel de peste, generate din operarea în condiții normale a navei, excepție făcând acele substanțe care sunt cuprinse la art. 3 și 4;

c) MARPOL 73/78 înseamnă Convenția internationala pentru prevenirea poluarii de către nave, 1973, amendata prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta și prin orice alt amendament intrat ulterior în vigoare;

d) substanța lichidă toxica înseamnă orice substanța lichidă toxica, conform definitiei din anexa II la MARPOL 73/78;

e) țiței înseamnă petrolul sub orice formă, inclusiv petrol brut, pacura, noroi, reziduuri de petrol și produse din țiței rafinat (altele decât produsele petrochimice care se supun prevederilor art. 4);

f) amestec petrolier înseamnă un amestec cu orice conținut de petrol;

g) nava înseamnă un vas de orice tip care operează în mediul marin și include nave cu aripi portante, vehicule cu perna de aer, vehicule submersibile, nave plutitoare și platforme fixe sau plutitoare.

Articolul 2

Aplicare

Prezenta anexa se aplică, cu privire la fiecare parte, navelor care au dreptul de a-și arbora pavilionul național și oricărei alte nave angrenate în activități în zona antarctica sau care sprijină respectivele activități, pe durata operarii în zona Tratatului asupra Antarcticii.

Articolul 3

Deversarea de petrol

1. Trebuie să fie interzisă orice deversare în mare a petrolului sau a amestecurilor petroliere, exceptând cazurile permise conform anexei I la MARPOL 73/78. Pe perioada operarii în zona Tratatului asupra Antarcticii navele trebuie să retina la bord reziduurile, balastul murdar, apele de spalare a rezervoarelor, precum și alte reziduuri și amestecuri petroliere care nu pot fi deversate în mare. Navele trebuie să deverseze aceste reziduuri numai în afară zonei Tratatului asupra Antarcticii, la instalațiile de recepție sau în alte moduri permise conform anexei I la MARPOL 73/78.

2. Prezentul articol nu se referă la:

a) deversarea în mare a petrolului sau a amestecurilor petroliere rezultate de la avarierea unei nave sau a echipamentelor acesteia:

(i) cu condiția să fie luate toate măsurile rezonabile după apariția avariei sau după descoperirea scurgerii, în scopul prevenirii ori al reducerii la minimum a deversarii; și

(îi) exceptând cazul în care proprietarul sau comandantul navei a acționat fie intentionat pentru a provoca avarii, fie în mod nesabuit și fiind constient ca acțiunea sa ar putea avea ca rezultat pagube; sau

b) deversarea în mare a substanțelor ce conțin petrol, care se utilizează în scopul combaterii incidentelor de poluare specifică, în vederea reducerii la minimum a pagubelor provocate de poluare.

Articolul 4

Deversarea substanțelor lichide toxice

Deversarea în mare a oricăror substanțe lichide toxice și a oricăror chimicale sau alt fel de substanțe în concentratii ori în cantități dăunătoare pentru mediul marin va fi interzisă.

Articolul 5

Evacuarea gunoaielor

1. Evacuarea în mare a tuturor articolelor din material plastic, incluzând, dar nelimitandu-se la franghii sintetice, plase de pescuit sintetice și saci din material plastic pentru gunoaie, va fi interzisă.

2. Evacuarea în mare a tuturor tipurilor de gunoaie, inclusiv a produselor din hârtie, a carpelor, a articolelor din sticlă, metal, a sticlelor, a vaselor din lut, a cenusii de ardere, a materialelor de protejare și separare a mărfurilor pe nave, a materialelor de spraituire și ambalare, va fi interzisă.

3. Evacuarea în mare a resturilor de alimente poate fi permisă atunci când acestea au fost trecute printr-un dispozitiv de sfaramare sau de macinare, cu condiția ca aceasta evacuare să se efectueze, exceptând cazurile permise conform anexei V la MARPOL 73/78, cat mai departe posibil de țărm și de selfurile de gheața, dar în orice caz la nu mai puțin de 12 mile marine de la cel mai apropiat țărm sau self de gheața. Aceste resturi de alimente macinate sau sfaramate trebuie să poată fi trecute printr-o sita cu ochiuri nu mai mari de 25 mm.

4. Atunci când o substanța sau un material cuprins în prezentul articol este combinat cu alta substanța sau material destinat deversarii ori distrugerii, ce are cerințe diferite de distrugere sau de deversare, trebuie să se aplice cele mai stringente cerințe de distrugere sau deversare.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica:

a) scaparii de gunoaie rezultate în urma avarierii unei nave sau a echipamentelor acesteia, cu condiția să se fi luat toate măsurile cuvenite, înainte și după apariția avariei, în scopul prevenirii sau al reducerii la minimum a scaparilor; sau

b) pierderii accidentale de plase sintetice de pescuit, cu condiția să se fi luat toate măsurile cuvenite pentru a preveni astfel de pierderi.

6. Părțile trebuie să solicite, acolo unde este posibil, utilizarea de registre de înregistrare a gunoaielor.

Articolul 6

Deversarea reziduurilor lichide

1. Exceptând cazul în care ar stanjeni în mod injust operațiunile din Antarctica:

a) fiecare parte trebuie să elimine deversarea în mare a reziduurilor lichide netratate (apele reziduale au fost definite în anexa IV la MARPOL 73/78) pe o distanta de la țărm sau de selfurile de gheața de 12 mile marine;

b) dincolo de aceasta distanta reziduurile lichide depozitate într-un rezervor nu trebuie să fie deversate instantaneu, ci cu o viteză moderata și, acolo unde este posibil, în timp ce nava se afla în mers la o viteză nu mai mica de 4 noduri. Prezentul subparagraf nu se aplică navelor autorizate sa transporte cel mult 10 persoane.

2. Părțile trebuie să solicite, acolo unde este posibil, utilizarea de registre de evidenta a reziduurilor lichide.

Articolul 7

Cazurile de urgenta

1. Art. 3, 4, 5 și 6 nu trebuie să se aplice în cazurile de urgenta legate de securitatea unei nave și a celor aflați la bordul acesteia sau de salvarea vieții pe mare.

2. Comunicarea despre activitățile inițiate în cazurile de urgenta trebuie să fie trimisa imediat tuturor părților, precum și Comitetului.

Articolul 8

Influența asupra ecosistemelor dependente și asociate

La implementarea prevederilor prezentei anexe trebuie să se acorde considerația cuvenită necesității de a se evita efectele negative asupra ecosistemelor dependente și asociate din afară zonei Tratatului asupra Antarcticii.

Articolul 9

Capacitatea de reținere a navelor și instalațiile de recepție

1. Fiecare parte trebuie să incerce sa garanteze faptul ca toate navele cu drept de arborare a pavilionului național, precum și orice alta nava angrenata în operațiuni în Antarctica sau care acorda sprijin acestor operațiuni, înainte de a pătrunde în zona Tratatului asupra Antarcticii, sunt prevăzute la bord cu un rezervor sau cu rezervoare cu o capacitate suficient de mare, destinate retentiei reziduurilor, balastului murdar, a apei de spalare a tancului și a altor reziduuri și amestecuri petroliere, și ca acestea au o capacitate destul de mare la bord pentru a retine gunoiul, în timpul operațiunilor din zona Tratatului asupra Antarcticii, și ca au încheiat acorduri pentru a descarca reziduurile petroliere și gunoiul la o instalatie de recepție, după părăsirea zonei respective. De asemenea, navele trebuie să aibă o capacitate suficient de mare la bord pentru a retine substantele lichide toxice.

2. Fiecare parte, din porturile căreia pleacă sau unde sosesc nave din zona Tratatului asupra Antarcticii, incearca sa garanteze faptul ca se asigura cat mai repede posibil instalații pentru recepția tuturor reziduurilor, a balastului murdar, a apelor de spalare a tancului, a altor reziduuri și amestecuri petroliere, precum și a gunoiului de pe mare, fără a provoca o întârziere nejustificată și în conformitate cu cerințele navelor care le utilizează.

3. Părțile care operează navele ce se îndreaptă spre sau sosesc din zona Tratatului asupra Antarcticii în porturile altor părți trebuie să se consulte cu părțile respective, în vederea garantarii faptului ca înființarea de instalații de recepție portuara nu constituie o povara inechitabila pentru părțile respective care se afla în apropierea zonei Tratatului asupra Antarcticii.

Articolul 10

Proiectarea, construirea, inzestrarea și echiparea navelor

La proiectarea, construirea, inzestrarea și echiparea navelor angrenate în operațiuni în Antarctica sau în susținerea acestor activități fiecare parte trebuie să țină seama de obiectivele prezentei anexe.

Articolul 11

Imunitate suverana

1. Prezenta anexa nu se referă la vreo nava de război, la o nava auxiliara sau la alta nava aflată în proprietatea unui stat ori operata de acesta și utilizata pentru o perioadă numai în serviciu necomercial guvernamental. Cu toate acestea, fiecare parte trebuie să garanteze, prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare care nu prejudiciază operațiunile sau capacitatile operationale ale unor astfel de nave aflate în proprietatea acesteia ori operate de către aceasta, ca respectivele nave acționează în conformitate cu prezenta anexa, în măsura în care aceasta maniera este rezonabila și practica.

2. La aplicarea paragrafului 1 fiecare parte trebuie să țină seama de importanța protejării mediului antarctic.

3. Fiecare parte trebuie să informeze celelalte părți despre modul de punere în aplicare a acestei prevederi.

4. Procedura de soluționare a litigiilor prezentată la art. 18-20 din prezentul protocol nu trebuie să se refere la prezenta anexa.

Articolul 12

Măsurile preventive și pregătirea și reactia în cazurile de urgenta

1. Pentru a răspunde în mod eficace urgentelor de poluare marina sau amenintarilor din aceasta cauza în zona Tratatului asupra Antarcticii, părțile, în conformitate cu art. 15 din prezentul protocol, trebuie să elaboreze planuri pentru situații neprevăzute, ca reactie la poluarea marina în zona Tratatului asupra Antarcticii, inclusiv planuri pentru situații neprevăzute legate de navele (altele decât micile barci care sunt parte a operațiunilor desfășurate în amplasamente fixe sau care aparțin navelor) ce operează în zona Tratatului asupra Antarcticii, în mod special navele care transporta țiței ca incarcatura, sau legate de scurgerile accidentale de petrol, care intră în mediul marin, provenite de la instalațiile de coasta. În acest scop părțile trebuie:

a) sa coopereze la formularea și punerea în aplicare a unor astfel de planuri; și

b) sa țină seama de recomandările Comitetului, ale Organizației Maritime Internaționale și ale altor organizații internaționale.

2. Totodată părțile trebuie să stabilesca proceduri de reactie în cooperare la cazurile urgente de poluare și trebuie să ia măsuri de reactie corespunzătoare în conformitate cu procedurile de acest fel.

Articolul 13

Analiza

Părțile trebuie să analizeze continuu prevederile prezentei anexe, precum și alte măsuri în vederea prevenirii, reducerii și reacției la poluarea mediului marin antarctic, inclusiv orice amendamente și noi reglementări adoptate în conformitate cu MARPOL 73/78, în scopul atingerii obiectivelor prezentei anexe.

Articolul 14

Legătură cu MARPOL 73/78

Referitor la acele părți care sunt și membre ale MARPOL 73/78, nici o prevedere a prezentei anexe nu trebuie să constituie o derogare de la drepturile și obligațiile specifice ce decurg din MARPOL 73/78.

Articolul 15

Amendamentul sau modificarea

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. În cazul în care măsura respectiva nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele după un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei sau că nu poate să aprobe măsura respectiva.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru orice altă parte în momentul în care depozitarul primește o notificare a aprobării acesteia de către respectiva parte.

Articolul 1

Definiții

Din motive legate de prezenta anexa:

a) autoritatea corespunzătoare înseamnă orice persoană sau agenție autorizata de către o parte sa emita permise conform prezentei anexe;

b) permis înseamnă o permisiune oficială în scris emisă de către o autoritate corespunzătoare;

c) plan de management înseamnă un plan de conducere a activităților și de protecție a valorii sau a valorilor deosebite din zona antarctica de protecție specială sau din zona antarctica de administrare specială.

Articolul 2

Obiective

Pentru scopurile prezentate în prezenta anexa, orice zona, inclusiv orice zona marina, poate fi desemnată ca zona antarctica de protecție specială sau zona antarctica de administrare specială. Activitățile din zonele respective trebuie să fie interzise, limitate sau conduse în conformitate cu planul de management adoptat conform prevederilor prezentei anexe.

Articolul 3

Zone antarctice de protecție specială

1. Orice zona, inclusiv orice zona marina, poate fi desemnată zona antarctica de protecție specială pentru a proteja valorile remarcabile de mediu, științifice, istorice, estetice sau de salbaticie, orice combinație de astfel de valori sau cercetările științifice planificate ori aflate în curs de desfășurare.

2. Părțile trebuie să urmărească sa identifice într-un cadru sistematic de mediu și geografic și sa includă în seria zonelor antarctice de protecție specială:

a) zone păstrate neatinse de interferenta omului, astfel încât să poată fi posibile în viitor comparatiile cu locurile care au fost afectate de activitățile omului;

b) exemple reprezentative de ecosisteme principale terestre, inclusiv ecosisteme glaciare și acvatice, precum și de ecosisteme marine;

c) zone cu aglomerari importante sau neobisnuite de specii, inclusiv colonii majore de reproducere a pasarilor sau a mamiferelor indigene;

d) amplasamentul-tip sau singurul habitat cunoscut al unei specii;

e) zone de interes deosebit pentru cercetări științifice planificate sau pentru cele aflate în curs de desfășurare;

f) exemple de proprietăți geologice, glaciologice sau geomorfologice remarcabile;

g) zone de valoare estetica și de o salbaticie deosebită;

h) locuri sau monumente de valoare istorica recunoscută; și

i) orice alte zone care pot fi socotite ca fiind corespunzătoare sa protejeze valorile prezentate la paragraful 1.

3. Zonele de protecție specială și locurile de interes științific deosebit, desemnate ca atare de către întrunirile consultative anterioare ale Tratatului asupra Antarcticii, sunt desemnate prin prezenta anexa ca zone antarctice de protecție specială și trebuie să fie redenumite și renumerotate în mod corespunzător.

4. Pătrunderea într-o zona antarctica de protecție specială este interzisă, exceptând cazul unei permisiuni acordate conform art. 7.

Articolul 4

Zone antarctice de administrare specială

1. Orice zona, inclusiv o zona marina, unde se desfășoară activități în prezent sau este posibil să se desfășoare în viitor, poate fi desemnată ca zona antarctica de administrare specială pentru a sprijini planificarea și coordonarea activităților, pentru a evita posibilele conflicte, pentru a îmbunătăți cooperarea dintre părți sau pentru a reduce la minimum impacturile asupra mediului.

2. Zonele antarctice de administrare specială pot include:

a) zone în care activitățile comporta riscuri de interferenta reciprocă sau impacturi cumulate asupra mediului; și

b) locuri sau monumente de valoare istorica recunoscută.

3. Pătrunderea într-o zona antarctica de administrare specială nu trebuie să necesite permis.

4. Fără a se tine seama de paragraful 3, o zona antarctica de administrare specială poate cuprinde una sau mai multe zone antarctice de protecție specială, iar intrarea în asemenea zone trebuie să fie interzisă, exceptând cazul când acest lucru se face cu un permis emis conform art. 7.

Articolul 5

Planurile de management

1. Oricare dintre părți, Comitetul, Comitetul Științific pentru Cercetări Antarctice sau Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica poate propune o zona care să fie desemnată zona antarctica de protecție specială sau zona antarctica de administrare specială prin înaintarea unei propuneri de plan de management către întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii.

2. Zona propusă pentru desemnare trebuie să aibă o suprafața suficient de mare pentru a proteja valorile pentru care se solicita protecție sau administrare specială.

3. Planurile de management propuse trebuie să includă:

a) o descriere a valorii sau a valorilor pentru care se solicita protecție sau administrare specială;

b) o declarație a scopurilor și a obiectivelor planului de management destinat protecției sau administrării valorilor respective;

c) activitățile de administrare care urmează a fi inițiate pentru a proteja valorile pentru care se solicita protecție sau administrare specială;

d) perioada pentru care se face desemnarea, dacă este cazul;

e) o descriere a zonei, incluzând:

(i) coordonatele geografice, frontierele de demarcatie și caracteristicile naturale care definesc zona;

(îi) accesul în zona pe uscat, pe mare sau pe calea aerului, inclusiv zonele de acces și locurile de ancoraj, rutele pedestre și de transport cu vehicule în interiorul zonei, precum și rutele aeriene și zonele de aterizare;

(iii) amplasamentul construcțiilor, inclusiv stațiunile științifice, instalațiile de cercetare sau de refugiu, atât din interiorul zonei, cat și din apropierea sa; și

(iv) amplasamentul în zona sau în apropierea acesteia al altor zone antarctice de protecție specială sau zone antarctice de administrare specială, desemnate conform prezentei anexe, sau al altor zone protejate desemnate în conformitate cu măsurile adoptate conform celorlalte componente ale sistemului Tratatului asupra Antarcticii;

f) identificarea zonelor din cadrul regiunii, în care activitățile urmează a fi interzise, restrânse sau administrate în scopul atingerii scopurilor și obiectivelor la care se face referire la subparagraful b);

g) hartile și fotografiile care indica clar granitele zonei în raport cu trăsăturile inconjuratoare și cu trăsăturile-cheie din cadrul regiunii;

h) documentația aferentă;

i) în ceea ce privește zona propusă pentru desemnarea ca zona antarctica de protecție specială, o descriere clara a condițiilor în conformitate cu care se pot acorda permise de către autoritatea în drept privind:

(i) accesul sau deplasarea în interiorul zonei sau pe deasupra acesteia;

(îi) activitățile care se desfășoară sau se pot desfășura în zona, inclusiv restricțiile de timp și de loc;

(iii) instalarea, modificarea sau îndepărtarea construcțiilor;

(iv) amplasamentul taberelor;

(v) restrictii cu privire la materialele și organismele care pot fi aduse în zona;

(vi) capturarea sau interferenta primejdioasa cu flora și fauna indigena;

(vii) colectarea sau îndepărtarea a tot ceea ce este adus în zona de către deținătorul permisului;

(viii) distrugerea deșeurilor;

(ix) măsurile necesare pentru a garanta faptul ca scopurile și obiectivele planului de management pot continua a fi satisfacute; și

(x) cerințele legate de rapoartele ce urmează a fi întocmite către autoritatea în drept referitor la vizitele în zona;

j) în ceea ce privește zona propusă a fi desemnată ca zona antarctica de administrare specială, un cod de comportament referitor la:

(i) accesul și deplasarea în zona;

(îi) activitățile care se desfășoară sau pot fi desfășurate în zona, inclusiv restricțiile de timp și de loc;

(iii) instalarea, modificarea sau îndepărtarea construcțiilor;

(iv) amplasarea taberelor;

(v) capturarea sau interferenta primejdioasa cu flora și fauna indigena;

(vi) colectarea sau îndepărtarea a tot ceea ce este adus în zona de către vizitator;

(vii) distrugerea deșeurilor; și

(viii) cerințele legate de rapoartele ce urmează a fi întocmite către autoritatea în drept referitor la vizitele în zona; și

k) prevederi legate de condițiile în care părțile trebuie să urmărească schimbul prealabil de informații despre activitățile pe care acestea le propun să se desfășoare.

Articolul 6

Procedurile de desemnare

1. Planurile de management propuse trebuie să fie înaintate Comitetului, Comitetului Științific pentru Cercetări Antarctice și, acolo unde este cazul, Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica. La alcătuirea informării către întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii Comitetul trebuie să ia în considerare toate observațiile furnizate de Comitetul Științific pentru Cercetări Antarctice și, acolo unde este cazul, de Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica. Ulterior planurile de management pot fi aprobate de părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, printr-o măsura adoptată la întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura nu specifică contrariul, planul trebuie să fie considerat ca fiind aprobat la 90 de zile după încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul căreia a fost adoptat, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei sau că nu poate să aprobe măsura.

2. Avându-se în vedere prevederile art. 4 și 5 din protocol, nici o zona marina nu trebuie să fie desemnată zona antarctica de protecție specială sau zona antarctica de administrare specială fără aprobarea prealabilă a Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica.

3. Desemnarea unei zone antarctice de protecție specială sau a unei zone antarctice de administrare specială trebuie să se facă pentru o perioadă nedefinita, dacă planul de management nu prevede contrariul. O analiza a planului de management trebuie să fie initiata cel puțin la fiecare 5 ani. Planul trebuie să fie actualizat dacă acest lucru este necesar.

4. Planul de management poate fi amendat sau revocat în conformitate cu paragraful 1.

5. În urma aprobării planurile de management trebuie să fie trimise imediat de către depozitar tuturor părților. Depozitarul trebuie să păstreze un registru cu toate planurile de management aprobate aflate în vigoare.

Articolul 7

Permisele

1. Fiecare parte trebuie să numească o autoritate corespunzătoare pentru a emite permise de intrare și de angrenare în activitățile desfășurate în zona antarctica de protecție specială, în conformitate cu cerințele planului de management referitoare la zona respectiva. Permisul trebuie să fie însoțit de capitole relevante din planul de management și trebuie să specifice suprafața și amplasamentul zonei, activitățile autorizate și de când, unde și de către cine sunt autorizate activitățile, precum și orice alte condiții impuse de planul de management.

2. În cazul unei zone antarctice de protecție specială, desemnată ca atare de către întrunirile consultative anterioare ale Tratatului asupra Antarcticii, care nu are un plan de management, autoritatea în drept poate emite un permis într-un scop științific de necesitate maxima, care nu poate fi utilizat în altă parte și care nu va pune în pericol sistemul ecologic natural din zona respectiva.

3. Fiecare parte trebuie să ceara ca deținătorul permisului să aibă asupra sa o copie a acestuia atât timp cat se afla în zona antarctica de protecție specială avută în vedere.

Articolul 8

Locurile și monumentele istorice

1. Locurile sau monumentele de valoare istorica recunoscută, care au fost desemnate ca zone antarctice de protecție specială sau ca zone antarctice de administrare specială sau care sunt amplasate în astfel de zone, trebuie să fie înscrise pe liste ca locuri și monumente istorice.

2. Oricare dintre părți poate propune ca un loc sau un monument cu valoare istorica recunoscută, care nu a fost desemnat ca zona antarctica de protecție specială sau ca zona antarctica de administrare specială sau care nu se afla amplasat într-o zona de acest fel, să fie înscris pe lista ca loc sau monument istoric. Propunerea pentru înscrierea pe lista poate fi aprobată de părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii printr-o măsura adoptată la o întrunire consultativa a Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura nu specifică contrariul, propunerea trebuie să fie considerată ca fiind aprobată la 90 de zile după încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul căreia a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative nu îl înștiințează pe depozitar, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei respective sau că nu poate să aprobe măsura.

3. Locurile și monumentele istorice existente, care nu au fost înscrise pe lista ca atare de către întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, trebuie să fie incluse pe lista de locuri și monumente istorice conform prezentului articol.

4. Locurile și monumentele istorice înscrise pe lista nu trebuie să fie deteriorate, mutate din loc sau distruse.

5. Lista locurilor și monumentelor istorice poate fi amendata în conformitate cu paragraful 2. Depozitarul trebuie să păstreze lista curenta cu locurile și monumentele istorice.

Articolul 9

Informații și publicitate

1. Pentru a garanta faptul ca toate persoanele care viziteaza sau își propun sa viziteze Antarctica înțeleg și respecta prevederile prezentei anexe, fiecare parte trebuie să prezinte informațiile disponibile, în special despre:

a) localizarea zonelor antarctice de protecție specială și a zonelor antarctice de administrare specială;

b) lista zonelor și hartile zonelor respective;

c) planurile de management, inclusiv lista cu interdicțiile relevante pentru fiecare zona;

d) locația locurilor și a monumentelor istorice, precum și interdicțiile sau restricțiile relevante.

2. Fiecare parte trebuie să garanteze faptul ca locația și, dacă se poate, frontierele zonelor antarctice de protecție specială, ale zonelor antarctice de administrare specială și ale locurilor și monumentelor istorice sunt indicate pe hartile topografice ale acestora, pe hartile hidrografice și în orice alte publicații relevante.

3. Părțile trebuie să coopereze pentru a garanta faptul ca, acolo unde este cazul, frontierele zonelor antarctice de protecție specială, ale zonelor antarctice de administrare specială, precum și ale locurilor și monumentelor istorice sunt marcate corespunzător pe harta respectiva.

Articolul 10

Schimbul de informații

1. Părțile trebuie să încheie acorduri pentru:

a) culegerea și schimbul de înregistrări, inclusiv înregistrări de permise și rapoarte asupra vizitelor, inclusiv vizitele de inspecție în zonele antarctice de protecție specială și rapoarte ale vizitelor de inspecție în zonele antarctice de administrare specială;

b) obținerea și schimbul de informații referitoare la orice schimbare sau distrugere semnificativă a unei zone antarctice de protecție specială, a unei zone antarctice de administrare specială ori a unui loc sau monument istoric; și

c) stabilirea unor forme unitare în care trebuie să fie înaintate de către părți înregistrările și informațiile, în conformitate cu paragraful 2.

2. Fiecare parte trebuie să informeze celelalte părți, precum și Comitetul înainte de sfârșitul lunii noiembrie a fiecărui an despre numărul și natura permiselor emise, în conformitate cu prezenta anexa, în perioada anterioară datei de 1 iulie până la 30 iunie.

3. Fiecare parte care desfășoară, finanțează sau autorizeaza cercetări sau alte activități în zone antarctice de protecție specială sau în zone antarctice de administrare specială trebuie să mențină un registru al acestor activități, iar la schimbul anual de informații, în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii, trebuie să furnizeze descrieri în rezumat ale activităților desfășurate de către persoanele aflate în jurisdicția sa în aceste zone în anul precedent.

4. Fiecare parte trebuie să informeze celelalte părți, precum și Comitetul, înainte de sfârșitul lunii noiembrie a fiecărui an, despre măsurile pe care le-a luat pentru a pune în aplicare prezenta anexa, inclusiv despre inspecțiile locurilor și despre măsurile pe care le-a luat pentru a soluționa cererile insistente referitoare la activitățile care contravin prevederilor planului de management pentru o zona antarctica de protecție specială sau o zona antarctica de administrare specială.

Articolul 11

Cazurile de urgenta

1. Restricțiile formulate și autorizate prin prezenta anexa nu trebuie să se aplice în cazurile de urgenta care implica securitatea vieții omului sau a navelor, a avioanelor ori a echipamentelor și a instalațiilor de mare valoare sau protecția mediului.

2. Înștiințarea despre activitățile inițiate în cazurile de urgenta trebuie să fie trimisa imediat tuturor părților și Comitetului.

Articolul 12

Amendamentul sau modificarea

1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificată printr-o măsura adoptată în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacă măsura nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi considerată ca aprobată și își va produce efectele după un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul căreia a fost adoptată, dacă una sau mai multe dintre părțile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca dorește o prelungire a perioadei respective sau că nu poate să aprobe măsura.

2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care își produce efectele în conformitate cu paragraful 1, își va produce ulterior efectele pentru oricare dintre părți, atunci când depozitarul primește o notificare a aprobării acesteia de către respectiva parte.

-------------