Decizia nr. 296/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

La apelul nominal răspunde avocat Arpad Ștefan Kolozsi, pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia și constatarea ca prevederile art. 385^9 din Codul de procedură penală sunt contrare dispozițiilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 20 din Constituție, cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta vizează omisiuni de reglementare, ceea ce excede competentei Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.005/2002, Curtea de Apel Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Marcel Balaj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 385^9 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece nu stabilesc, ca motiv de recurs, "omisiunea instanței de apel de a-l asculta pe inculpat". Prin conținutul lor lacunar, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 24, privind dreptul la apărare, precum și celor ale art. 20 alin. (2), cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece prin art. 385^9 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare al inculpatului, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție, și nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instanța arata ca "la judecarea recursului exista procedura necesară și temeiul juridic ca inculpatul recurent să fie audiat nemijlocit de instanța de recurs, în cazul în care recursul acestuia este admis, hotărârile casate și decizia reținută pentru rejudecare de către instanța de recurs, potrivit art. 385^15 alin. 1 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, la judecarea apelului, audierea inculpatului, ca apelant sau intimați, este obligatorie, iar instanța de apel trebuie să analizeze declarația acestuia în vederea soluționării apelului. Totodată, la judecarea recursului instanța are posibilitatea ascultării inculpatului și atunci când admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs. De asemenea, la rejudecarea cauzei instanța de recurs poate administra orice probe, inclusiv ascultarea inculpatului. Faptul ca neascultarea inculpatului nu este prevăzută ca motiv de recurs nu poate fi considerat ca o încălcare a dreptului la apărare, deoarece inculpatul este ascultat atât la judecarea cauzei în prima instanța, cat și la judecarea în apel.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Dreptul la apărare, consacrat în art. 24 alin. (1) din Constituție, se exercită cu respectarea regulilor procedurale instituite de art. 125 alin. (3), conform căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Regulile instituite nu implica, în mod necesar, introducerea ca motiv de recurs a omisiunii instanței de apel de a-l asculta pe inculpat. Aceasta omisiune poate fi acoperită în fața instanței de recurs atunci când, conform procedurii, inculpatul recurent este audiat nemijlocit de judecători.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^9 din Codul de procedură penală, care reglementează limitativ și expres cazurile în care hotărârile judecătorești sunt supuse casării.

Aceste prevederi legale sunt considerate neconstituționale de autorul excepției pentru că nu prevăd, printre motivele de recurs, "omisiunea ascultării inculpatului de către instanța de apel", ceea ce se apreciază a fi o încălcare a dreptului fundamental la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

Examinând criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite. Este de observat ca dispozițiile legale sunt criticate pentru că nu prevăd un motiv de recurs, deci pentru o omisiune.

Asupra unor excepții de neconstituționalitate ce vizau omisiuni de reglementare Curtea s-a mai pronunțat, statuand în mod constant ca jurisdicția constituțională nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite și, de aceea, critica de neconstituționalitate prin omisiune este inadmisibila. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinta în sfera atribuțiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituție, este unica autoritate legiuitoare a tarii. În acest sens sunt, printre altele, Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001, precum și Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluțiile pronunțate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 385^9 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

Curtea constata ca nici pe fond excepția nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili competența și procedura de judecată [art. 125 alin. (3) din Constituție], precum și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești (art. 128 din Constituție), iar pe de altă parte, nu este încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Acesta este totdeauna ascultat în prima instanța și în instanța de apel, iar atunci când este admis recursul, și în fața instanței de recurs. Recursul nu poate fi confundat cu apelul, el fiind o cale de atac în drept, accesibila numai pentru motive precis și limitativ determinate de lege, legiuitorul apreciind, în mod justificat, ca omisiunea ascultării inculpatului nu constituie un astfel de motiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Marcel Balaj în Dosarul nr. 2.005/2002 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2002.