Decizia nr. 711/2023

Partea generală a Codului de procedură penală . Astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală , expertiza constituie procedeul probatoriu prin care opinia unui expert este folosită în procesul penal pentru constatarea, clarificarea și evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului. La rândul său, raportul de expertiză este reglementat, ca mijloc de probă, la

art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală .

17.

Necesitatea expertizelor, ca mijloace de probă, derivă din complexitatea crescândă a cauzelor penale, care, de cele mai multe ori, presupun investigarea unor aspecte cu un profund caracter tehnic din domeniile în care sunt comise faptele penale cercetate. Astfel, intervenția experților în cauzele penale este o consecință a dinamicii diverselor științe, progres ce transformă expertul într-un subiect procesual care poate deține rolul-cheie în stabilirea adevărului judiciar.

18.

În acest sens,

art. 34 din Codul de procedură penală

plasează expertul în rândul subiecților procesuali, iar

art. 172

din același cod reglementează dispunerea efectuării expertizei, care se realizează, potrivit

alin. (2)

al articolului anterior menționat, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. Totodată,

alin. (3) al art. 172 din Codul de procedură penală

prevede că cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert, iar, conform

alin. (4) al art. 172 din Codul de procedură penală , expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. De o reglementare distinctă beneficiază examinarea și expertiza medico-legală, care, potrivit

alin. (5) al art. 172 din Codul de procedură penală , se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale.

19.

În acest context, dispozițiile

art. 173 din Codul de procedură penală

reglementează numirea expertului, arătând, la

alin. (1) , că expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la

alin. (2) , că organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți, iar, la

alin. (3) , că atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți se face de către acea instituție, potrivit legii.

20.

Având în vedere însemnătatea expertizei și autoritatea conferită rapoartelor de expertiză, ca mijloace de probă în procesul penal, se poate afirma că în cauzele penale ale căror obiect vizează domenii științifice specifice are loc ceea ce doctrina numește „un mic proces expertal“, care este „un proces decisiv în inima procesului penal de fond“. În aceste condiții,

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

obligă ca întreaga procedură a efectuării expertizelor să se realizeze cu respectarea dreptului la un proces echitabil. Așadar, procesul expertal realizat în cadrul procesului penal trebuie să se desfășoare într-o manieră echitabilă, dând posibilitatea părților și subiecților procesuali principali să recurgă, în mod liber, la experți și să propună organelor judiciare desemnarea unor experți care să participe la soluționarea procesului penal.

21.

Pentru acest motiv, dispozițiile

art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală

prevăd că părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, precum și faptul că, în cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei. În mod distinct, cu referire la expertizele medico-legale, prevederile

alin. (5)

și

(6)

ale aceluiași

art. 173

reglementează faptul că expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora, respectiv că instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experților desemnați.

22.

În continuare, dispozițiile

art. 174

-

183 din Codul de procedură penală

reglementează succesiv incompatibilitatea expertului, drepturile și obligațiile acestuia, înlocuirea expertului, procedura executării expertizei, raportul de expertiză, audierea expertului, suplimentul de expertiză și efectuarea unei noi expertize, fără a distinge însă între experții desemnați de organele judiciare și experții numiți (desemnați) de acestea la recomandarea părților sau a subiecților procesuali principali, din perspectiva participării acestora la efectuarea expertizei. Dimpotrivă, dispozițiile

art. 174 din Codul de procedură penală

delimitează categoria experților recomandați de părți de cea a experților desemnați de organele judiciare, prevăzând, la

alin. (2) , că, în aceeași cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali, iar, la alin. (2^2), că, în cazul expertizelor medico-legale, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale, al aceluiași institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar.

23.

În ceea ce privește procedura efectuării expertizei, dispozițiile

art. 177 alin. (1) din Codul de procedură penală

prevăd că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat. De asemenea, prevederile

alin. (2)

al aceluiași articol reglementează faptul că, la termenul fixat, se aduc la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor, precum și faptul că, după caz, îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. În privința expertului,

alin. (3)

al aceluiași

art. 177

prevede că acesta este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale. Potrivit

alin. (4)

al

art. 177 din Codul de procedură penală , în cadrul procedurii executării expertizei, părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. De asemenea, conform

art. 177 alin. (5) din Codul de procedură penală , după examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, de subiecții procesuali principali și de expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează să fie efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile sau subiecții procesuali principali.

24.

Interpretând gramatical prevederile

art. 177 alin. (1)-(3)

și

(5) din Codul de procedură penală , Curtea reține că acestea nu disting între experții desemnați de organele judiciare și cei recomandați de părți, din perspectiva participării lor la realizarea expertizei. Or, în acest condiții, este incident, în privința normelor procesual penale analizate, principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Prin urmare, procedura prevăzută la

art. 177 alin. (1)-(3)

și

(5) din Codul de procedură penală

se aplică, în egală măsură, atât experților desemnați de organele judiciare, cât și experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali. Așa fiind, atât dispozițiile

art. 177 alin. (2) din Codul de procedură penală , referitoare la: aducerea la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului a obiectului expertizei și a întrebărilor la care expertul trebuie să răspundă și la punerea în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor, precum și la faptul că îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze, după caz, cât și cele ale

alin. (3)

al aceluiași

art. 177

- potrivit cărora expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale - sunt aplicabile și expertului recomandat de părți.

25.

O interpretare contrară ar lipsi de eficiență reglementarea, la

art. 173 alin. (4)

și

art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală , a dreptului părților și al subiecților procesuali principali de a propune participarea la efectuarea expertizei a unui expert recomandat de ele, determinând, totodată, încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

26.

Per a contrario, dispozițiile legale criticate asigură părților și subiecților procesuali principali exercitarea celor două drepturi fundamentale anterior menționate, fiind, așadar, în acord cu prevederile

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 24 din Constituție , precum și cu dispozițiile

art. 6 paragraful 1 din Convenție .

27.

Totodată, având în vedere maniera de reglementare a dispozițiilor

art. 173 alin. (4) , ale

art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală , precum și considerentele mai sus expuse, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, nefiind contrare prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție .

28.

Desigur, pentru motivele mai sus arătate, în ipoteza prevăzută la

art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală , în care, la termenul de judecată fixat conform

alin. (1)

al aceluiași articol, părțile și/sau subiecții procesuali principali își exercită dreptul de a cere numirea câte unui expert recomandat, care să participe la efectuarea expertizei, organul de urmărire penală sau instanța de judecată va stabili un nou termen, la care să fie realizată procedura prevăzută la

art. 177 alin. (2) ,

(3)

și

(5) din Codul de procedură penală , cu participarea expertului/experților recomandați, conform

alin. (4)

al aceluiași articol. Aceasta constituie însă o chestiune de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, operațiune care excedează competenței Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „(...) se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“.

29.

În mod similar, dispozițiile

art. 178 din Codul de procedură penală

reglementează raportul de expertiză, prevăzând, la

alin. (1) , că, după efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport, iar, la

alin. (2) , că atunci când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză și că opiniile separate se motivează în același raport.

30.

Or, nici dispozițiile

art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală

nu disting, în reglementarea ipotezei existenței mai multor experți, între opiniile experților desemnați de organele judiciare și cele ale experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali.

31.

Așa fiind, considerentele mai sus exprimate referitoare la dispozițiile

art. 173 alin. (4)

și ale

art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală

sunt aplicabile, mutatis mutandis, și prevederilor

art. 178

din același cod, raportul de expertiză urmând să cuprindă, în temeiul

art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală , și opiniile experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali.

32.

Desigur, dispozițiile

art. 173 alin. (4) ,

art. 177 alin. (1)-(5)

și

art. 178 din Codul de procedură penală , care constituie norme procesual penale cu caracter general în domeniul expertizelor, trebuie interpretate și aplicate coroborat cu dispozițiile din cuprinsul legilor speciale ce reglementează efectuarea expertizelor în diferite domenii. Spre exemplu, expertizele medico-legale, distinct de faptul că beneficiază de dispoziții procesual penale specifice în cuprinsul

Codului de procedură penală , sunt reglementate, în mod detaliat, prin

Ordonanța Guvernului nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 459/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001, și, în mod special, prin

regulamentul

de aplicare al acestei ordonanțe, regulament aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 774/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 septembrie 2000. Aceste acte normative, ce cuprind dispoziții procesual penale referitoare la realizarea expertizelor în domenii determinate, nu constituie însă obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.

33.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Sarcină în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală și de Virgil Alexandru Florescu și Andrei Ionuț Firu în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 173 alin. (4) , ale

art. 177 alin. (1)

-

(5)

și ale

art. 178 din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița - Secția penală și Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

-----