Decizia nr. 311/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transmixt" - S.A. din Bistrita în Dosarul nr. 3.381/2001 al Tribunalului Bistrita-Nasaud - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Mihai Draga, administratorul Societății Comerciale "Miliard Impex" - S.R.L. din Bistrita. Lipsește autorul excepției, față de care procedura este legal îndeplinită.

Partea prezenta apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, astfel ca solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în domeniul reformei economice și al strategiei de privatizare pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.381/2001, Tribunalul Bistrita-Nasaud - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 133/1999 , cu modificările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Transmixt" - S.A. din Bistrita într-o cauza având ca obiect constatarea nulității unui contract de tranzacție.

Societatea Comercială "Transmixt" - S.A. Bistrita, prin concluziile scrise depuse în motivarea excepției, considera ca aceasta privește și dispozițiile

art. 38 alin. (2)-(6) din Legea nr. 133/1999 , dispoziții care prevăd sancțiuni împotriva agenților economici care nu respecta dispozițiile art. 12 din lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate constituie "un abuz de drept al statului" și contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), alin. (2) teza I și alin. (3), ale art. 49, precum și ale art. 135 alin. (1) și (6), deoarece "obliga agenții economici cu capital majoritar de stat să-și înstrăineze bunurile mobile și imobile, proprietatea lor, temporar disponibile, închiriate unor agenți economici cu capital privat". De asemenea, se susține ca textul de lege criticat infrange prevederile art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța de judecată, retinand ca dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 133/1999

sunt aplicabile în speta, apreciază, motivat, ca acestea sunt "conforme spiritului" prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât

Legea nr. 133/1999 , reglementand "problema înstrăinării activelor disponibilizate ale societății comerciale cu capital majoritar de stat sau regiilor autonome, în considerarea interesului economic general, al privatizării, în concordanta și cu extinderea pieței și consolidarea, astfel, a economiei de piața prin reglementarea cadrului juridic necesar dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin crearea unor facilități", nu contravine textelor constituționale sau normelor internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), precum și ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările ulterioare, dispoziții care prevăd:

"(1) Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome, în următoarele condiții:

a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deținătorului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investițiilor efectuate în activ de către chiriaș;

b) contractul de închiriere sau contractul de locatie de gestiune se va transforma, la solicitarea deținătorului, în contract de leasing, cu clauza irevocabilă de vânzare; [...]

(2) Societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, sa încheie contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile, în condițiile alin. (1) lit. e).

(3) Vânzarea de active, în condițiile alin. (1), se poate face și cu plata în rate eșalonate pe termen de 3-5 ani, cu un avans de 5-20%."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 41 alin. (1), alin. (2) teza I și alin. (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

De asemenea, se apreciază ca este infrant art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosință bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 133/1999

stabilesc căile de sprijin și accesul întreprinderilor mici și mijlocii la activele disponibile ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat și ale regiilor autonome. În acest sens activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune pot fi vândute, iar contractul în cauza va inceta sau se va transforma, la cererea deținătorului, în contract de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare. Aceasta nu afectează însă prevederile art. 41 sau pe cele ale art. 135 din Constituție, ci reprezintă o opțiune a politicii statului în domeniul reformei economice și al strategiei de privatizare, în deplina concordanta cu prevederile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

Nu se poate retine nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 49 din Constituție, deoarece dispozițiile care fac obiectul excepției analizate sunt aplicabile unei categorii de persoane juridice, iar nu cetățenilor. Aceasta înseamnă ca drepturile și libertățile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu fac obiectul reglementărilor cuprinse în titlul II din Constituție. În acest sens este jurisprudenta constanta în materie a Curții Constituționale.

Sunt nefondate și susținerile potrivit cărora dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se observa ca textul de lege criticat se armonizeaza cu acestea și ca aceste garanții nu ingradesc dreptul statului sa adopte legi care să asigure măsuri de protejare a interesului general.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 133/1999

privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transmixt" - S.A. din Bistrita în Dosarul nr. 3.381/2001 al Tribunalului Bistrita-Nasaud - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2002.