Decizia nr. 650/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Sandu Petre în Dosarul nr. 939/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 94D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis la dosar note scrise prin care, în esență, solicită admiterea acesteia.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 939D/2022 și nr. 2.729D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Dorel Gheorghe Acatrinei în Dosarul nr. 289/275/2021 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și de Constantin Tiberiu Copilu în Dosarul nr. 6.937/99/2019 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 939D/2022 și nr. 2.729D/2022 la Dosarul nr. 94D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu există nicio prevedere constituțională și nici vreo exigență rezultată din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor de judecată să fie stabilit direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu oferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor din

Constituție

invocate. De altfel, colegiul de conducere al instanței judecătorești acționează în baza unei dispoziții legale atunci când stabilește componența completelor, astfel că nu se poate susține nici încălcarea dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin încheierile din 4 decembrie 2020, 30 martie 2022 și 17 noiembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 939/2/2020, nr. 289/275/2021 și, respectiv, nr. 6.937/99/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Iași - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară.

8.

Excepția a fost ridicată de Sandu Petre, de Dorel Gheorghe Acatrinei și de Constantin Tiberiu Copilu în cauze în cursul soluționării cărora s-a contestat inclusiv modul de compunere a completului de judecată.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în toate cele 3 dosare mai sus menționate, se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile

art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituție

deoarece deleagă constituirea completelor de judecată la nivelul fiecărei instanțe colegiului de conducere al acestora, care este abilitat să stabilească în mod unilateral și arbitrar compunerea acestora. Se ajunge la situația în care modul de compunere a completelor de judecată este reglementat printr-un act administrativ, emis de însăși conducerea instanței.

10.

Se mai susține că normele de compunere a instanțelor ar trebui să se bucure de accesibilitate, previzibilitate și stabilitate. Or, delegarea atribuției de a stabili aceste norme colegiului de conducere al instanțelor judecătorești, prin emiterea unor hotărâri de stabilire a completelor - acte administrative cu caracter infralegal -, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având de obicei un grad sporit de modificări succesive în timp. Prin urmare, sunt încălcate și normele de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele infralegale cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legii și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea.

11.

Se arată că desemnarea nominală a judecătorilor ce urmează să formeze un complet este o problemă jurisdicțională ce ține de însăși înfăptuirea actului de justiție și, prin urmare, trebuie realizată printr-o procedură legală menită să asigure independența și imparțialitatea judecătorilor. Or, lipsa reglementărilor referitoare la compunerea instanței și stabilirea completelor chiar de către conducerea acesteia atrag o suspiciune sau o îndoială rezonabilă cu privire la posibilitatea ca instanțele să nu fie independente sau imparțiale.

12.

Se mai arată că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, fiind instituită prin

art. 11

și

53 din Legea nr. 304/2004

cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică. Totuși, în privința compunerii completelor, regula compunerii aleatorii nu este reglementată, acestea fiind desemnate prin hotărâri ale colegiului de conducere.

13.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat are

o formulare precisă și previzibilă, asigurând cadrul unui proces echitabil, judecat de o instanță imparțială.

14.

Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin trageri la sorți sau prin nominalizarea expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre cele două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege, și, prin urmare, nu se poate susține încălcarea

art. 21 alin. (3) din Constituție , în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești.

15.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că nicio prevedere constituțională și nici vreo exigență rezultată din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

nu impun ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege, iar legiuitorul a prevăzut expres ca aceasta desemnare să se facă de către colegiile de conducere. Or, colegiul de conducere acționează în baza unei dispoziții legale atunci când stabilește compunerea completelor, motiv pentru care nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești.

16.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens și

deciziile Curții Constituționale nr. 1147 din 15 septembrie 2009

și

nr. 71 din 9 februarie 2021 .

18.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

19.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“

21.

Legea nr. 304/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, care a preluat soluția legislativă criticată, competența colegiilor de conducere ale curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată regăsindu-se în

art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 . Ținând seama de cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea se poate pronunța asupra dispozițiilor legale criticate, care, deși nu mai sunt în vigoare, își produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

22.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității,

art. 16 alin. (2)

privind preeminența legii,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 73 alin. (3) lit. l)

privind domeniile de reglementare ale legii organice,

art. 126 alin. (1)

și

(4)

privind instanțele judecătorești,

art. 147 alin. (4)

privind caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și

art. 148 alin. (2)

și

(4)

referitoare la prioritatea reglementărilor europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , prin raportare la

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului din

Constituție .

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, s-a pronunțat asupra dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor invocate în prezenta cauză, cu privire la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată.

24.

Curtea, prin decizia antereferită (paragrafele 33-37), a observat că se critică însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completelor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completelor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.

25.

Cu privire la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor complete cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

26.

Nu există nicio prevedere constituțională și nici vreo exigență rezultată din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie stabilit direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine

art. 61

și

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție .

27.

Curtea a mai reținut că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.

28.

Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, Curtea a reținut că nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele

art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum se interpretează, potrivit

art. 20 alin. (1) , și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

29.

Totodată, prin

Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a reținut că textul de lege criticat și în prezenta cauză nu încalcă prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție . Faptul că un organ administrativ a optat pentru o anumită modalitate de desemnare a membrilor completului nu echivalează cu un element de insecuritate juridică, chiar dacă normele de reglementare secundară sunt caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 și 94, sau

Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 47). În măsura în care legea nu stabilește o anumită conduită sau regulă, organul administrativ poate opta pentru una dintre cele două soluții normative, ambele fiind constituționale.

30.

Pentru aceleași considerente, prin

Decizia nr. 419 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 13 octombrie 2023, paragraful 26, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor cuprinse în

art. 11 ,

art. 16 alin. (2) ,

art. 20

și

art. 148 alin. (2)

și

(4) din Constituție

sau în

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

31.

Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției, prin

Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, paragraful 29, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completelor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

32.

În ceea ce privește

Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, invocată și în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea a reținut că aceasta nu are incidență în cauză, deoarece vizează compunerea completelor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia invocată, Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu

Hotărârea nr. 3/2014

pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 30 ianuarie 2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai completelor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de

art. 32 din Legea nr. 304/2004 , astfel cum a fost modificat și completat prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (a se vedea

Decizia nr. 451 din 25 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 23 decembrie 2022, paragraful 21).

33.

Neintervenind elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sandu Petre în Dosarul nr. 939/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Dorel Gheorghe Acatrinei în Dosarul nr. 289/275/2021 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și de Constantin Tiberiu Copilu în Dosarul nr. 6.937/99/2019 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2024.