Decizia nr. 472/2024

Articolul 55

:

(3)

Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței. (...)

(5)

În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond.

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind caracterele statului de drept și

alin. (5)

în componenta referitoare la calitatea legii,

art. 16 alin. (1)

și

(2)

care consacră egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1) ,

(2)

și

(3)

privind accesul liber la justiție și celor ale

art. 124 alin. (2) , potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 482 din 17 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 29 aprilie 2020, și

Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 30 mai 2022, prin care a apreciat că aceasta este conformă

Legii fundamentale .

16.

Prin prisma criticilor formulate în speță, din perspectiva neconstituționalității reglementării criticate sub aspectul competenței materiale a instanței desemnate să soluționeze calea de atac, precum și sub aspectul numărului căilor de atac reglementate, în ceea ce privește dispozițiile

art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 , prin

Decizia nr. 482 din 17 septembrie 2019 , paragrafele 23-28, Curtea a subliniat că accesul liber la justiție, prevăzut de

art. 21 din Constituție , presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, iar regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum rezultă din prevederile

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 din Constituție .

17.

Astfel, Curtea a reținut că accesul liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, dar cu respectarea regulii consacrate de dispozițiile

art. 21 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție, ceea ce înseamnă că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. Aceasta nu înseamnă însă că accesul liber la justiție presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite.

18.

Curtea a constatat că dispozițiile

art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016

sunt constituționale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la contractele de achiziție publică. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor din materia contractelor de achiziție publică. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât autorității contractante, cât și operatorului economic vizat de ipoteza normei, fără a fi favorizată o categorie sau alta (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 34 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011).

19.

Curtea a reținut că soluția legislativă criticată ține cont de faptul că subiectele de drept implicate în această categorie de litigii sunt profesioniști. Cu alte cuvinte, procedura contractelor de achiziție publică presupune etape prealabile în care părțile implicate pot solicita și primi clarificări înainte de a se ajunge în fața instanței judecătorești. Așadar, acestea cunosc deja care sunt aspectele divergente, fapt care se concretizează, de obicei, în documentația depusă la dosarul cauzei ce urmează să fie soluționat de instanța judecătorească. Mai mult decât atât, finalitatea acestor proceduri de achiziție este, de multe ori, strâns legată și de anualitatea și execuția bugetară, de alocarea unor fonduri atât din bugetul național, cât și din fondurile Uniunii Europene. Or, eventualele încălcări ale termenelor stabilite prin contractele de finanțare produc consecințe ce pot fi sancționate de autoritățile competente prin rezilierea contractelor de finanțare, aplicarea unor corecții financiare sau chiar suspendarea sau respingerea parțială sau totală la plată a cererilor pentru asemenea fonduri, fie că este vorba despre operațiuni anuale sau despre operațiuni multianuale. Toate aceste aspecte concură la realizarea cu transparență a procedurilor, desfășurarea cu celeritate a proceselor în materia achizițiilor publice, în scopul evitării tergiversării și pentru realizarea scopului pentru care a fost adoptat cadrul legislativ respectiv. Totodată, prevederile legale criticate au drept scop antrenarea și responsabilizarea tuturor celor care au un interes în finalitatea procedurilor de achiziție publică, cu precădere a participanților la procedură - autoritate contractantă, operatorii economici interesați să participe la procedura de atribuire, respectiv, după caz, operatorii economici participanți la procedura de atribuire. De asemenea, instanța judecătorească trebuie să concure la celeritatea procedurii, astfel încât procesele să nu se prelungească excesiv.

20.

În același timp, Curtea a subliniat că trebuie ținut cont de faptul că, potrivit

art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 , secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel care soluționează recursul judecă în complet specializat în achiziții publice. Așadar, legiuitorul a avut în vedere specificul litigiilor din materia achizițiilor publice, impunând soluționarea lor de către instanțe specializate. Mai mult decât atât, potrivit

art. 55 alin. (1) din aceeași lege , în cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

21.

De asemenea, prin

Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021 , mai sus menționată, paragrafele 15 și 16, Curtea a reținut că, prin conținutul său normativ,

art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016

reprezintă o normă specială de procedură, adoptată de legiuitor în considerarea caracterului urgent al cauzelor din materia achizițiilor publice, acesta fiind în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situații deosebite, fără ca acestea să poată fi contrare accesului liber la justiție, dreptului la apărare sau dispozițiilor fundamentale referitoare la statul de drept. În acest sens sunt și dispozițiile criticate din

Legea nr. 101/2016 , prin care se reglementează soluționarea contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, stabilind obligațiile judecătorului, termenul de depunere a întâmpinării și a răspunsului la aceasta și la cererea reconvențională, precum și stabilirea primului termen de judecată și a celor ulterioare, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

22.

Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea principiului celerității procedurilor judiciare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin impunerea respectării unui termen rezonabil, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea și credibilitatea (Hotărârea din 27 octombrie 1994, pronunțată în Cauza Katte Klitsche de la Grange împotriva Italiei, paragraful 61), statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru aceea a organelor judiciare (Hotărârea din 23 octombrie 1990, pronunțată în Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei, paragraful 73).

23.

Totodată, prin

Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021 , paragrafele 19 și 21, Curtea Constituțională a constatat că în practica instanțelor de judecată (curților de apel) s-a reținut că dispozițiile

art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016

sunt norme speciale de procedură, care justifică reglementarea criticată tocmai prin prisma interesului superior al celerității în litigiile de achiziții publice. S-a subliniat, de asemenea, că în fața instanței de judecată, litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire se soluționează de urgență și cu precădere. Potrivit dispozițiilor criticate, în cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond, iar problema care suscită interes din partea autoarei excepției este aceea care derivă din folosirea de către legiuitor a sintagmei „rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond“.

24.

Referitor la această problemă de drept, așa cum s-a reținut în

Decizia nr. 40 din 18 mai 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020, din perspectiva

Legii nr. 101/2016 , dreptul comun în materie îl constituie

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, și nu normele din

Codul de procedură civilă , astfel încât, în acord cu prevederile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , recursul are, prin excepție de la normele de drept comun reglementate de

Codul de procedură civilă , caracter devolutiv. Astfel,

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , modificat prin

Legea nr. 76/2012 , prevede că, „în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. În cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond.“ Așadar, în materia soluționării recursului formulat în condițiile

Legii nr. 101/2016 , sintagma „rejudecă, în toate cazurile“ cuprinsă în textul

art. 55 alin. (5) din lege

conduce la concluzia că, spre deosebire de norma cu caracter general prevăzută de

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , norma specială prevăzută de

art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016

conferă posibilitatea ca instanța de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece litigiul în fond și atunci când instanța de fond a soluționat litigiul fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului.

25.

Din perspectiva celor mai sus menționate, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile formulate și, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea GP Săgeata PROD - S.R.L. din Bihor în Dosarul nr. 860/111/2019⃰ al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 55 alin. (3)

și

(5) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.