Decizia nr. 14/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 906 alin. (2)

și

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Asociația Composesorală Borșa din Borșa, județul Maramureș, în Dosarul nr. 2.123/336/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 136D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.940D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Niculae Muntean și Maria Leonti în Dosarul nr. 5.149/226/2018 al Judecătoriei Făgăraș.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.940D/2019 la Dosarul nr. 136D/2019, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 12 din 31 ianuarie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.123/336/2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 906 alin. (4)

și

art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Composesorală Borșa din Borșa, județul Maramureș, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile prin care, printre altele, a fost admisă contestația la executarea încuviințată în temeiul unei încheieri, pronunțată în temeiul

art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă , de aplicare a penalităților datorate ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătorești.

8.

Prin Încheierea din 3 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.149/226/2018, Judecătoria Făgăraș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă , în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Niculae Muntean și Maria Leonti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de stabilire a penalităților datorate ca urmare a nepunerii în executare a unei hotărâri judecătorești.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp, sens în care se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, concretizată prin Hotărârea din 28 iulie 1999, pronunțată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, paragrafele 63 și 66, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 34, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, jurisprudență prin care s-a statuat că este responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin. Se susține, de asemenea, că întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de

art. 1 din Protocolul nr. 1

al

Convenției . Arată, astfel, că prin

Hotărârea din 24 martie 2005 , pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, paragraful 24, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41, s-a statuat că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi.

10.

Raportat la cele mai sus menționate, autorii excepției susțin că procedura reglementată de

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

este excesivă pentru un justițiabil care a mai parcurs, anterior, cel puțin două proceduri judiciare în urma cărora a obținut hotărâri irevocabile/definitive, iar în acest context se face trimitere la

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care se stabilește că procedura prevăzută de

art. 906 din Codul de procedură civilă

este una etapizată. Or, autorii excepției consideră că instituirea unor proceduri succesive, etapizate, echivalează cu proceduri excesive și ineficiente, care nu sunt conforme cu normele constituționale mai sus menționate și nici cu cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenție . Autorii excepției fac referire la paragrafele 65-69 și 72 din această decizie, apreciind că prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este avantajat tot debitorul care nu poate fi determinat să pună în aplicare hotărâri definitive/irevocabile. Așa fiind, se susține că procedura prevăzută de

art. 906 din Codul de procedură civilă , în dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , nu reprezintă un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura executarea sentințelor definitive/irevocabile.

11.

De asemenea, se susține că nu este conformă cu

Legea fundamentală

interpretarea dată de instanța supremă prin paragraful 65 al deciziei anterior menționate în sensul că penalitățile nu au caracter lichid și exigibil și încheierea pronunțată în temeiul

art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă

nu este susceptibilă de executare.

12.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

13.

Judecătoria Făgăraș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 906 alin. (2)

și

(4) din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 13 aprilie 2017. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

(2)

Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

[...]

(4)

Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.

18.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

au fost modificate prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată de autorii excepției.

19.

Prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalități.“

20.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 11

- Dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20 alin. (2)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 44

- Dreptul de proprietate privată, astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și

art. 1 din Protocolul nr. 1

la Convenție.

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 12 din 31 ianuarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iunie 2023, a stabilit constituționalitatea acestora.

22.

Referitor la dispozițiile

art. 906 din Codul de procedură civilă , Curtea a reținut că reglementarea criticată face parte din capitolul IV - Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face al titlului III - Executarea silită directă din cartea V - Despre executarea silită a Codului de procedură civilă, iar finalitatea soluției legislative criticate constă în determinarea debitorului rău-platnic să execute obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității ca exigență imperativă a executării silite. Consacrarea caracterului definitiv al acestei încheieri este în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile

art. 21 alin. (1)

și

(2) din Constituție , întrucât, așa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac și deci la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.

23.

Curtea a reținut, de asemenea, că, potrivit

art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă , penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Acest beneficiu nu constituie un drept fundamental al debitorului, ci reprezintă un mijloc de constrângere la îndemâna creditorului în faza executării silite, dreptul protejat de lege fiind titlul executoriu al creditorului, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

24.

Din perspectiva criticilor formulate prin raportare la

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanța supremă a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalități“, considerată de autoarea excepției ca reprezentând o dezlegare inedită a legii în viziunea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea Constituțională a reținut că, având în vedere caracterul specific al executării obligațiilor de a face sau de a nu face, ce au în vedere contribuția esențială a debitorului (spre deosebire de obligațiile de a da, ce presupun predarea unui bun, care, în cazul refuzului executării voluntare, pot fi duse la îndeplinire prin formele executării silite directe sau indirecte), s-a impus necesitatea reglementării unor mijloace specifice de constrângere a debitorului obligațiilor cu caracter personal, intuitu personae.

25.

Prin

Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările și completările ulterioare, s-a introdus, ca o noutate absolută în legislație, reglementarea unui nou mecanism pentru executarea obligațiilor de a face sau de a nu face, care nu pot fi aduse la îndeplinire prin alte persoane. Așa fiind, prin

art. 906 din Codul de procedură civilă

s-a prevăzut posibilitatea obligării debitorului la penalități de întârziere, ce vor fi încasate de către creditor, acestea reprezentând un mijloc indirect de constrângere a debitorului de a-și îndeplini obligațiile prevăzute în titlul executoriu. S-a consacrat astfel dreptul creditorului de a folosi orice mijloc legal pentru a-l determina pe debitor să execute el însuși obligația, în natură. Așadar, natura juridică a penalităților este aceea de mijloc juridic de constrângere indirectă pentru asigurarea executării în natură a obligațiilor, acestea putându-se acorda independent de existența unui prejudiciu. Penalitățile nu pot fi identificate cu daunele-interese compensatorii sau moratorii, fiind distincte de acestea prin finalitatea lor juridică, de sancțiune de drept procesual civil aplicată de instanța de executare debitorului pentru a-l constrânge să execute o obligație de a face sau de a nu face care implică un fapt personal, menită să înfrângă rezistența debitorului și care constă în obligarea acestuia la plata unei sume de bani în favoarea creditorului, pe zi de întârziere, fie într-o sumă fixă, fie într-un anumit procent. Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, întrucât penalitatea are un caracter provizoriu, nu este lichidă și nici exigibilă, încheierea prin care instanța a obligat debitorul la plata de penalități nu este susceptibilă de executare. De aceea legiuitorul a permis creditorului ca, în termen de trei luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților în care debitorul nu își execută obligația, să se adreseze din nou instanței de executare cu o cerere prin care să solicite stabilirea sumei finale pe care debitorul trebuie să o plătească cu titlu de penalități, cerere asupra căreia instanța se va pronunța prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.

26.

Totodată, legiuitorul a permis numai înlăturarea sau reducerea penalităților, pe calea contestației la executare, în condițiile

art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă , fără să prevadă și posibilitatea solicitării succesive a sumei definitive datorate cu acest titlu. Natura juridică a penalităților, scopul reglementării lor, precum și asigurarea realizării efective a dreptului creditorului înscris în titlul executoriu, în corelare cu

art. 1.516

și

1.527 din Codul civil

și

art. 906 alin. (7) din Codul de procedură civilă , conduc spre o astfel de interpretare.

27.

Așa fiind, prin decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că penalitățile sunt un mijloc juridic lăsat la îndemâna creditorului, reglementat de legiuitor cu scopul de a obține constrângerea debitorului la executarea în natură a obligației cu caracter personal, fără a reprezenta valoarea prejudiciului suferit de creditor. Penalitățile nu au un caracter reparator, nu au drept scop acoperirea prejudiciului suferit de creditor, ci constituie un mijloc juridic de constrângere indirect pentru asigurarea executării în natură a obligațiilor și se pot acorda independent de despăgubirile la care creditorul este îndreptățit în temeiul

art. 892 din Codul de procedură civilă , cele două categorii de sume având o natură și o finalitate juridică diferite. Încheierea pronunțată în condițiile

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie doar în ceea ce îl privește pe debitor, deoarece, în ipoteza în care execută obligația prevăzută în titlul executoriu, poate solicita reducerea sau înlăturarea sumei stabilite cu titlu de penalități pe calea contestației la executare, dovedind existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. În schimb, creditorul nu are la dispoziție un mijloc procedural pentru corelativa majorare a sumei deja stabilite, încheierea fiind, pentru acesta, definitivă și executorie potrivit

art. 906 alin. (4)

și

(6) din Codul de procedură civilă , fără a-l lipsi însă de calea distinctă a solicitării unor despăgubiri pentru acoperirea integrală a prejudiciului în condițiile

art. 892 din Codul de procedură civilă

și ale dreptului substanțial comun.

28.

Curtea a mai apreciat că legiuitorul a instituit un mecanism coerent și etapizat prin intermediul căruia debitorul unei obligații de a face, ce nu poate fi executată prin altul, să fie constrâns să își îndeplinească obligația, utilizând ca factor de coerciție elementul pecuniar, arhitectura acestui mecanism fiind sub forma unor etape ce impun intervenția succesivă a instanței. Prin urmare, nu poate fi primit argumentul potrivit căruia parcurgerea procedurii instituite de

art. 906 din Codul de procedură civilă

presupune intervale excesive de timp, în condițiile în care norma în cauză jalonează temporal procedura, iar în măsura în care există întârzieri punctuale, dispozițiile procesual civile oferă instrumentele necesare în vederea înlăturării acestora. Curtea a mai reținut, totodată, că nu poate fi primit nici argumentul potrivit căruia norma legală criticată ar încălca dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate privată, în condițiile în care

art. 906 din Codul de procedură civilă , în ansamblul său, oferă creditorului un mecanism prin intermediul căruia să își poată realiza dreptul prevăzut în titlul executoriu. Mai mult chiar,

art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă

vine să ofere creditorului un drept suplimentar, dându-i acestuia posibilitatea să se bucure de o sumă de bani suplimentară în cazul unui eventual prejudiciu suferit, sumă ce poate fi executată silit.

29.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

30.

Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Composesorală Borșa din Borșa, județul Maramureș, și de Niculae Muntean și Maria Leonti în dosarele nr. 2.123/336/2016 și nr. 5.149/226/2018 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și Judecătoriei Făgăraș și constată că dispozițiile

art. 906 alin. (2)

și

(4) din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 6 martie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și Judecătoriei Făgăraș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.