Decizia nr. 404/2024

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Mihai Enăchescu în Dosarul nr. 7.820/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.338D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, în realitate, autorul acesteia formulează critici cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 5 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.820/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Enăchescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de angajator - Primăria Municipiului București - cu privire la o sentință civilă pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus reintegrarea autorului excepției în funcția și postul deținute anterior concedierii și plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care hotărârile judecătorești menționate de acestea vizează efectiv drepturi salariale ca urmare a anulării unei decizii de concediere nelegale și nu alte drepturi de natură salarială precum stimulente, indemnizații, prime, premii, bonuri de valoare și alte drepturi suplimentare.

6.

Astfel, prin raportare la prevederile constituționale invocate, precum și la cele ale

art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție

și ale

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile criticate reprezintă o măsură prin care se limitează, fie și temporar, executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii încă din faza fondului, fiind un litigiu de muncă. În acest sens, se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată întrun mod excesiv.

7.

Se susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

vizează ipoteza majorării drepturilor salariale pentru personalul plătit din fonduri publice. Or, persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost netemeinică și nelegală, se află în altă situație juridică decât cea vizată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

și pentru care miza constă în recuperarea integrală a drepturilor salariale care au caracterul unui drept câștigat și se acordă cu prioritate. Termenul în care urmează să eșaloneze debitul statului nu ține cont de interesele debitorului.

8.

Prin raportare la

art. 5 alin. (2)

și

(4) din Codul muncii , raportat la

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se poate reține existența unei discriminări indirecte între debitori, în sensul că statul creditor își arogă mai multe drepturi decât creditorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești.

9.

Se susține că problema de drept invocată pretinde o interpretare abstractă cu un „grad general de generalitate“ a dispozițiilor criticate, în sensul diferenței de tratament între un angajator persoană juridică de drept privat și un angajator persoană juridică de drept public, manifestată cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu de care beneficiază un angajat. Astfel, angajații din sectorul privat beneficiază de executare potrivit

Codului de procedură civilă , pe când angajații din sectorul public beneficiază de executare eșalonată în termen de 5 ani, deși toate hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii vizează aceleași drepturi salariale, respectiv acordarea de despăgubiri ca urmare a concedierii stabilite de către instanță ca fiind netemeinică și nelegală. Or, această diferență de tratament reprezintă o discriminare în sensul

art. 5 alin. (2)

și

(4) din Codul muncii , raportat la

art. 14 din Convenție

și la

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 . În cauza de față, motivul discriminării este reprezentat de refuzul, fără justificare obiectivă, de a îi fi achitate în integralitate, iar nu eșalonat, drepturile salariale. În susținerea celor afirmate referitoare la existența unei discriminări, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării.

10.

În final, se arată că acordarea integrală a unor drepturi salariale care nu au fost culese la momentul la care erau exigibile, din motive neimputabile debitorului, nu poate avea o amprentă negativă asupra bugetului în exercițiu, de vreme ce aceste sume au fost prevăzute și alocate în bugetul ordonatorului de credite, deci ele existau. Însă, în cealaltă ipoteză, cea vizată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , eventualele majorări și suplimente salariale nu au fost cuprinse și nu au existat niciodată în bugetul ordonatorului de credite, consecința acordării acestora fiind îngreunarea bugetului în exercițiu, ceea ce a determinat adoptarea

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind eșalonarea acestor sume. Dacă acest text s-ar aplica și persoanelor care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a unei concedieri nelegale, atunci s-ar ajunge la situația absurdă în care acestea suportă o sarcină excesivă și disproporționată pentru echilibrarea situației economice a statului. Astfel, textul criticat încalcă și dispozițiile constituționale privind claritatea și previzibilitatea legii, egalitatea în drepturi și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

11.

În concluzie,

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

poate fi constituțional doar în măsura în care nu vizează plata drepturilor salariale ca urmare a unei concedieri nelegale sau netemeinice.

12.

Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția de neconstituționalitate vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii la cazul concret dedus judecății, însă singura instituție competentă să respingă excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, în această situație, este Curtea Constituțională.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, dispoziții care au următorul conținut:

(1)

Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a)

în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)

în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)

în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)

în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)

în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2)

Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3)

În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(4)

Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(5)

La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

(6)

Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 4

privind egalitatea între cetățeni,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1)

-

(3)

privind accesul liber la justiție,

art. 44 alin. (1)

privind dreptul de proprietate,

art. 47

privind nivelul de trai și

art. 124

privind înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate următoarele dispoziții din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

art. 6 paragraful 1

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 14

privind interzicerea discriminării,

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept și

art. 18

privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile criticate care vizează eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022, sau

Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 8 august 2022, sau prin

Decizia nr. 318 din 30 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 746 din 17 august 2023, însă dintr-o altă perspectivă decât cea invocată de autorul excepției din prezenta cauză.

19.

Autorul excepției din prezenta cauză este nemulțumit de eventuala interpretare a textului criticat în sensul că acesta s-ar aplica și hotărârilor judecătorești ce vizează drepturi salariale ca urmare a anulării unei decizii de concediere nelegale. Or, susține că persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanța de judecată a stabilit că aceasta a fost netemeinică și nelegală, se află în altă situație juridică decât cea vizată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , în care miza o reprezintă recuperarea integrală a drepturilor salariale care au caracterul unui drept câștigat și se acordă cu prioritate.

20.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției critică o eventuală interpretare dată textului criticat în sensul că eșalonarea pe 5 ani s-ar aplica și sumelor

prevăzute în hotărârile judecătorești ce vizează drepturi salariale ca urmare a anulării unei decizii de concediere nelegale.

21.

Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau

Decizia nr. 360 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

22.

În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

23.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Mihai Enăchescu în Dosarul nr. 7.820/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.