Decizia nr. 318/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal și ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16, 21 și ale art. 23 alin. (8) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.308/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal și ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic, inculpat recurent în dosarul menționat având ca obiect un proces de calomnie prin presa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate "încalcă norma constituțională cu privire la egalitatea de tratament juridic a părților în cadrul procesului, respectiv în fața legii și a autorităților publice, inclusiv în fața instanțelor judecătorești". Totodată, autorul excepției considera ca prevederile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece stabilesc "un statut privilegiat pentru persoana vătămată care, prin procedeul plângerii prealabile adresate direct instanței de judecată, se subroga în drepturile și atribuțiile procurorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului egalității părților în fața legii și a instanței judecătorești. În ceea ce privește dispozițiile art. 207 din Codul penal, acestea sunt considerate neconstituționale, deoarece aduc atingere prezumției de nevinovatie, în sensul că inculpatul este obligat sa recunoască săvârșirea faptei și numai în aceste condiții să poată dovedi legitimitatea faptei sale, în scopul apărării unui interes legitim. De asemenea, autorul excepției invoca și încălcarea prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din art. 6 pct. 1 și 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovatie și din art. 7 referitoare la legalitatea pedepsei.

Tribunalul Suceava, contrar prevederilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției ridicate. În temeiul dispozițiilor legale menționate, precum și în conformitate cu art. 15 din regulamentul sau de organizare și funcționare, Curtea Constituțională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanței de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunțării prezentei decizii.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Astfel, arata ca plângerea prealabilă este un act de sesizare a instanței, iar nu de punere în mișcare a acțiunii penale, care este opera instanței de judecată. Dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin art. 16 din Constituție, deoarece nu creează privilegii sau discriminări. Cu privire la dispozițiile art. 207 din Codul penal, se arata ca acestea nu încalcă prezumția de nevinovatie, consacrată atât în Constituție [art. 23 alin. (8)], cat și în Codul de procedură penală (art. 66), probele fiind administrate în mod obișnuit. Inculpatul are însă posibilitatea, atunci când dovedește ca a avut un interes legitim, să facă proba verității afirmațiilor sau imputatiilor, iar dacă o face, fapta sa nu constituie infracțiunea de insulta sau de calomnie.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate și, în consecința, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentală invocate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal și ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. Prevederile legale criticate ca fiind neconstituționale prevăd ca, pentru infracțiunile de insulta și calomnie, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței de judecată și ca legea prevede, pentru cele doua infracțiuni, posibilitatea probei verității, ca o cauza specială care inlatura caracterul penal al faptei.

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții ar fi contrare prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (8) referitoare la prezumția de nevinovatie, precum și prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din art. 6 pct. 1 și 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil și la prezumția de nevinovatie și din art. 7 referitoare la legalitatea pedepsei.

Asupra constituționalității textelor de lege care fac obiectul excepției ridicate în cauza de fața, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand, de fiecare data, ca excepția este neîntemeiată, iar din examinarea cauzei de fața rezultă că nu exista temeiuri pentru a se reveni asupra acestei jurisprudente.

Astfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 205 alin. 3 și ale art. 206 alin. 2 din Codul penal, în corelatie cu dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunțat prin deciziile: nr. 308/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002), nr. 310/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2002), nr. 337/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002), nr. 40/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002) și nr. 95/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002). Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar procedura plângerii prealabile nu este decât o parte a procedurii, ținând, de asemenea, de competența legiuitorului. Dispozițiile art. 279 din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece nu conțin privilegii sau discriminări de natura celor prevăzute la art. 4 din Constituție. Faptul ca pentru infracțiunile de insulta și calomnie se aplică dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. a), iar nu cele de la lit. b) sau c) din același articol, nu constituie o discriminare, ci o reglementare corespunzătoare competentei stabilite de lege în funcție de materie sau de calitatea persoanei.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul penal, Curtea Constituțională s-a pronunțat, de asemenea, prin mai multe decizii, dintre care menționăm Decizia nr. 310 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2002, și Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. Curtea a statuat ca dispozițiile privitoare la proba verității, în cazul infracțiunilor de insulta și calomnie, nu încalcă prezumția de nevinovatie, ci dau posibilitatea inculpatului sa dovedească adevărul afirmarilor sau imputarilor făcute de el în apărarea unui interes legitim. Inculpatul se bucura însă, pe deplin, de prezumția de nevinovatie înscrisă în art. 23 alin. (8) din Constituție și în art. 66 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal și ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2002.