Decizia nr. 289/2025

Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

12.

Ordonanța Guvernului nr. 13/2011

privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar:

Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.

Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.

Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. (...)

Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

III.

Expunerea succintă a procesului

13.

Prin Cererea înregistrată cu nr. 1.553/104/2023 pe rolul Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta XX a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice XX la plata:

–

sumei reprezentând actualizarea cu indicele prețurilor de consum a drepturilor salariate în cuantum de 222.614 lei, achitate la data de 14.09.2022, pentru perioada cât a avut suspendat raportul de serviciu, respectiv 1.02.2014-1.05.2018;

–

sumei reprezentând daune moratorii, aferentă sumei solicitate la punctul de mai sus, de la data de 14.09.2022 (când trebuia achitată această sumă) și până la achitarea efectivă a acesteia.

14.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile

art. 1.531

și

art. 1.535 din Codul civil , respectiv ale

art. 1 alin. (2)

raportat la

art. 166 alin. (4)

și

art. 278 din Codul muncii .

15.

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice XX a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

16.

Prin Sentința nr. 254/2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.553/104/2023, Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 82.129 lei, reprezentând actualizarea cu indicele prețului de consum a drepturilor salariale în cuantum de 222.614 lei, pentru perioada 1.02.2014-1.05.2018, și a sumei de 4.619 lei, reprezentând dobândă penalizatoare aferentă sumei de 82.129 lei.

17.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut incidența principiului reparării integrale, prevăzut de

art. 1.531 din Codul civil , arătând că, prin plata cu întârziere a drepturilor salariale, reclamanta a suferit un prejudiciu și că nu există niciun temei legal care să interzică actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum și acordarea daunelor moratorii.

18.

Pierderea efectivă suferită de creditor ca prim element de reparare integrală a prejudiciului este remediată prin actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum, impunânduse și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit, adică daune-interese moratorii.

19.

Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat recurs, apreciind sentința ca fiind nelegală.

20.

În esență, în motivarea căii de atac, a arătat că prin Decizia nr. 277/2013, emisă de pârâtă, s-a suspendat raportul de serviciu al reclamantei până la soluționarea definitivă a unei cauze penale, iar, ulterior soluționării definitive a acesteia, pârâta a procedat în conformitate cu dispozițiile

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , achitându-i reclamantei drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

21.

S-a arătat că principiul reparării integrale a prejudiciului se aplică în cazul neexecutării obligației de plată, ceea ce nu este cazul în speță, neexistând nici faptă ilicită, nici vinovăție pentru a fi îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile potrivit

art. 1.357

și

1.358 din Codul civil .

22.

Învestită cu calea extraordinară de atac a recursului, prin Încheierea din 2 decembrie 2024, în Dosarul nr. 1.553/104/2023, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza

art. 1 alin. (1)

și

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării

23.

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

24.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 1

și

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

25.

S-a constatat că instanța de control judiciar este învestită cu judecarea recursului declarat împotriva Sentinței nr. 254/28.05.2024 pronunțate de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1.553/104/2023, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice XX la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele prețurilor de consum a drepturilor salariale în cuantum de 222.614 lei, achitate la data de 14.09.2022, pentru perioada cât reclamanta a avut suspendat raportul de serviciu, respectiv 1.02.2014-1.05.2018, și a sumei reprezentând daune moratorii, aferente sumei solicitate la punctul de mai sus, de la data de 14.09.2022 (când trebuia achitată această sumă) și până la achitarea efectivă a acesteia.

26.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din datele publice afișate pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.

27.

S-a arătat, de asemenea, că se impune precizarea că, spre deosebire de

art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă , prevederile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

nu mai stabilesc și condiția noutății, iar caracterul imperativ al normelor în discuție exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la aceste aspecte.

28.

Instanța de trimitere a menționat că, chiar dacă tangențial, prin

Decizia nr. 2/2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii,

Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și

Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă și-a exprimat punctul de vedere cu referire la chestiunile sesizate, totuși apreciază că dezlegarea acestei chestiuni de drept este importantă, deoarece de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei și prin această modalitate se asigură unificarea practicii judiciare în această problemă de drept, deziderat stabilit în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

V.

Punctul de vedere al titularului sesizării

29.

Instanța a reținut că reclamanta a solicitat acordarea unor pretenții accesorii aferente drepturilor salariale achitate pentru perioada de suspendare, în conformitate cu dispozițiile

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , suspendarea raportului de serviciu fiind dispusă conform

art. 86 alin. (2) din același act normativ .

30.

În cauză, după soluționarea definitivă a dosarului penal, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice XX a procedat în conformitate cu dispozițiile

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , în sensul că i-au fost achitate reclamantei drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

31.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de acordare a dobânzii remuneratorii pentru drepturile salariale, prin prisma prevederilor

art. 117 din Legea nr. 188/1999

raportat la Codul muncii, se reține că

art. 166 alin. (4) din Codul muncii

prevede că „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului“.

32.

Astfel, dispozițiile

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, mai sus evocate, care prevăd achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare, se impun a fi avute în vedere în corelare cu dispozițiile

Codului muncii

și ale

Codului civil .

33.

Potrivit

art. 52 alin. (2) din Codul muncii : „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului“.

34.

Referitor la plata dobânzii, solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că prin

art. 1.531 din Codul civil

este legiferat principiul reparării integrale a prejudiciului.

35.

De asemenea,

art. 1.535 alin. (1)

se coroborează cu

art. 1.521 din Codul civil , în raport cu care instanța a arătat că respectarea principiului acoperirii integrale a prejudiciului produs prin întârzierea achitării drepturilor salariale sau chiar neplata acestora se realizează nu doar prin plata drepturilor restante, ci și prin obligarea debitorului la plata de daune-interese, constând, printre altele, în dobânda legală aferentă sumelor plătite cu întârziere.

36.

Cu referire la actualizarea sumei cu rata inflației, instanța a reținut că principiul ce stă la baza instituției actualizării creanței este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de debitor, prin neplata la scadență a obligației.

37.

Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta acordânduse cu titlu compensatoriu (damnum emergens), rezult, așadar, că actualizarea cu indicele de inflație, pe lângă acordarea dobânzii remuneratorii, nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile

art. 1.531 din Codul civil .

38.

Rezultă, prin urmare, că achitarea sumelor la o anumită dată ulterioară, care doar în parte poate fi influențată de factori economici interni (puterea de cumpărare din respectiva perioadă), nu exclude dreptul reclamantei ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație, pentru asigurarea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului produs.

39.

Totodată, instanța a reținut că actualizarea acoperă deprecierea monedei naționale între data nașterii creanței și cea a plății, menținând-se astfel aceeași putere de cumpărare a monedei.

40.

Curtea constată că plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării nu are în vedere o remunerație corespunzătoare unei munci prestate, ci reprezintă o despăgubire cuantificată la nivelul acestor drepturi salariale. Pentru ca despăgubirea să fie efectivă, se impune plata către reclamantă a drepturilor salariale restante, indexate și actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale aferente acestor drepturi.

41.

Argumentul recurentei-pârâte referitor la inexistența în ceea ce o privește a unei culpe, întrucât suspendarea a operat de drept, este apreciat a fi nefondat, întrucât necesitatea despăgubirii integrale a funcționarului nu este condiționată de existența unei culpe în sarcina instituției angajatoare.

42.

Curtea apreciază că toate aceste drepturi ar fi fost acordate reclamantei, dacă raportul de serviciu nu ar fi fost suspendat pentru o faptă penală presupus săvârșită, iar acordarea lor reprezintă expresia firească a respectării principiului nediscriminării față de colegii săi, dar și urmarea constatării în mod definitiv a nevinovăției reclamantei.

VI.

Punctele de vedere ale părților

43.

Intimata-reclamantă XX a susținut că nu s-ar impune o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, din punctul său de vedere, problema de drept supusă cenzurii instanței este foarte simplă și destul de clară. De altfel, a depus la dosar soluții pronunțate în alte dosare, chiar și de Curtea de Apel Craiova, în care s-a admis o astfel de acțiune și s-a stabilit că reclamanta are dreptul la actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale.

44.

Recurenta-pârâtă a susținut că, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu lămurirea problemei de drept ce formează obiectul prezentei cauze. A considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile

art. 52 alin. (2) din Codul muncii

și nici Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 35 din 15 mai 2023 din Dosarul nr. 513/1/2023, din interpretarea căreia nu rezultă că sumele reprezentând drepturi salariale aferente perioadei de suspendare ar fi purtătoare de dobânzi și că s-ar actualiza cu indicele de inflație, întrucât legiuitorul nu a considerat că este necesar, deoarece este o situație de excepție, un caz fortuit și nu există vreo culpă a angajatorului.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

45.

Curțile de apel Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești și Timișoara au transmis multiple hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, precum și puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra acestei chestiuni, în vreme ce Curtea de Apel Iași a comunicat doar opinia colectivului de magistrați, restul curților de apel precizând că nu au identificat practică judiciară relevantă.

46.

Din toate hotărârile judecătorești trimise a rezultat conturarea unei singure dezlegări a problemei de drept, respectiv cea potrivit căreia funcționarii publici aflați în situația menționată sunt îndreptățiți la actualizarea cu rata inflației a salariilor achitate, precum și la obținerea sumelor reprezentând contravaloarea dobânzii legale calculate începând cu data scadenței fiecărui drept salarial în parte.

47.

Punctele de vedere ale colectivelor de magistrați transmise de curțile de apel ilustrează aceeași concluzie, cu o singură excepție, reprezentată de opinia Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, potrivit căreia, în esență, nu se poate realiza actualizarea și nu pot fi acordate daune moratorii, întrucât lipsește vinovăția angajatorului și întrucât

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

stabilește ce drepturi se acordă funcționarului public aflat într-o astfel de situație.

48.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

49.

Decizia nr. 38 din 18 mai 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 iulie 2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 15.101/3/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

Interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, în sensul de a se stabili semnificația sintagmei de «drepturi salariale», respectiv:

–

dacă prevederile

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

se completează cu prevederile

art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii ;

–

în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă prin sintagma «și celelalte drepturi» din cuprinsul

art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

se înțelege sau nu și «vechimea în muncă», «vechimea în specialitate», «vechimea în funcția publică», «concediul de odihnă

50.

Decizia nr. 35 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 30 iunie 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 230/84/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în consecință, s-a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 513 alin. (1) lit. l) din Codul administrativ , în contextul abrogării prevederilor

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , acordarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare se realizează în condițiile

art. 52 alin. (2) din Codul muncii , în raport cu prevederile art. 367 din Codul administrativ.

51.

Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că: „În aplicarea dispozițiilor

art. 1082

și

1088 din Codul civil din 1864 , respectiv

art. 1531 alin. (1) ,

alin. (2)

teza I și

art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile

art. 1

și

2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 230/2011 .“

52.

Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 5 octombrie 2015, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 9.994/118/2013, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în interpretarea și aplicarea prevederilor

art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil

de la 1864 și

art. 1.523 alin. (2) lit. d) din Codul civil

raportat la

art. 166 alin. (1)

și

(4) din Codul muncii, republicat , cu modificările și completările ulterioare [ art. 161 alin. (1)

și

(4) din Codul muncii

în forma anterioară republicării], și

art. 1088 din Codul civil de la 1864 ,

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 , aprobată prin

Legea nr. 356/2002 , cu modificările și completările ulterioare,

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 , aprobată prin

Legea nr. 43/2012 , cu modificările și completările ulterioare, și

art. 1.535 din Codul civil , s-a stabilit că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

53.

Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2025

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 5 martie 2025, prin care a fost admisă, în parte, sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.150/117/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că:

În interpretarea dispozițiilor

art. 27^29 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 60 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, măsurile repunerii polițistului «în funcția deținută și în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție sau suspendării» și «repunerii în toate drepturile bănești avute la data punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care au fost private pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale» includ:

–

actualizarea sumelor achitate ca urmare a repunerii în funcție cu rata indicelui de inflație;

–

plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție și până la data plății efective;

54.

Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.879/89/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în consecință, sa stabilit că:

În interpretarea și aplicarea

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019

privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin

Legea nr. 224/2019 , raportat la

art. 1.531

și

1.535 din Codul civil ,

art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare, și

art. 1 - 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011

privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin

Legea nr. 43/2012 , cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 , se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii.

IX.

Jurisprudența Curții Constituționale

55.

Nu a fost identificată jurisprudență relevantă.

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

56.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 .

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție