Decizia nr. 79/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.321/2002, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Constanta într-o cauza civilă ce are ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și celor ale art. 125. În esenta, arata ca textul de lege criticat acorda competența de judecată unui organ ce nu face parte din instanțele judecătorești, în înțelesul consacrat prin Constituție. În acest sens, invedereaza ca executorul judecătoresc face parte dintr-o "organizație profesională cu personalitate juridică formată din toți executorii judecătorești din România", potrivit Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Autorul excepției considera ca posibilitatea pe care executorul judecătoresc o are, în virtutea textului legal criticat, de a actualiza valoarea obligației stabilite în bani prin hotărârea instanțelor de judecată, în condițiile în care acestea nu conțin nici o prevedere în acest sens, încalcă interdicția constituțională de înființare a unor instanțe extraordinare și aduce atingere, în același timp, "dreptului de dispoziție al părților de a acționa pe calea instanțelor" și principiului contradictorialității, deoarece "părțile nu pot sa pună în discuție și sa formuleze apărări în ceea ce privește cuantumul sumei". De asemenea, observa ca pentru diferența dintre suma precizată în hotărârea judecătorească și cea pe care organul de executare o solicita "nu se plătește nici o taxa de timbru, creandu-se posibilitatea de eludare a dispozițiilor legale în ceea ce privește taxele de timbru". Se susține ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă aduce atingere principiului egalității, întrucât "da libertate organelor de executare de a proceda în mod aleatoriu" cu privire la actualizarea obligației, astfel încât se creează "posibilitatea apariției unor discriminări în ceea ce privește recuperarea debitelor".

Judecătoria Constanta apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens arata ca, potrivit art. 125 din Constituție, corelat cu prevederile

art. 10 din Legea nr. 92/1992 , republicată, instanțele judecătorești sunt judecătoriile, curțile de apel și Curtea Suprema de Justiție, iar instanțele extraordinare sunt acelea care "se constituie în mod special pentru judecarea unui anumit proces sau unui anumit tip de infracțiuni, recurgand la o procedură deosebită de cea ordinară". Competența executorilor judecătorești de actualizare a sumelor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, ce constituie titlu executoriu, nu încalcă principiul egalității în fața legii și nici acela al dreptului la apărare, "întrucât oricine se considera vătămat printr-un act de executare poate formula, în temeiul dispozițiilor art. 399 Cod procedura civilă, contestația la executare pentru anularea acestora, sau în anumite situații anihilarea chiar a efectului executoriu al unui titlu".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, considera ca textul legal criticat nu infrange prevederile art. 125 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie doar o modalitate de simplificare a desfășurării procesului civil în faza executării silite și asigura o mai mare celeritate. În acest sens, arata ca actualizarea valorii obligației stabilite prin titlul executoriu "nu reprezintă un act care să justifice parcurgerea din nou a fazei judecații, ci o operațiune tehnica, care poate fi realizată fără dificultate de către organul de executare". De asemenea, considera ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă apare ca fiind constituțional și prin raportare la art. 16 din Constituție, deoarece nu creează discriminări între cetățeni, potrivit criteriilor stabilite în art. 4 alin. (1) din Constituție și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și este aplicabil, în egala măsura, tuturor cauzelor de același fel, precum și tuturor părților din aceste cauze.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin articolul unic pct. 31 din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001

privind modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedura civilă, ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Acest text de lege are următoarea redactare: "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizarea în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare,[...]"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, a statuat ca aceste dispoziții legale nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 și 125. În acest sens, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea și contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se considera vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligației de plată - are deschisă calea contestației la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții nu s-a putut retine infrangerea art. 125 din Constituție.

Curtea a mai constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituție, critica potrivit căreia prin exceptarea de la plata taxei de timbru a operației de actualizare efectuate de executorul judecătoresc s-ar crea discriminări între participanții la procesul civil, întrucât textul de lege criticat nu are ca obiect reglementarea taxelor judiciare de timbru în cadrul procedurii executionale, aceasta problema formând obiectul unui alt act normativ, și anume

Legea nr. 146/1997 . Cu acel prilej, Curtea a apreciat ca art. 16 din Constituție, din perspectiva argumentelor invocate, nu are legătură cu excepția supusă controlului de constituționalitate.

În cauza de fața nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Șantierul Naval" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2003.