Decizia nr. 10/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Feke Șerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate sunt norme de procedura, iar conform prevederilor constituționale ale art. 125 și 128, competența de reglementare a acestora aparține în exclusivitate legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.087/2002, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Feke Șerban într-o cauza având ca obiect judecarea unei contestații în anulare formulate de Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2), precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "reglementează extrem de sumar și lapidar procedura de judecată a contestației în anulare", fără să fie posibila reevaluarea fondului în cadrul contestației în anulare. Conform susținerilor autorului, textul criticat "nu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea în situația anterioară, pentru că nu se prevede o faza de admitere în principiu, care să oblige instanța la anularea hotărârii și la repunerea părților în starea de recurs".

Tribunalul Bihor - Secția civilă considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece autorul excepției nu invoca nelegitimitatea contestației în anulare, ci susține, fără temei, ca în cadrul acestei cai extraordinare de atac nu poate fi reevaluat fondul. Totodată, apreciază ca, desfiintand hotărârea atacată pe calea contestației în anulare, se procedează la o noua rejudecare a cauzei, "în starea în care se afla înainte de pronunțarea hotărârii desființate", întrucât, în caz contrar, ar insemna sa rămână "nesolutionata sau lipsită de un grad de jurisdicție".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, procedura de judecată se stabilește prin lege, iar aspectele referitoare la procedura de judecată a contestației în anulare sunt reglementate prin dispozițiile art. 317-321 din Codul de procedură civilă.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate reglementand procedura contestației în anulare, ca o cale extraordinară de atac, care se judeca după regulile de judecată din fața instanței de fond sau, după caz, a instanței de recurs. Din perspectiva prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (3) și ale art. 128, se retine ca Legea fundamentală a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii și a căilor de atac.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece competența exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești aparține legiuitorului care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale. Faptul ca dispozițiile criticate nu prevăd o procedură detaliată a judecării contestației în anulare nu poate constitui motiv de neconstituționalitate, deoarece controlul de constituționalitate poate avea ca obiect numai dispoziții legale în vigoare, nu și omisiuni legislative. Referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 73/1996, în sensul practicii europene, ca acesta nu presupune existenta mai multor grade de jurisdicție, a unor cai de atac și exercitarea acestor cai de atac de către toate părțile din proces.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 320 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 122 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispozițiile criticate de autor au următorul conținut:

- Art. 320: "Contestația se judeca de urgenta și cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea data în contestație este supusă acelorași cai de atac ca și hotărârea atacată."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2), în conformitate cu care: "Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale", precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea sa în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile criticate sunt incluse în cap. I^1 - Contestația în anulare al titlului V - Căile extraordinare de atac al cărții II - Procedura contencioasă din Codul de procedură civilă și reglementează, în cadrul procesului civil, contestația în anulare, cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Curtea retine ca aceasta cale de atac nu are caracter devolutiv, în cadrul contestației în anulare nu se judeca acțiunea ca atare și nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective deduse judecații, ci se verifica dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competența și a celor referitoare la citarea părților - în cazul contestației în anulare obișnuite -, precum și dacă judecata recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța de recurs a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestației în anulare speciale. Judecarea contestației în anulare se face după regulile de la instanța de fond, iar dacă este vorba de o decizie a instanței de recurs, potrivit regulilor aplicabile în fața acestei instanțe, în caz de admitere, se va anula hotărârea atacată și se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanța care a admis contestația în anulare sau de către instanța competența. Asadar, susținerile autorului excepției, conform cărora "textul nu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea părților în situația anterioară", sunt neintemeiate și urmează să fie respinse.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la reglementarea "extrem de sumară și lapidara" a procedurii de judecată a contestației în anulare, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului".

Întrucât, în cadrul procedurii extraordinare a contestației în anulare, ca și în cadrul fazelor obișnuite ale procesului, părțile beneficiază de toate garanțiile legale ale unui proces echitabil, Curtea constata ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale la care face referire autorul excepției și nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Feke Șerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2003.