Decizia nr. 52/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Fatacean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecătoriei Medias, județul Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare, întrucât, reglementand procedura împărțelii în natura a bunului, prin atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celeritatii desfășurării procesului civil, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților. De altfel, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorul este unica autoritate care poate reglementa competența și procedura de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.803/2000, Judecătoria Medias, județul Sibiu, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Fatacean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul de lege criticat lasă la aprecierea judecătorului aplicarea procedurii speciale instituite prin acest articol. Astfel, în cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scădere importanța a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinația economică, judecătorul poate dispune atribuirea provizorie a bunului către unul dintre coproprietari, printr-o încheiere de ședința, sau poate atribui direct bunul prin hotărârea asupra fondului procesului. Se arata ca încheierea prin care se atribuie, în mod provizoriu, bunul nu este supusă nici unei cai de atac și, prin urmare, este executorie, în timp ce hotărârea pronunțată de instanța, care soluționează fondul cauzei, este supusă apelului, deci nu este executorie. În consecința, se apreciază ca, prin posibilitatea judecătorului de a opta pentru una dintre cele doua variante, se avantajeaza una dintre părțile litigante și astfel se încalcă dreptul de apărare al celorlalte.

Judecătoria Medias, exprimandu-și punctul de vedere, considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază ca soluția adoptată în art. 673^10 din Codul de procedură civilă nu contravine Constituției, ci asigura celeritatea judecării cauzei, cu respectarea drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților. De altfel, în virtutea art. 125 alin. (3) din Constituție, conform căruia: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul reglementat de textul de lege criticat, și anume procedura împărțelii judiciare.

Avocatul Poporului arata ca încheierea prin care se atribuie în mod provizoriu bunul, fiind o încheiere premergătoare, preparatorie, nu leagă instanța, ea putând fi atacată cu apel doar o dată cu fondul. Sub acest aspect, nu se poate considera ca a fost încălcat principiul accesului liber la justiție, care presupune dreptul părților de a exercita căile de atac. Totodată, se mai arata ca, în cursul procesului, atât la judecarea fondului cauzei, cat și în exercitarea căilor de atac, în ceea ce privește atribuirea provizorie a bunului, nu este îngrădit dreptul la apărare, părțile beneficiind de toate garanțiile procesuale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din notele scrise depuse de autorul excepției în fața instanței de judecată, art. 673^10 din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 673^10: "În cazul în care imparteala în natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scădere importanța a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod pagubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părți cuvenite celorlalți coproprietari.

Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.

În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța va putea atribui bunul altui coproprietar, în condițiile prezentului articol.

La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească."

Textul constituțional pretins a fi încălcat este art. 24, care are următorul conținut: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului reglementează atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împărțelii judiciare, dacă nu poate fi partajat în natura sau, prin partajare, i s-ar cauza o scădere importanța a valorii ori i s-ar modifica în mod pagubitor destinația economică. În opinia autorului excepției, art. 673^10 din Codul de procedură civilă contravine art. 24 din Constituție, întrucât încheierea prin care instanța de fond procedează la atribuirea provizorie a bunului nu este supusă nici unei cai de atac, spre deosebire de situația când atribuirea se face chiar prin hotărârea prin care se soluționează fondul procesului, care, fiind supusă apelului, nu este executorie. Dreptul la apărare, garantat constituțional, ar fi astfel nesocotit, judecătorul având posibilitatea de a avantaja una dintre părți prin modalitatea de pronunțare.

Atât argumentarea, cat și concluzia desprinsa de autorul excepției nu pot fi reținute de Curtea Constituțională, întrucât fac abstractie de prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecații".

Or, dat fiind ca încheierile prevăzute de art. 673^10 din Codul de procedură civilă preceda hotărârea instanței asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare și, în consecința, intra sub incidența reglementării de drept comun prevăzute de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind supuse caii de atac a apelului o dată cu fondul.

Aceasta fiind regula în materie, este evident că nu era nevoie ca legiuitorul sa o prevadă in terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide ca își găsește aplicarea și cu privire la situațiile reglementate de acesta.

Potrivit unei exigente fundamentale de tehnica legislativă, în condițiile existenței unei reglementări de drept comun, o prevedere expresă, în aceeași materie, cu referire la un caz particular, este necesară numai atunci când instituie o reglementare diferita, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de excepție. Asa a procedat legiuitorul când, în art. 673^8 și art. 673^11 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut ca încheierile acolo menționate pot fi atacate cu apel "mai înainte de pronunțarea hotărârii" sau "separat" de aceasta, tocmai pentru ca prevederile respective sunt derogatorii de la regula generală instituită prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cum în cazul art. 673^10 din Codul de procedură civilă nu s-au prevăzut dispoziții derogatorii, este evident ca voința legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanța procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă caii de atac a apelului numai o dată cu hotărârea asupra fondului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Fatacean în Dosarul nr. 3.803/2000 al Judecătoriei Medias, județul Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2003.