Decizia nr. 490/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Pune în aplicare 1
- Decizia nr. 1402/2010 2 noiembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 cu …
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1)
raportat la
art. 129 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 961D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul solicită completarea normelor procesual penale criticate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie. În acest sens, invocă deciziile
nr. 248 din 16 aprilie 2019 ,
nr. 108 din 25 februarie 2020
și
nr. 218 din 2 iunie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1)
raportat la
art. 129 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Gabriel Sandu într-o cauză în care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție raportat la
art. 297 alin. (1) din Codul penal
și
art. 309 din Codul penal , cu aplicarea
art. 5 din Codul penal . Autorul excepției a arătat, în notele scrise, că în rechizitoriu se fac ample referiri la declarațiile martorului denunțător „amenințat“, căruia i s-a acordat, în condițiile
art. 126 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală , protecția datelor de identitate, prin atribuirea unui pseudonim cu care martorul a semnat atât denunțul său, cât și declarația sa de martor. În cursul cercetării judecătorești au apărut suspiciuni legitime cu privire la identitatea dintre martorul denunțător cu identitate protejată și unul dintre martorii cu identitate reală, fapt care a condus la bănuiala existenței unei încercări a organelor de cercetare penală de a acredita o anumită stare de fapt prin reiterarea unor declarații ale uneia și aceleiași persoane, date sub identități diferite.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală
exclud din categoria martorilor doar părțile și subiecții procesuali principali, fără însă a face mențiuni exprese cu privire la imposibilitatea audierii sub identitate reală a unor persoane deja audiate sub o identitate protejată. Consideră că lipsa reglementării de lege lata a unei asemenea interdicții exprese poate avea ca efect apariția unor anumite „derapaje“ sau „deficiențe“ în procesul administrării probatoriului, care ar putea avea un efect dirimant cu privire la prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure suspectul și inculpatul, prin ocolirea, dezactivarea protecției oferite de dispozițiile
art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală . Așadar, susține că prin audierea în cauză a aceleiași persoane în dublă calitate - de martor cu identitate reală și martor cu identitate protejată - se aduce o gravă și ireparabilă atingere a dreptului la un proces echitabil. Solicită ca instanța de contencios constituțional să pronunțe o decizie interpretativă prin care să constate că „poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală“ și, respectiv, că „orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali“, atât timp cât respectiva persoană nu a fost deja audiată în aceeași cauză sub o altă identitate.
6.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază, în opinia majoritară, că nu are competența să examineze ea însăși eventuala neconstituționalitate sau constituționalitate a dispozițiilor legale invocate de autorul cererii de sesizare. Reține că, în condițiile în care sesizarea este formulată de una dintre părțile cauzei penale, iar nu din oficiu, nu sunt necesare alte completări ori exprimarea unei opinii în sensul admiterii ori respingerii pe fond a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională fiind unica autoritate cu această competență de contencios constituțional. Totodată, invocă jurisprudența instanței de la Strasbourg și a Curții Constituționale referitoare la exigența de claritate și previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce privește soluția de inadmisibilitate, reține că autorul critică, pe de o parte, ceea ce legea nu prevede, tinzând la modificarea prevederilor supuse controlului, în sensul stabilirii unei interdicții de audiere a unei persoane care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală în calitate de martor și martor protejat, iar, pe de altă parte, critică modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, sub aspectul admiterii ca probă a unei asemenea declarații. Totodată, în susținerea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocă unele considerente ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 63 din 22 ianuarie 2019 , apreciind că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1)
raportat la
art. 129 din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:
–
Articolul 114
alin. (1) din Codul de procedură penală : „(1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.“;
–
Articolul 115
alin. (1) din Codul de procedură penală : „(1) Orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali.“;
–
Articolul 129
În situațiile prevăzute la
art. 126 alin. (1) lit. d)
și
art. 127 lit. d) , audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.
Abrogat.
Subiecții procesuali principali, părțile și avocații acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condițiile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.
Declarația martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video și audio și se redă integral în formă scrisă.
În cursul urmăririi penale declarația se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți și de procurorul care a fost prezent la audierea martorului și se depune la dosarul cauzei. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiții de confidențialitate.
În cursul judecății, declarația martorului se semnează de președintele completului de judecată.
Suportul pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s-a făcut declarația, se păstrează în condiții de confidențialitate. Suportul care conține înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanței competente, împreună cu dosarul cauzei, și este păstrat în aceleași condiții privind confidențialitatea.
12.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, normele procesual penale criticate contravin atât dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
care consacră principiul legalității, ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale
art. 23 alin. (11)
privind prezumția de nevinovăție, ale
art. 24 alin. (1)
privind dreptul la apărare și ale
art. 124
referitor la înfăptuirea justiției, cât și prevederilor
art. 6
privind dreptul la un proces echitabil și ale
art. 13
referitor la dreptul la un recurs efectiv din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituționalitate, autorul solicită modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a se reglementa, în mod expres, interdicția audierii sub identitate reală a unor persoane deja audiate sub o identitate protejată. Totodată, autorul este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare de către organele judiciare a normelor procesual penale ale
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1) , astfel că solicită ca instanța de control constituțional să pronunțe o decizie interpretativă prin care să constate că „poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală“ și, respectiv, că „orice persoană poate fi citată și audiată în calitate de martor, cu excepția părților și a subiecților procesuali principali“, atât timp cât respectiva persoană nu a fost deja audiată în aceeași cauză sub o altă identitate.
14.
Raportat la motivele de neconstituționalitate astfel formulate, Curtea reține că solicitarea de completare a normelor procesual penale criticate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, și, prin urmare, nu are competența să cenzureze o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat și nici să facă propuneri de lege ferenda. De asemenea, instanța de control constituțional a statuat în jurisprudența sa că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii ( Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010,
Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011,
Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17,
Decizia nr. 145 din 17 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, și
Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte urmând să fie soluționate de către instanța de judecată.
15.
Distinct de aprecierile anterioare, Curtea constată că a mai examinat dispozițiile
art. 114
și
129 din Codul de procedură penală , în raport cu motive de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a pronunțat
Decizia nr. 218 din 2 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 14 iulie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în paragrafele 24-26 ale deciziei menționate anterior, că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, martorul având, potrivit
art. 114 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală , obligația să spună adevărul în legătură cu faptele și împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora este audiat. În același timp, potrivit
art. 125 din Codul de procedură penală , în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională ale martorului ori ale unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecție prevăzute la
art. 126
sau
127 din același act normativ , după caz. Cu alte cuvinte, într-o cauză penală, persoana care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt ce constituie probă în cauza penală urmează să fie audiată de către organele judiciare în calitate de martor cu identitate reală și, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 125 din Codul de procedură penală , precitate, aceasta va dobândi statutul de martor protejat, urmând să fie audiată în condițiile
art. 129 din Codul de procedură penală .
16.
Așadar, Curtea a reținut că regula în materia audierii martorilor este reprezentată de audierea persoanei care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală ca martor cu identitate reală și numai în situațiile excepționale, reglementate la
art. 125 din Codul de procedură penală , audierea persoanei se va face potrivit procedurii reglementate la
art. 129
din același act normativ pentru martorii cu identitate protejată.
17.
Totodată, Curtea a reținut că acest lucru nu are semnificația unei dețineri concomitente în persoana aceluiași martor atât a calității de martor cu identitate reală, cât și de martor cu identitate protejată. Niciunul dintre textele criticate nu reglementează și nici nu oferă posibilitatea deținerii concomitente de către aceeași persoană atât a calității de martor cu identitate reală, cât și a calității de martor protejat. De fapt, acest lucru nici nu ar fi posibil, întrucât ar contrazice însăși rațiunea reglementării instituției martorului protejat. Din punct de vedere procedural, același martor poate deține în mod succesiv cele două calități, după cum situațiile excepționale, reglementate la
art. 125 din Codul de procedură penală , se confirmă la debutul procesului penal ori pe parcursul acestuia sau se infirmă pe parcursul aceluiași proces penal.
18.
Curtea a constatat că, dacă într-o cauză se atribuie, în mod simultan, unei persoane o dublă calitate, atât de martor cu identitate reală, cât și de martor protejat, aceasta nu poate fi decât o problemă de aplicare greșită a legii, de competența instanțelor judecătorești, și, prin urmare, nu poate constitui obiectul controlului de constituționalitate.
19.
Totodată, Curtea a reținut că în niciuna dintre ipotezele menționate - martor cu identitate reală/martor cu identitate protejată - martorul nu se află la adăpost în ceea ce privește răspunderea privind declarațiile sale, astfel că, în situația în care denaturează adevărul, acesta riscă să fie tras la răspundere pentru mărturie mincinoasă, indiferent de statutul său în procesul penal. Mai mult, indiferent de calitatea procesuală în cauză - martor cu identitate reală/martor cu identitate protejată -, declarația dată în condițiile normelor procesual penale referitoare la audierea martorilor are valoare probantă unică în procesul penal, nefiind admis ca scopul normelor procesuale referitoare la protecția martorilor amenințați să poată fi pervertit în sensul criticilor autorului (critici similare celor formulate în prezenta cauză). Mai mult, Curtea a precizat că cele statuate în
Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019 , paragrafele 19-25, referitor la instituția martorului protejat și valoarea probantă restrânsă a declarațiilor acestui martor, sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 114
și
129 din Codul de procedură penală .
20.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat
Decizia nr. 218 din 2 iunie 2020
își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 114 alin. (1)
și ale
art. 115 alin. (1)
raportat la
art. 129 din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.