Decizia nr. 353/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din București în Dosarul nr. 22.355/197/2019 al Judecătoriei Brașov și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 296D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 17 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.355/197/2019, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul

art. 7 din Legea nr. 77/2016 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în: (i)

art. 44 alin. (1)-(3)

și

art. 136 alin. (5) , întrucât legiferează posibilitatea ca instituția de credit să fie privată în mod forțat de bunurile sale prin faptul că dreptul său de proprietate asupra creanței și accesoriilor sale este stins fără acordul acesteia, prin simpla cerere a debitorului care procedează la invocarea

Legii nr. 77/2016 , acestea având valoarea unei exproprieri, cu toate că nu există niciun motiv legal de expropriere a creanțelor și accesoriilor rezultate din contractele de credit și de garanție încheiate între consumatori și nici nu este îndeplinită condiția privind dreapta și prealabila despăgubire; (ii)

art. 47 , deoarece, în contextul în care apare ca o măsură de protecție/asistență socială, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii, prin care se învederează că legiferarea este necesară în contextul în care debitorii - persoane fizice - din contractele de credit nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituția de credit, aceasta nu poate fi dispusă decât de către stat pe propria cheltuială din bugetul său, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale și a intereselor unor persoane de drept privat așa cum sunt instituțiile de credit; (iii)

art. 53 , întrucât dreptul instituției de credit de a i se rambursa sumele împrumutate, în conformitate cu dispozițiile contractuale și ale legislației în vigoare la momentul nașterii acestui drept, a fost drastic restrâns, fiind chiar înlăturat prin dispozițiile

Legii nr. 77/2016 , care permit ca, fără acordul creditorului, debitorul, la simpla sa discreție și fără deosebire de situația sa materială care îi asigură sau nu resursele financiare necesare achitării creditului și a accesoriilor aferente, să poată da în plată imobilul cu destinația de locuință, ipotecat în favoarea băncii, stingându-și astfel obligația asumată contractual, de rambursare a sumelor de bani împrumutate, și, prin urmare, este restrâns dreptul băncii de a-și realiza creanța prin valorificarea tuturor garanțiilor reale și personale, constituite de bunăvoie în favoarea acesteia de către debitor sau terți garanți; (iv)

art. 135 , deoarece dispozițiile criticate nu asigură libertatea economică și a comerțului, corolar al dreptului de proprietate privată, care nu poate fi conceput și valorificat pe deplin fără existența acestor libertăți, respectiv de a folosi și de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obținerii unor beneficii economice pentru titularul acestuia.

6.

Judecătoria Brașov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, deși normele criticate constituie o ingerință în dreptul de proprietate, aceasta este proporțională cu scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor consumatorilor care se află într-o situație de excepție de a nu mai putea onora obligațiile contractuale, context în care instituția de credit dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului în contul creditului acordat, fiind astfel respectat

art. 53 din Constituție , având în vedere că scopul legii este acela de a restabili echilibrul între instituțiile de credit și consumatori, similar impreviziunii reglementate de

art. 1.271 din Codul civil . De asemenea, nu sunt încălcate nici celelalte prevederi constituționale invocate în susținerea excepției, deoarece

Legea nr. 77/2016

nu intervine asupra efectelor trecute ale situațiilor juridice născute înainte de intrarea acesteia în vigoare, ci reglementează doar efectele viitoare ale unor astfel de situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, astfel că legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest context, se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , prin care s-a stabilit că celor patru condiții legale prevăzute de

art. 4 din Legea nr. 77/2016

li se adaugă și cea a impreviziunii, fapt de natură să creeze un echilibru între părțile contractului de credit în cadrul acestei proceduri.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care au următorul cuprins: „Prin derogare de la dispozițiile

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la

art. 5 alin. (3)

părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord“.

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii civile, ale

art. 44 alin. (1)-(3)

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 47

- Nivelul de trai, ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 135

- Economia și ale

art. 136 alin. (5)

referitor la caracterul inviolabil al proprietății private. De asemenea, este menționat și

art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că încheierea contractului de credit între autoarea excepției de neconstituționalitate și consumatori a fost realizată la data de 16 iulie 2010, așadar înaintea intrării în vigoare a

noului Cod civil , respectiv 1 octombrie 2011.

13.

De asemenea, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 77/2016

fără să se raporteze, în mod distinct, așa cum a procedat Curtea în

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea

noului Cod civil

(„Prin derogare de la dispozițiile

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată, cu modificările ulterioare“) și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016

este inadmisibilă, deoarece se referă la ipoteza aplicării

noului Cod civil .

14.

În ceea ce privește prevederile

art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016 , Curtea reține că, în realitate, prin criticile formulate, autoarea excepției de neconstituționalitate contestă posibilitatea aplicării impreviziunii judiciare, ceea ce se constituie într-o critică adusă unei decizii de admitere, cu rezervă de interpretare, respectiv

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , prin care Curtea a reținut că dispozițiile

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, ale

art. 4 ,

7

și

8 din Legea nr. 77/2016 , sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. În aceste condiții, din perspectiva prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016

urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

15.

În acest context, Curtea mai învederează că revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit și de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudența Curții Constituționale asociată acestora (a se vedea

Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256).

16.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din București în Dosarul nr. 22.355/197/2019 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.